ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3242/2015

Decizia nr. 3242/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 170 din 30 iunie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul U.A.T. Orașul Abrud în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca inadmisibilă.

Împotriva soluției instanței de fond, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Abrud, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, pe fond, anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-88280 din 23 noiembrie 2012 și a deciziei Comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 38 din 18 februarie 2013 și, pe cale de consecință, anularea debitului în valoare de 47.034,35 lei.

Susține recurenta-reclamantă, după ce reia aspectele privind situația de fapt, că, din chiar motivarea acțiunii și din petitul acesteia - anularea debitului de 47.034,35 lei, reiese clar că intenția sa a fost de a ataca atât titlul de creanță-nota de constatare, cât și decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 38 din 18 februarie 2013, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, în mod eronat prima instanță dispunând admiterea excepției invocate și respingerea cererii, ca inadmisibilă, fără a intra în dezbaterea cauzei pe fond.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., arătând că motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, solicită, în cazul în care excepția nulității recursului va fi respinsă și se constatată admisibilitatea cererii formulate de reclamantă, trimiterea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării pe fond.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18.02.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 27.05.2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. Așa cum s-a reținut și prin raportul întocmit în procedura de filtru, excepția nulității recursului, invocată pe temeiul nemotivării recursului, este neîntemeiată, motivele de recurs invocate încadrându-se în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Analizând cererea de recurs, Curtea o constată fondată pentru următoarele argumente:

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurentul-reclamant a solicitat, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/57/2013, anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA - 88280 din 23.11.2012.

În motivele cererii, reclamantul a arătat că a adresat contestația administrativă prevăzută de art. 46 și urm. din O.U.G. nr. 66/2011, care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 38 din 18 februarie 2013. Reclamantul se referă, expres, inclusiv la nelegalitatea deciziei Comisiei de soluționare a contestației, arătând că motivarea acesteia este lipsită de substanță și nu sunt demonstrate în mod clar, fără echivoc, abaterea și prejudiciul cauzat.

La termenul de judecată din 23.06.2014, prima instanță a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii pe motivul neatacării deciziei de soluționare a contestației, fără a da posibilitatea părții reclamante să arate în scris dacă înțelege sau nu să întregească formal cadrul obiectiv al cererii, în conformitate cu cerințele art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța de fond nu a cerut reclamantului, în etapa regularizării cererii, conform art. 200 C. proc. civ., să precizeze obiectul cererii în sensul de a indica dacă cererea în anulare este îndreptată inclusiv împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 38 din 18 februarie 2013, criticată în mod explicit în cuprinsul cererii, încălcând astfel obligațiile care-i revin potrivit art. 22 C. proc. civ., în conformitate cu care avea îndatorirea de a cere părții reclamante explicații, în scris, de natură a lămuri împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, spre a stabili cu certitudine limitele investirii.

Nu trebuie omis specificul acestui tip de acțiune în contencios administrativ-fiscal, care presupune adresarea contestației administrative și, numai după soluționarea acesteia, îndreptarea acțiunii judiciare împotriva deciziei de soluționare a contestației, potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011. Cu toate acestea, actul administrativ primar producător de efecte juridice este nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, care se atacă odată cu decizia de soluționare a contestației administrative.

Aceasta face ca soluția din contestația administrativă să fie indisolubil legată de titlul de creanță împotriva căruia s-a îndreptat contestația administrativă. În situația soluționării pe fond a contestației administrative, cererea de anulare a titlului de creanță, îndreptată după parcurgerea procedurii administrative prealabile, trebuie privită, în mod logic și rezonabil, ca fiind îndreptată și împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative.

Soluția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii, pe motiv că reclamata nu s-a îndreptat, formal, solicitând inclusiv anularea deciziei de soluționare a contestației este rigidă, excesiv de formalistă și de natură a îngrădi dreptul de acces la instanță, pe un motiv lipsit de substanță, de vreme ce, din cuprinsul cererii rezultă fără dubiu că și decizia de soluționare a contestației administrative este criticată, iar temeiurile celor două acte administrative se suprapun.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) C. proc. civ., republicat, având în vedere că prima instanță nu a intrat în judecata fondului, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății, constatând că prin hotărârea casată procesul a fost soluționat în mod greșit pe temeiul excepției inadmisibilității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta U.A.T. Orașul Abrud, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 170 din 30 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2015.