ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 466/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei;
1.1. Cererea de chemare în judecată;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. - C. solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 32350/G/II din 17 iulie 2013
1.2. Soluția instanței de fond;
Prin sentința nr. 280 din 3 decembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. - C. și în consecință a dispus anularea Raportului de evaluare 32350/G/II din 17 iulie 2013 emis de pârâtă.
1.3. Cererea de recurs;
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta B., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, stabilind în mod greșit că situația descrisă în raportul de evaluare nu îndeplinește condițiile unei situații de incompatibilitate. Potrivit mențiunii nr. 24700 din 21 mai 2010, la data de 21 mai 2010 a intrat în societate Consiliul Local al Municipiului Buzău ca asociat nou, iar începând cu aceeași dată de 21 mai 2010, a fost numit intimatul - reclamant A., ca reprezentant al Consiliului Local al Municipiului Buzău. Hotărârea nr. 258 din 26 noiembrie 2009 prin care Consiliul Local Buzău l-a desemnat pe d-l D. ca reprezentant al său în SC E. SA nu a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului, astfel că nu putea constitui o probă în combaterea raportului de evaluare;
- instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 26/1990. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, mențiunile din registrul comerțului au rolul de a asigura opozabilitatea față de terți, însă efectele juridice sub aspectul existenței sau inexistenței stării de incompatibilitate, în sensul vizat de art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003, le produc înscrisurile depuse la dosar, care atestă faptul că intimatul - reclamant A. a fost revocat și radiat în calitatea de reprezentant al Consiliului Local al Municipiului Buzău abia prin Nota nr. 6545 din data de 12 martie 2013.
Recurenta și-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 483 și ale art. 488 alin. (1) pct. 8 N.P.C.P.
Procedura de soluționare a recursului;
2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 iulie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.
Prin încheierea din 2 octombrie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
2.2. Soluția instanței de recurs;
Probele administrate în cauză au fost corect interpretate de instanța de fond, rezultând cu evidență că prin Hotărârile nr. 2/2009 și nr. 1/2013 a fost mandatat să reprezinte interesele Municipiului Buzău în adunarea generală a SC E. SA Buzău dl. D., iar aceste hotărâri au fost depuse la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău pentru înregistrare, cererile fiind admise și dispunându-se publicarea hotărârilor în M. Of. Aceste hotărâri au fost publicate la 14 ianuarie 2010 și 7 mai 2013, astfel că opozabilitatea față de terți și publicitatea prevăzută de Legea nr. 26/1990 au fost realizate, iar împrejurarea că Oficiul Registrului Comerțului nu a efectuat respectivele mențiuni în registrele sale nu îi este imputabilă reclamantului A. - primar al Municipiului Buzău.
În concordanță cu cele de mai sus, urmează a fi respins și motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond nu ar fi ținut seama de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, cu privire la efectele înregistrării mențiunilor la Registrul Comerțului, din moment ce în cauză s-a stabilit că Hotărârile nr. 2/2009 și nr. 1/2013 au fost depuse la această instituție, care a luat act de ele, dar radierea înscrierilor privind numirea reclamantului ca reprezentant al acționarului Municipiului Buzău în Adunarea Generală a Acționarilor a SC E. SA s-a făcut abia cu Nota Internă nr. 6545/2013, fără ca acest fapt să fie imputabil reclamantului.
Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 483 și ale art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 280 din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.