ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 384/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 384/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul

acțiunii

Prin

cererea înregistrată la data de 28 iulie 2011, pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul O.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - C.N.S.I.S., anularea în

parte a Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, respectiv

alineatul penultim; suspendarea aplicării acesteia și acordarea drepturilor

salariale cuvenite, până la soluționarea cauzei, conform prevederilor art. 14

și 15 din Legea nr. 554/2004; comunicarea modului de calcul detaliat al

cuantumului venitului brut, precum și temeiurile de drept aferente fiecărei

operațiuni de calcul; recalcularea cuantumului brut în raport de coeficientul

de ierarhizare 5,75 deținut și plata diferenței de drepturi salariale începând

cu data de 26 ianuarie 2011 și până la soluționarea cererii, cu respectarea

dispozițiilor art. 1, 5, 6 și 8 din Legea nr. 285/2010; actualizarea sumelor de

plată cu indicele de inflație și dobânda legală, până la data plății efective.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență,

că la data de 07

iunie 2011 pârâtul i-a adus la cunoștință Dispoziția din 31 mai 2011, unde la

alineatul penultim se prevede că "personalul nominalizat în anexa nr. 3,

beneficiază, începând cu data de 26 ianuarie 2011 de drepturile salariale

stabilite potrivit Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 2010".

Reclamantul

a susținut că datorită acestei prevederi eronate, efectele majorării salariale

prevăzute de Legea nr. 285/2010 nu se produc în cazul de față. Drepturile

salariale stabilite potrivit Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 2010 se

acordă potrivit funcției din care a provenit, pentru o perioadă de 6 luni,

respectiv, până la data de 26 ianuarie 2011, în cazul său, funcția deținută

până la apariția H.G. nr. 732/2010 a fost de șef serviciu, iar coeficientul de

ierarhizare deținut și aplicat veniturilor obținute potrivit acestei funcții în

anul 2010 a fost de 5,75.

Având

în vedere această dispoziție, reclamantul a susținut că a beneficiat de salariul

de bază calculat potrivit coeficientului de ierarhizare 5,75 doar până la data

de 25 februarie 2011, ulterior salariul funcției de bază a fost calculat în

raport de un alt coeficient de ierarhizare, de 5,40, stabilit de angajator,

fără a ține cont de dispozițiile Legii nr. 330/2009, aplicabilă la acel moment

și fără a respecta dispozițiile Legii nr. 285/2010.

Reclamantul

a mai arătat că, analizând drepturile salariale încasate de acesta începând cu

luna ianuarie 2011, cuantumul brut al soldei funcției de bază nu a fost majorat

potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 și nici nu

cuprinde sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate în anul 2010,

astfel cum prevede alin. (5) al aceluiași articol și nici coeficientul de ierarhizare

de 5,40 nu a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor legale, fiind impus și

aplicat în mod eronat.

A

mai

arătat reclamantul că angajatorul nu a menționat care au fost criteriile

potrivit cărora a fost repus în noul stat de organizare al unității în funcția

de șef serviciu cu un coeficient de ierarhizare 5,40, față de prevederile

Anexei IV/1/A la Legea nr. 330/2009, iar aplicarea unui coeficient de

ierarhizare inferior celui deținut de 5,75 apare ca o retrogradare în funcție

ori sancțiune.

Prin

întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de

suspendare, arătând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

La

data de 19 octombrie 2011 pârâtul a depus o completare la întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea cererii de anulare în parte a Dispoziției

directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, respectiv alineatul penultim, atașând

dispoziția contestată, cu Anexă.

La

data de 21 octombrie 2011, prin adresa din 13 octombrie 2011 emisă de

M.A.I.-D.G.J. s-au depus la C.D.C. al Curții de Apel înscrisuri cu caracter „secret

de serviciu".

De

asemenea, la data de 10 ianuarie 2012, la solicitarea instanței, prin adresa din

05 ianuarie 2012 emisă de M.A.I.-D.G.J. s-au depus la C.D.C. al Curții de Apel

înscrisuri cu caracter „secret".

La

data de 10 ianuarie 2012, pârâtul a depus la dosarul cauzei Ordinele M.A.I. din

20 ianuarie 2015 și din 15 aprilie 2005, ambele cu modificările și

completările ulterioare.

Prin

încheierea din data de 27 ianuarie 2012, Curtea a respins cererea de suspendare

a Dispoziției din 31 mai 2011, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv „cazul bine justificat" și „paguba iminentă".

La

data de 28 februarie 2012, la solicitarea instanței, Guvernul României a depus

la dosarul cauzei H.G. nr. 732/2010 și documentația declasificată care a stat

la baza fundamentării acesteia.

Hotărârea

instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 2621 din 10 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamantul O.M., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. ca neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, s-a dispus, la alineatul

penultim, că personalul nominalizat în anexa nr. 3, beneficiază până la data de

26 ianuarie 2011 de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziției directorului

C.N.S.I.S. din 2010.

Dispoziția

contestată, a fost emisă în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010,

Legii nr. 285/2010, Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 1822/2004 și Ordinelor M.A.I. din

2005 și din 2008.

Potrivit

Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 2010, (depusă la C.D.C. al Curții de

Apel, pe care instanța a analizat-o potrivit autorizației de acces la

informații clasificate), începând cu data de 26 iulie 2010, personalul

nominalizat în anexă a fost repus în noul stat de organizare a unității, în

funcțiile și pozițiile specificate în dreptul fiecăruia, cu menținerea

celorlalte drepturi de personal acordate anterior. Personalul numit în funcții

inferioare sau cărora li s-a acordat un grad inferior funcției au beneficiat

timp de 6 luni de salariul funcției de bază corespunzător funcției din care au

provenit, reclamantul figurând în anexă la poziția 49, cu un coeficient de

ierarhizare de 5,40, corespunzător funcției de șef serviciu.

Această

din urmă dispoziție, necontestată, a fost emisă în baza art. 22 alin. (4) și (7)

din Legea nr. 360/2002, Legii-cadru nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, H.G. nr. 1822/2004,

H.G. nr. 416/2007 și H.G. nr. 0154/2010, precum și Ordinul M.A.I. din 2010.

A

mai reținut prima instanță că reclamantul a beneficiat, în baza acestei

dispoziții, de coeficientul de ierarhizare - 5,75, pe perioada 26 iulie 2010-25

ianuarie 2011, iar ulterior acestei date, de coeficientul de ierarhizare de

5.40, însă coeficientul de ierarhizare 5,40 nu a fost stabilit prin Dispoziția

directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, aceasta preluând, practic,

coeficientul din Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 2010 care a repus în

noul stat de organizare a unității, personalul nominalizat în anexă, urmare a

preluării C.N.S.I.S. ca structură aflată în subordinea ministerului.

Interpretând

dispozițiile art. 1 alin. (1) și (5) din Legea nr. 285/2010, instanța de fond a

constatat că preluarea în cadrul dispoziției contestate a coeficientului din

Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 2010, este consecința firească a

reorganizării M.A.I., care a condus la modificarea structurii organizatorice și

a efectivelor M.A.I., acesta fiind actul administrativ de reîncadrare a

reclamantului în noul stat de organizare a unității, unde funcția de șef de

serviciu corespundea unui coeficient de ierarhizare de 5,40 și nu 5,75 cât era

anterior H.G. nr. 416/2007, când C.N.S.I.S. se afla în Aparatul Central.

A

mai reținut prima instanță că, așa cum rezultă din Anexa nr. 226145 din 16

iunie 2011 și din "fluturașii" atașați, începând cu 01 ianuarie 2011,

reclamantul a primit majorarea de 15%, calculată la noul coeficient de

ierarhizare, inclusiv suma compensatoare, calculată la noul coeficient de

ierarhizare, după data de 26 ianuarie 2011.

Prin

urmare, aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, care prevedea majorarea

salarială de 15% la salariul de bază, nu s-a făcut eronat, ci s-a aplicat la

noua indemnizație de încadrare a reclamantului după data de 26 ianuarie 2011,

iar angajatorul a repus reclamantul în noul stat de organizare al unității,

unde funcția de șef serviciu era prevăzută cu un coeficient de ierarhizare

5,40, față de prevederile Anexei IV/I/A la Legea nr. 330/2009.

Susținerea

reclamantului, în sensul că baza de calcul anexată punctului de vedere al

Compartimentului financiar contabil nu corespunde cu fluturașii primiți cu

ocazia încasării drepturilor salariale, nu a fost reținută, având în vedere că

acesta nu este un motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, iar

în ipoteza în care exista o greșeală de calcul a cuantumului drepturilor

salariale, reclamantul se putea adresa Compartimentului financiar contabil,

pentru recalcularea acestora.

Recursul

exercitat în cauză

Împotriva

sentinței civile nr. 2621 din 10 aprilie 2012, a Curții de Apel București, a

formulat recurs, reclamantul O.M., solicitând admiterea recursului, modificarea

sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În

dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., recurentul arată că sentința atacată a fost dată cu interpretarea

greșită a actului dedus judecății, cât și a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și

a Legii nr. 285/2010 astfel, că dispoziția atacată din 31 mai 2011 a fost

interpretată greșit de instanță.

La

aliniatul penultim, se prevede că „Personalul nominalizat în anexa nr. 3 beneficiază,

începând cu data de 26 ianuarie 2011, de drepturile salariale stabilite

potrivit Dispozițiilor directorului C.N.S.I.S. din 2010, dar aceste prevederi

sunt eronate, efectele majorării salariale prevăzute de Legea nr. 285/2010 nu

se produc, motiv pentru care se impune anularea deciziei.

Aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 285/2010 care prevăd majorarea salariilor cu 15% s-a

făcut eronat, efectele acesteia producându-se doar pentru 25 zile în cazul

reclamantului, respectiv pentru perioada 1 - 25 ianuarie 2011.

Dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, prevăd ca reper de bază pentru luarea

în calcul a procentului de 15%, aferent măririi salariale, luna octombrie 2010,

astfel că în mod greșit procentul de 15% a fost calculat la coeficientul de

ierarhizare de 5,40, în condițiile în care în luna octombrie 2010, subsemnatul

avea un coeficient de 5,75.

Scăderea

coeficientului de ierarhizare de la 5,75 la 5,40 duce ca Legea nr. 285/2010 să

aibă un efect invers, adică de scădere a salariului cuvenit.

O

altă interpretare eronată a fost dată semnificației fluturașilor anexați,

aceștia reflectând sumele primite cu titlu de drepturi salariale, diferențele

existente și răspunsul la contestație scoțând în evidență faptul că situațiile

comunicate erau întocmite eronat. Motivarea instanței, în sensul că „se putea

adresa Compartimentului financiar contabil pentru recalculare” este greșită,

acest lucru fiind esența litigiului.

Sentința

recurată, a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1, 5, 6, 8 din

Legea nr. 285/210, motiv încadrat în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Este

de remarcat că instanța a citat dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010,

fără a surprinde ca sporurile, indemnizațiile ori, sumele compensatorii cu

caracter tranzitoriu, nu au fost calculate în mod corect, conform dispozițiilor

legale.

Hotărârea

instanței de fond nu cuprinde considerentele avute în vedere pentru respingerea

acțiunii, nefiind motivată în fapt și drept, conform dispozițiilor art. 261 pct.

5 C. proc. civ.:

Motivarea

instanței, în sensul că „Preluarea în cadrul Dispoziției contestate a coeficientului

(…) este consecința firească a reorganizării M.A.I.” este total greșită, fiind lezate

chiar principiile salarizării unitare impuse de Legea - cadru nr. 285/2010,

respectiv: caracterul unitar, supremația legii, echitate și coerență,

sustenabilitate financiară.

Mai

mult, începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 285/2010, cuantumul brut al soldei funcției de bază, astfel cum a fost plătit

pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care în cazul

subsemnatului, nu a operat.

Ca

urmare, începând cu data de 26 octombrie 2011 drepturile salariale nu au fost stabilite

cu respectarea dispozițiilor art. 1, 5, 6 și 8 din Legea nr. 258/2011.

Intimatul

M.A.I. a formulat întâmpinare, prin care solicită în esență, respingerea recursului

ca nefondat, întrucât instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile

legale incidente, salariul recurentului, cuvenit la data de 26 ianuarie 2011,

fiind stabilit conform funcției deținute în cadrul unei unități subordonate M.A.I.

Hotărârea

instanței de recurs

Analizând

sentința recurată, în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului

dar și de temeiul de drept invocat, se constată că în cauză nu subzistă motive de

nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea hotărârii pronunțate de

prima instanță.

Dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., au fost impropriu invocate de recurent, deoarece

prin act juridic dedus judecății nu se înțelege interpretarea greșită a dispozițiilor

Legii nr. 330/2009 și a Legii nr. 285/2010, aplicabile în cauza de față, aceste

motive urmând a fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Faptul

că instanța de fond a „redat întreg alin. (5) art. 1 din Legea nr. 285/2010” nu

duce la concluzia expusă de recurent, în sensul că hotărârea nu este motivată,

motiv de recurs ce se încadrează în raport de dispozițiile art. 306 pct. 3 pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate indirect de recurent, vizează

nemotivarea hotărârii judecătorești dar atâta timp cât instanța de fond a evocat

normele de drept substanțial, incidența și aplicarea lor în cauză, soluția

exprimată prin dispozitiv fiind susținută de considerente, a analizat probele

administrate și a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, criticile

vizând nemotivarea hotărârii nu pot fi reținute.

Recurentul

- reclamant a solicitat instanței de contencios administrativ, anularea în

parte a Dispoziției directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, respectiv

alineatul penultim: „Personalul nominalizat în anexa 3, beneficiază începând cu

data de 26 ianuarie 2011 de drepturile salariale stabilite potrivit Dispoziției

directorului C.N.S.I.S. din 2010.”

Coeficientul

de ierarhizare 5,75, de care a beneficiat recurentul - reclamant începând cu

data de 26 iulie 2010 - 25 ianuarie 2011, a fost stabilit prin Dispoziția

directorului C.N.S.I.S. din 2010, conform art. 3 din Nota la Anexa nr. IV/1/A

din Legea nr. 330/2009, pentru o perioadă de 6 luni, iar după expirarea perioadei

de 6 luni a beneficiat de un coeficient de 5,40, având în vedere ca H.G. nr. 416/2007,

când C.N.S.I.S. se afla în Aparatul Central, a fost modificată prin H.G. nr. 732/2010,

C.N.S.I.S. fiind preluată ca structură aflată în subordinea M.A.I.

Majorarea

salarială de 15% la salariu de bază, prevăzută de Legea nr. 285/2010 a fost

aplicată recurentului, la indemnizația de încadrare, astfel cum a fost

prevăzută în Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 2010 după expirarea celor

șase luni, respectiv 26 ianuarie 2011.

Prin

Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 31 mai 2011, contestată în prezenta

cauză, a fost preluat coeficientul stabilit începând cu data de 26 ianuarie

2011 prin Dispoziția directorului C.N.S.I.S. din 2010, aspect reținut corect de

prima instanță, reorganizarea M.A.I. ducând implicit și la modificarea

structurii organizatorice a efectivelor M.A.I.

Este

evident că recurentul a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 285/2010 privind majorarea

salarială de 15% la salariul de bază, dar această majorare a fost aplicată la

coeficientul de ierarhizare de 5,40 stabilit de Dispoziția directorului S.I.S. din

2010, aceasta fiind dată ca urmare a preluării C.N.S.I.S. ca structură în

subordinea M.A.I.

Prin

intrarea în vigoare la 26 iulie 2010, a H.G. nr. 732/2010 pentru modificarea

H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M.A.I. - C.N.S.I.S.

a trecut din U.A.C. al M.A.I. în unitate subordonată M.A.I., fapt ce a dus la

modificarea condițiilor de salarizare avute de persoanele C.N.S.I.S., context

în care începând cu data de 26 iulie 2010 și recurentul a fost repus în funcția

de șef serviciu I cu un coeficient de 5,40 (grad profesional de comisar șef).

Începând

cu data de 26 ianuarie 2011, drepturile salariale cuvenite recurentului au fost

stabilite în raport de funcția deținută în cadrul unei unități aflate în

subordinea M.A.I. la care a fost aplicat sporul de 15% prevăzut de art. 1 alin.

(1) și art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, coeficientul păstrat pentru

perioada 26 iulie 2010 - 25 ianuarie 2011 având caracter temporar.

Menținerea

coeficientului de 5,70 și după data de 25 ianuarie 2011, ar duce la încălcarea

dispozițiilor art. 1 pct. 5 din Legea nr. 285/2010 care interzic creșteri

salariale, altfel decât cele prevăzute de lege, conform încadrării de fiecare

funcționar.

Raportat

la funcția pe care o deține în cadrul instituției, coeficientul este de 5,40

(necontestat de către recurent) în funcție de care au fost calculate drepturile

salariale cuvenite reclamantului cu aplicarea sporului de 15% prevăzut de Legea

nr. 285/2010.

Ca

urmare se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect

dispozițiile legale incidente, ținând cont de situația de fapt expusă pe larg

în considerente, iar motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ. nu pot fi reținute, motiv pentru care Înalta Curte în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul

exercitat în cauză

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de O.M. împotriva sentinței civile nr. 2621 din 10 aprilie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2014.