ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 545/2015

Decizia nr. 545/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. x/3 din 14 octombrie 2010, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 561.439,72 lei, reprezentând rest de achitat din contravaloarea lucrărilor executate, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la achitarea efectivă și integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârile pronunțate în cauză;

Prin sentința civilă nr. 10309 din data de 26 iulie 2012,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească suma de 561.439,72 lei, precum și suma de 158.468,73 lei reprezentând dobânda legală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B., acesta fiind înregistrat la Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, la data de 27 septembrie 2012.

Prin Încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a calificat calea de atac ca fiind recurs și a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea la secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, spre soluționare.

Învestită cu soluționarea cauzei la data de 19 decembrie 2012, secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, prin Încheierea

din 27 mai 2013 a admis

excepția necompetenței funcționale a secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București în soluționarea recursului, invocată din oficiu.

Totodată, a scos cauza de pe rol și o trimis-o spre soluționare secției a VI-a civilă, a Curții de Apel București.

Pentru ase pronunța astfel, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 286 alin.

(1) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, „Procesele și cererile privind actele autorităților contractante emise înainte de încheierea contractului, precum și acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.”

De asemenea, a mai reținut instanța, în conformitate cu prevederile alin. (1

1

) al aceluiași articol, „Procesele și cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.”

În fine, susține instanța, conform normelor procedurale în vigoare la data înregistrării și soluționării acțiunii, rezultă, fără echivoc faptul că, în ceea ce privește hotărârile pronunțate în primă instanță de secția comercială a tribunalului (actuala secție civilă), competența de soluționare a recursului revine secției comerciale (actuala secție civilă) a curții de apel, competența secției contencios administrativ și fiscal a curții de apel fiind limitată la judecarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu precizarea că în primă instanță competența este departajată de legiuitor în funcție de obiectul cauzei.

Or, prezenta cauză a fost soluționată în primă instanță de secția a VI-a comercială, (actuala secție civilă) prin

sentința civilă nr. 10309 din data de 26 iulie 2012, apreciindu-se de către instanța de fond că obiectul acțiunii se circumscrie prevederilor 286 alin.

(1) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare în perioada de referință.

Prin urmare, instanța a constatat că, în ceea ce privește judecarea recursului formulat împotriva acestei sentințe sunt incidente prevederile art. 287

16

din actul normativ menționat, competența de soluționare aparținând secției a VI-a civilă, a Curții de Apel București.

Calea de atac exercitată în cauză;

Î

mpotriva Încheierii din 27 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs p

â

râta B., fără să invoce vreun temei de nelegalitate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

În conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-reclamantă SC A. SRL, prin apărările formulate constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., nașterea unui conflict negativ de competență este condiționată de existența a două instanțe care să se fi declarat necompetente a judeca aceeași pricină.

Așadar, Înalta Curte nu poate retine susținerile recurentei, întrucât acestea se referă expres la necompetența instanței, a cărei admitere duce la dezinvestirea acesteia, nefiind aplicabile în cazul unui complet de judecată sau al unei secții din cadrul unei instanțe.

În speță, cauza a rămas pe rolul instanței învestite cu soluționarea litigiului, astfel că măsura trimiterii dosarului între secțiile specializate ale aceleiași instanțe nu este prevăzută a fi supusă unei căi de atac la instanța de control judiciar, în lipsa unui text de lege care să reglementeze o astfel de situație.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs;

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU AXESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva Încheierii din 27 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2015.