ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2246/2015

Decizia nr. 2246/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr. x/236/2014, reclamanta Comuna A., prin primar - Consiliul Local al Comunei A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Autoritatea de Management, pentru Ministerul Finanțelor Publice - ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu a formulat contestație împotriva următoarelor acte de executare: somația și titlul executoriu nr. 64465 din 02 decembrie 2014 emise în dosarul de executare cu același număr, invocând în drept dispozițiile art. 172 - 173, art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat și suspendarea executării titlului executoriu nr. 64465 din 02 decembrie 2014 până la soluționarea definitivă a contestației formulate împotriva titlului de creanță, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

2.1. Prin Încheierea din 04 martie 2015, Judecătoria Giurgiu a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Soluția a fost justificată de solicitarea de suspendare a executării titlului executoriu nr. 64465 din 02 decembrie 2014 până la soluționarea definitivă a contestației, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

În consecință, au fost reținute ca temeiuri de drept, art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, dar și împrejurarea că reclamanta s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată pentru anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit de APDRP CRPDR 3 Sud Muntenia la data de 27 iunie 2014, fiind prin urmare înregistrat Dosarul nr. x/2/2014 din data de 16 februarie 2015 pe rolul Curții de Apel București.

2.2. Prin Sentința nr. 829 din 23 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamanta a formulat contestație la executare silită, în temeiul prevederilor art. 172 - 174 din O.G. nr. 92/2003, procedură distinctă de contestația împotriva titlului de creanță prevăzut de art. 205 și următoarele din același act normativ, de competența instanței de contencios administrativ.

Somația nr. 64466 din 02 decembrie 2014 și titlul nr. 64465 din 02 decembrie 2014, contestate în cadrul prezentului demers judiciar, constituie acte de executare silită propriu-zisă, iar nu acte administrative susceptibile de contestație în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Împrejurarea că reclamanta a indicat eronat dispozițiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 nu este suficientă pentru derogarea de la norme de competență absolută, instanța nefiind de altfel ținută de norma legală evocată de parte.

Nu prezintă relevanță nici faptul că instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cerere în anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, Dosar nr. x/2/2014, deoarece în prezenta cauză nu acest act este obiectul cererii de suspendare, ci acte de executare silită.

Nu în ultimul rând, competența instanței de drept comun este atrasă și de motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, de cauză, reclamanta invocând motive ce se se pot grupa în critici de nelegalitate aduse procedurii de executare silită. Altfel spus, este efectiv criticată procedura executării silite, iar nu titlul de creanță.

Având în vedere deci obiectul cererii de chemare în judecată, actul contestat și vizat de cererea de suspendare a executării silite, motivele de fapt și de drept ale cererii, Curtea de apel a conchis că aparține judecătoriei competența materială de soluționare a cererii de suspendare a executării silite, potrivit dispozițiilor art. 718 și art. 713 raportat la art. 650 C. proc. civ.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii cu care reclamanta Comuna A., prin primar a învestit instanța de judecată vizează contestația la executare silită pornită împotriva sa de către A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești în baza actelor administrative fiscale indicate în petitul acțiunii, astfel cum a fost precizat, precum și suspendarea executării silite.

Așa fiind, este corectă soluția Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, motivată pe prevederile art. 172 alin. (1) din același cod, potrivit cu care "persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului Cod de către organele de executare (...)", instanța competentă să soluționeze contestația propriu-zisă cât și cererea de suspendare fiind, potrivit alineatului al 4-lea al aceluiași text, interpretat prin Decizia nr. XIV/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, "judecătoria în circumscripția căreia se face executarea".

Judecătoria Giurgiu, instanța corect învestită de către reclamantă, a reținut în mod greșit că în speță este vorba de o cerere de suspendare a executării actului administrativ, în temeiul art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, iar instanța competentă este instanța de contencios administrativ.

Suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezintă o acțiune formulată în cadrul procedurii de anulare a actului administrativ fiscal, în timp ce suspendarea executării propriu-zise se poate cere numai în contextul formulării contestației la executare silită, astfel cum a înțeles și reclamanta să învestească instanța de executare de drept comun.

Împrejurarea că în motivarea cererii de suspendare s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu poate fi interpretată ca o indicare expresă a cauzei acțiunii, ce nu poate fi schimbată decât cu încălcarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Dimpotrivă, instanța nu este legată de textele de lege impropriu arătate de părți, atunci când din întregul cuprins al cererii rezultă cu claritate temeiul juridic al acesteia, fiind obligată să o califice corect, potrivit art. 22 C. proc. civ.

În consecință, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din noul Cod de procedură civilă, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2015.

Procesat de GGC - GV