ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 384/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la data de 28 iulie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul O.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - C.N.S.I.S., anularea în parte a Dispoziției directorului C.N.S.I.S.

din 31 mai 2011, respectiv alineatul penultim; suspendarea aplicării acesteia și acordarea drepturilor salariale cuvenite, până la soluționarea cauzei, conform prevederilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004; comunicarea modului de calcul detaliat al cuantumului venitului brut, precum și temeiurile de drept aferente fiecărei operațiuni de calcul; recalcularea cuantumului brut în raport de coeficientul de ierarhizare 5,75 deținut și plata diferenței de drepturi salariale începând cu data de 26 ianuarie 2011 și până la soluționarea cererii, cu respectarea dispozițiilor art. 1, 5, 6 și 8 din Legea nr. 285/2010; actualizarea sumelor de plată cu indicele de inflație și dobânda legală, până la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 07 iunie 2011 pârâtul i-a adus la cunoștință Dispoziția din 31 mai 2011, unde la alineatul penultim se prevede că "personalul nominalizat în anexa nr. 3, beneficiază, începând cu data de 26 ianuarie 2011 de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 2010". Reclamantul a susținut că datorită acestei prevederi eronate, efectele majorării salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010 nu se produc în cazul de față. Drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 2010 se acordă potrivit funcției din care a provenit, pentru o perioadă de 6 luni, respectiv, până la data de 26 ianuarie 2011, în cazul său, funcția deținută până la apariția H.G.

nr. 732/2010 a fost de șef serviciu, iar coeficientul de ierarhizare deținut și aplicat veniturilor obținute potrivit acestei funcții în anul 2010 a fost de 5,75. Având în vedere această dispoziție, reclamantul a susținut că a beneficiat de salariul de bază calculat potrivit coeficientului de ierarhizare 5,75 doar până la data de 25 februarie 2011, ulterior salariul funcției de bază a fost calculat în raport de un alt coeficient de ierarhizare, de 5,40, stabilit de angajator, fără a ține cont de dispozițiile Legii nr. 330/2009, aplicabilă la acel moment și fără a respecta dispozițiile Legii nr. 285/2010.

Reclamantul a mai arătat că, analizând drepturile salariale încasate de acesta începând cu luna ianuarie 2011, cuantumul brut al soldei funcției de bază nu a fost majorat potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 și nici nu cuprinde sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate în anul 2010, astfel cum prevede alin. (5) al aceluiași articol și nici coeficientul de ierarhizare de 5,40 nu a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor legale, fiind impus și aplicat în mod eronat. A mai arătat reclamantul că angajatorul nu a menționat care au fost criteriile potrivit cărora a fost repus în noul stat de organizare al unității în funcția de șef serviciu cu un coeficient de ierarhizare 5,40, față de prevederile Anexei IV/1/A la Legea nr. 330/2009, iar aplicarea unui coeficient de ierarhizare inferior celui deținut de 5,75 apare ca o retrogradare în funcție ori sancțiune.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare, arătând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. La data de 19 octombrie 2011 pârâtul a depus o completare la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de anulare în parte a Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, respectiv alineatul penultim, atașând dispoziția contestată, cu Anexă. La data de 21 octombrie 2011, prin adresa din 13 octombrie 2011 emisă de M.A.I.-D.G.J. s-au depus la C.D.C. al Curții de Apel înscrisuri cu caracter „secret de serviciu". De asemenea, la data de 10 ianuarie 2012, la solicitarea instanței, prin adresa din 05 ianuarie 2012 emisă de M.A.I.-D.G.J.

s-au depus la C.D.C. al Curții de Apel înscrisuri cu caracter „secret". La data de 10 ianuarie 2012, pârâtul a depus la dosarul cauzei Ordinele M.A.I. din 20 ianuarie 2015 și din 15 aprilie 2005, ambele cu modificările și completările ulterioare. Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2012, Curtea a respins cererea de suspendare a Dispoziției din 31 mai 2011, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat" și „paguba iminentă". La data de 28 februarie 2012, la solicitarea instanței, Guvernul României a depus la dosarul cauzei H.G. nr. 732/2010 și documentația declasificată care a stat la baza fundamentării acesteia.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2621 din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul O.M., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, s-a dispus, la alineatul penultim, că personalul nominalizat în anexa nr. 3, beneficiază până la data de 26 ianuarie 2011 de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 2010. Dispoziția contestată, a fost emisă în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 263/2010, H.G.

nr. 1822/2004 și Ordinelor M.A.I. din 2005 și din 2008. Potrivit Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 2010, (depusă la C.D.C. al Curții de Apel, pe care instanța a analizat-o potrivit autorizației de acces la informații clasificate), începând cu data de 26 iulie 2010, personalul nominalizat în anexă a fost repus în noul stat de organizare a unității, în funcțiile și pozițiile specificate în dreptul fiecăruia, cu menținerea celorlalte drepturi de personal acordate anterior. Personalul numit în funcții inferioare sau cărora li s-a acordat un grad inferior funcției au beneficiat timp de 6 luni de salariul funcției de bază corespunzător funcției din care au provenit, reclamantul figurând în anexă la poziția 49, cu un coeficient de ierarhizare de 5,40, corespunzător funcției de șef serviciu.

Această din urmă dispoziție, necontestată, a fost emisă în baza art. 22 alin. (4) și (7) din Legea nr. 360/2002, Legii-cadru nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, H.G. nr. 1822/2004, H.G. nr. 416/2007 și H.G. nr. 0154/2010, precum și Ordinul M.A.I. din 2010. A mai reținut prima instanță că reclamantul a beneficiat, în baza acestei dispoziții, de coeficientul de ierarhizare - 5,75, pe perioada 26 iulie 2010-25 ianuarie 2011, iar ulterior acestei date, de coeficientul de ierarhizare de 5.40, însă coeficientul de ierarhizare 5,40 nu a fost stabilit prin Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, aceasta preluând, practic, coeficientul din Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 2010 care a repus în noul stat de organizare a unității, personalul nominalizat în anexă, urmare a preluării C.N.S.I.S.

ca structură aflată în subordinea ministerului. Interpretând dispozițiile art. 1 alin. (1) și (5) din Legea nr. 285/2010, instanța de fond a constatat că preluarea în cadrul dispoziției contestate a coeficientului din Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 2010, este consecința firească a reorganizării M.A.I., care a condus la modificarea structurii organizatorice și a efectivelor M.A.I., acesta fiind actul administrativ de reîncadrare a reclamantului în noul stat de organizare a unității, unde funcția de șef de serviciu corespundea unui coeficient de ierarhizare de 5,40 și nu 5,75 cât era anterior H.G. nr. 416/2007, când C.N.S.I.S. se afla în Aparatul Central.

A mai reținut prima instanță că, așa cum rezultă din Anexa nr. 226145 din 16 iunie 2011 și din "fluturașii" atașați, începând cu 01 ianuarie 2011, reclamantul a primit majorarea de 15%, calculată la noul coeficient de ierarhizare, inclusiv suma compensatoare, calculată la noul coeficient de ierarhizare, după data de 26 ianuarie 2011. Prin urmare, aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, care prevedea majorarea salarială de 15% la salariul de bază, nu s-a făcut eronat, ci s-a aplicat la noua indemnizație de încadrare a reclamantului după data de 26 ianuarie 2011, iar angajatorul a repus reclamantul în noul stat de organizare al unității, unde funcția de șef serviciu era prevăzută cu un coeficient de ierarhizare 5,40, față de prevederile Anexei IV/I/A la Legea nr. 330/2009.

Susținerea reclamantului, în sensul că baza de calcul anexată punctului de vedere al Compartimentului financiar contabil nu corespunde cu fluturașii primiți cu ocazia încasării drepturilor salariale, nu a fost reținută, având în vedere că acesta nu este un motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, iar în ipoteza în care exista o greșeală de calcul a cuantumului drepturilor salariale, reclamantul se putea adresa Compartimentului financiar contabil, pentru recalcularea acestora. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2621 din 10 aprilie 2012, a Curții de Apel București, a formulat recurs, reclamantul O.M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că sentința atacată a fost dată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății, cât și a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și a Legii nr. 285/2010 astfel, că dispoziția atacată din 31 mai 2011 a fost interpretată greșit de instanță. La aliniatul penultim, se prevede că „Personalul nominalizat în anexa nr. 3 beneficiază, începând cu data de 26 ianuarie 2011, de drepturile salariale stabilite potrivit Dispozițiilor directorului C.N.S.I.S. din 2010, dar aceste prevederi sunt eronate, efectele majorării salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010 nu se produc, motiv pentru care se impune anularea deciziei.

Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 285/2010 care prevăd majorarea salariilor cu 15% s-a făcut eronat, efectele acesteia producându-se doar pentru 25 zile în cazul reclamantului, respectiv pentru perioada 1 - 25 ianuarie 2011. Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, prevăd ca reper de bază pentru luarea în calcul a procentului de 15%, aferent măririi salariale, luna octombrie 2010, astfel că în mod greșit procentul de 15% a fost calculat la coeficientul de ierarhizare de 5,40, în condițiile în care în luna octombrie 2010, subsemnatul avea un coeficient de 5,75. Scăderea coeficientului de ierarhizare de la 5,75 la 5,40 duce ca Legea nr. 285/2010 să aibă un efect invers, adică de scădere a salariului cuvenit.

O altă interpretare eronată a fost dată semnificației fluturașilor anexați, aceștia reflectând sumele primite cu titlu de drepturi salariale, diferențele existente și răspunsul la contestație scoțând în evidență faptul că situațiile comunicate erau întocmite eronat. Motivarea instanței, în sensul că „se putea adresa Compartimentului financiar contabil pentru recalculare” este greșită, acest lucru fiind esența litigiului. Sentința recurată, a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1, 5, 6, 8 din Legea nr. 285/210, motiv încadrat în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Este de remarcat că instanța a citat dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, fără a surprinde ca sporurile, indemnizațiile ori, sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, nu au fost calculate în mod corect, conform dispozițiilor legale.

Hotărârea instanței de fond nu cuprinde considerentele avute în vedere pentru respingerea acțiunii, nefiind motivată în fapt și drept, conform dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.: Motivarea instanței, în sensul că „Preluarea în cadrul Dispoziției contestate a coeficientului (…) este consecința firească a reorganizării M.A.I.” este total greșită, fiind lezate chiar principiile salarizării unitare impuse de Legea - cadru nr. 285/2010, respectiv: caracterul unitar, supremația legii, echitate și coerență, sustenabilitate financiară. Mai mult, începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al soldei funcției de bază, astfel cum a fost plătit pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care în cazul subsemnatului, nu a operat.

Ca urmare, începând cu data de 26 octombrie 2011 drepturile salariale nu au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 1, 5, 6 și 8 din Legea nr. 258/2011. Intimatul M.A.I. a formulat întâmpinare, prin care solicită în esență, respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, salariul recurentului, cuvenit la data de 26 ianuarie 2011, fiind stabilit conform funcției deținute în cadrul unei unități subordonate M.A.I. Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului dar și de temeiul de drept invocat, se constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea hotărârii pronunțate de prima instanță.

Dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., au fost impropriu invocate de recurent, deoarece prin act juridic dedus judecății nu se înțelege interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și a Legii nr. 285/2010, aplicabile în cauza de față, aceste motive urmând a fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Faptul că instanța de fond a „redat întreg alin. (5) art. 1 din Legea nr. 285/2010” nu duce la concluzia expusă de recurent, în sensul că hotărârea nu este motivată, motiv de recurs ce se încadrează în raport de dispozițiile art. 306 pct. 3 pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., invocate indirect de recurent, vizează nemotivarea hotărârii judecătorești dar atâta timp cât instanța de fond a evocat normele de drept substanțial, incidența și aplicarea lor în cauză, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținută de considerente, a analizat probele administrate și a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, criticile vizând nemotivarea hotărârii nu pot fi reținute. Recurentul - reclamant a solicitat instanței de contencios administrativ, anularea în parte a Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, respectiv alineatul penultim: „Personalul nominalizat în anexa 3, beneficiază începând cu data de 26 ianuarie 2011 de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziției directorului C.N.S.I.S.

din 2010.” Coeficientul de ierarhizare 5,75, de care a beneficiat recurentul - reclamant începând cu data de 26 iulie 2010 - 25 ianuarie 2011, a fost stabilit prin Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 2010, conform art. 3 din Nota la Anexa nr. IV/1/A din Legea nr. 330/2009, pentru o perioadă de 6 luni, iar după expirarea perioadei de 6 luni a beneficiat de un coeficient de 5,40, având în vedere ca H.G. nr. 416/2007, când C.N.S.I.S. se afla în Aparatul Central, a fost modificată prin H.G. nr. 732/2010, C.N.S.I.S. fiind preluată ca structură aflată în subordinea M.A.I. Majorarea salarială de 15% la salariu de bază, prevăzută de Legea nr. 285/2010 a fost aplicată recurentului, la indemnizația de încadrare, astfel cum a fost prevăzută în Dispoziția directorului C.N.S.I.S.

din 2010 după expirarea celor șase luni, respectiv 26 ianuarie 2011. Prin Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, contestată în prezenta cauză, a fost preluat coeficientul stabilit începând cu data de 26 ianuarie 2011 prin Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 2010, aspect reținut corect de prima instanță, reorganizarea M.A.I. ducând implicit și la modificarea structurii organizatorice a efectivelor M.A.I. Este evident că recurentul a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 285/2010 privind majorarea salarială de 15% la salariul de bază, dar această majorare a fost aplicată la coeficientul de ierarhizare de 5,40 stabilit de Dispoziția directorului S.I.S. din 2010, aceasta fiind dată ca urmare a preluării C.N.S.I.S.

ca structură în subordinea M.A.I. Prin intrarea în vigoare la 26 iulie 2010, a H.G. nr. 732/2010 pentru modificarea H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M.A.I. - C.N.S.I.S. a trecut din U.A.C. al M.A.I. în unitate subordonată M.A.I., fapt ce a dus la modificarea condițiilor de salarizare avute de persoanele C.N.S.I.S., context în care începând cu data de 26 iulie 2010 și recurentul a fost repus în funcția de șef serviciu I cu un coeficient de 5,40 (grad profesional de comisar șef). Începând cu data de 26 ianuarie 2011, drepturile salariale cuvenite recurentului au fost stabilite în raport de funcția deținută în cadrul unei unități aflate în subordinea M.A.I. la care a fost aplicat sporul de 15% prevăzut de art. 1 alin. (1) și art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, coeficientul păstrat pentru perioada 26 iulie 2010 - 25 ianuarie 2011 având caracter temporar.

Menținerea coeficientului de 5,70 și după data de 25 ianuarie 2011, ar duce la încălcarea dispozițiilor art. 1 pct. 5 din Legea nr. 285/2010 care interzic creșteri salariale, altfel decât cele prevăzute de lege, conform încadrării de fiecare funcționar. Raportat la funcția pe care o deține în cadrul instituției, coeficientul este de 5,40 (necontestat de către recurent) în funcție de care au fost calculate drepturile salariale cuvenite reclamantului cu aplicarea sporului de 15% prevăzut de Legea nr. 285/2010. Ca urmare se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, ținând cont de situația de fapt expusă pe larg în considerente, iar motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. nu pot fi reținute, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.M. împotriva sentinței civile nr. 2621 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2014.