ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3447/2009

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3447 din 27 octombrie 2009

Prin sentința penală nr. 144 din 3 octombrie 2008, Tribunalul Buzău în baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul Z.N., fiul lui I. și F.,  cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în forma continuată săvârșită în perioada ianuarie-februarie 2008.

În baza art. 239 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj împotriva părții vătămate P.A., din 26 februarie 2008.

În baza art. 239 alin. (3) C. pen. a condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru ultraj împotriva părții vătămate V.O.N., din 26 februarie 2008.

În baza art. 255 C. pen. a condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru infracțiunea de dare de mită din 26 februarie 2008.

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul Z.N. să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 3 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa rezultantă reținerile din 27 februarie 2008, 12 martie 2008 - 13 martie 2008 (o zi) și arestul preventiv de la 13 martie 2008 la 14 mai 2008.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani.

A aplicat art. 86

3

C. pen., urmând ca inculpatul condamnat să se prezinte în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru la consilierul desemnat de Serviciul de Probațiune.

A aplicat art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

A dispus încetarea stării de liberare provizorie.

În baza art. 239 alin. (2) C. pen. cu art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul Z.I., fiul lui G. și A., cetățenie română, studii 4 clase, pensionar, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 5 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj împotriva părții vătămate P.A., din 26 februarie 2008.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege).

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

A aplicat art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 208 – art. 209 lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul Z.D.G., fiul lui N. și E., cetățean român, studii 8 clase, muncitor zilier, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, din perioada ianuarie-februarie 2008.

În baza art. 239 alin. (1) C. pen. a condamnat același inculpat, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen., la 5 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj din 26 februarie 2008 (partea vătămată P.A.).

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul Z.D.G. urmând să execute 2 ani închisoare.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege).

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

A aplicat art. 359 C. proc. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208-209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G., fiul lui J. și D., cetățean român, studii 10 clase + școala profesională, paznic la SC C.C. SRL București - Șantierul Pogoanele, căsătorit, 1 copil minor, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat din 26 februarie 2008.

În baza art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mita din 26 februarie 2008 și la 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege).

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul B.C. urmând a executa 2 ani închisoare si 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), conform art. 35 alin. (1) C. pen.

A dedus reținerea din 27 februarie 2008.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege).

În baza art. 81

C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

A dispus restituirea cauțiunii în sumă de 3.000 lei achitată pentru inculpatul Z.N. de B.A. conform recipisei nr. 599506/1 din 13 mai 2008 (chitanța nr. 1813381/1 din 13 mai 2008).

A dispus confiscarea sumei de 20 lei (mita primită de inculpatul B.C.) depusă la CEC cu recipisa 589674/1 din 13 martie 2008 (chitanța nr. 1694997/1 din 13 martie 2008).

A luat act că SC C.

C. SRL București Șantier Pogoanele, nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit.

A respins acțiunea civilă a părții vătămate V.O.N.

A obligat pe inculpatul Z.N. la 200 lei daune materiale către P.A.

A respins cererea părții vătămate P.A. de obligare a inculpatului la daune morale.

A obligat inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut, în esență, că în seara zilei de 26 februarie 2008, inculpatul Z.N., muncitor la SC C.C. SRL București - Șantier Pogoanele, în urma unei înțelegeri prealabile cu coinculpatul B.C., paznicul de serviciu de la aceeași unitate, și contra sumei de 209 lei, s-a deplasat cu atelajul proprietate personală și împreună cu fiul său, coinculpatul Z.D.G. și, din incinta șantierului, au sustras 6 placi de rigips și 2 suluri de vată minerală.

În timp ce se deplasau cu atelajul spre domiciliu, fiind surprinși de partea vătămată P.A., - șeful postului de Poliție G.S., care se îndrepta spre postul de poliție cu autoturismul din dotare, și fără a opri la somațiile acestuia, au încercat să se sustragă, inculpatul Z.D.G. reușind să fugă și să sară gardul în curtea locuinței sale, iar inculpatul Z.N. a rămas la atelaj, unde a generat o altercație cu partea vătămată.

În aceste împrejurări, din curtea inculpaților a ieșit și inculpatul Z.I., care a început să lovească partea vătămată cu pumnii și picioarele în zona capului, a spatelui și a coastelor, fiind ajutat apoi și de coinculpatul Z.N., care ulterior s-a urcat în căruță și a plecat.

Cerând ajutoare, partea vătămată a plecat cu autoturismul politiei în urmărirea inculpatului Z.N., dar ajungând în apropierea curții casei inculpaților, inculpatul Z.N. și inculpatul Z.I. au generat o nouă altercație, în timpul căreia au lovit din nou partea vătămată P.A., într-un final, la sosirea comisarului V.O.N. și a subinspectorului M.A., precum și a polițiștilor comunitari M.I., H.D. si B.I., reușindu-se încătușarea inculpaților.

Fiind audiați, atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute, apărarea lor fiind în sensul că incidentele descrise s-ar fi petrecut în curtea lor, iar polițiștii i-au reținut și ridicat, deși nu aveau mandate.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 24 din 27 februarie 2009 a admis apelurile declarate de părțile vătămate P.A.  și V.O.N., împotriva sentinței penale nr. 144 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Buzău, pe care a desființat-o în parte și, în consecință :

A înlăturat dispozițiile prevăzute de art. 86

1

- 86

3

C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată inculpatului Z.N., fiul lui I. si F. și a dispus ca pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare să fie executată într-un loc de deținere.

A înlăturat dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

A obligat inculpatul Z.N. să plătească părților vătămate P.A. și V.O.N. sumele de câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs inculpatul Z.N., pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținând că aceasta conține vicii de fond, întrucât situația de fapt și de drept a fost greșit reținută, fiind interpretat eronat materialul probator și dispozițiile art. 72 C. pen.

A mai arătat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, în raport de împrejurările concrete și modul în care a săvârșit fapta, atitudinea, datele care circumstanțiază persoana sa, faptul că din actele de la dosar rezultă că era angajat la o societate și s-a prezentat regulat la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău astfel cum s-a dispus de prima instanță.

Cât privește latura civilă a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 – art. 999 C. civ. cu privire la obligarea sa la plata daunelor morale, în sensul că nu există prejudiciu moral, întrucât raportat la calitatea părților civile, acestea aveau obligația de a-și face datoria, ceea ce presupune, în mod evident și un risc.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică.

Astfel, la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, condițiile în care s-a desfășurat activitatea agresivă față de organele de poliție, atunci când acestea au intervenit pentru constatarea infracțiunii de furt calificat săvârșită de inculpații Z.N. și fiul acestuia, Z.D.G.

De asemenea, instanța de apel a ținut seama de modul în care inculpatul Z.N. a procedat, atitudinea oscilantă a acestuia, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești.

Pedeapsa, astfel cum este definită de dispozițiile art. 52 C. pen., este o măsură de constrângere și, în același timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, aplicată în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, ținându-se seama și de influența pe care o exercita asupra altor persoane, îndeplinind astfel și o funcție de intimidare a celor ce ar fi ispitiți să comită infracțiuni.

În aceste condiții, s-a avut în vedere faptul că părțile vătămate erau organe de poliție, precum și faptul că inculpatul nu numai că nu a respectat legea, săvârșind infracțiunile de furt și dare de mită, dar mai mult decât atât, pentru a ascunde aceste infracțiuni și a se sustrage de la efectele legii nu a manifestat nici un fel de respect față de polițiști, față de cei care sunt chemați să apere ordinea și liniștea publică și aplicarea legii, sfidând cu dispreț ceea ce aceștia reprezintă pentru societate.

Raportat la toate aceste aspecte, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., atingându-l doar prin executarea în regim de detenție, astfel că nu se impune schimbarea modalității de executare.

Cât privește motivul invocat sub aspectul laturii civile, respectiv greșita obligare la plata daunelor morale, Curtea constată că și acesta este nefondat.

Dispozițiile art. 14 C. proc. pen. nu fac distincție între profesia sau funcția persoanei, ci se raportează doar la constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

Or, potrivit principiului „acolo unde legea nu distinge, nici noi nu distingem", singura condiție prevăzută de lege, fiind cea de calitate de parte civilă, Curtea constată că aceasta este îndeplinită, părțile vătămate, constituindu-se părți civile în cadrul procesului penal (filele 23, 24 dosar instanță de fond).

Pe de altă parte, nici nu ar fi echitabil ca acestora să nu le fie acordate despăgubiri morale, în condițiile în care realmente au suferit un prejudiciu moral, doar pe criteriul nejustificat, de altfel, că sunt polițiști.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea l-a respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.