ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3692/2015

Decizia nr. 3692/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 648 din 9 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că verificarea calității de lucrător al Securități se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu la instrumentarea altor persoane care nu au cerut verificarea.

În speță, instanța de fond a apreciat că este evident că partea reclamantă a solicitat instanței să constate calitatea de lucrător al Securității a părții pârâte în raport și de dosarele altor persoane care nu au solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor lor.

Prin urmare, în cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 5 raportat la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că verificarea nu a fost declanșată din oficiu, ci la cererea numiților B., C. și D., situație în care instanța de fond va analiza activitatea pârâtului A. în raport de cei trei titulari ai dosarelor cota x, y; z.

Curtea a constatat, astfel, ca motivele invocate de către C.N.S.A.S. în susținerea acțiunii nu vizează niciunul din dosarele cu privire la care s-au formulat cereri de verificare, cu privire la niciunul dintre dosarele pentru care s-au depus solicitări de verificare partea reclamantă nu a constatat suprimarea sau îngrădirea de către partea pârâtă a drepturilor și libertăților fundamentale, procedându-se la extinderea verificărilor privitoare la pârât în alte dosare, respectiv dosarele w și v, acțiunea fiind motivată strict prin raportare la acestea din urmă, astfel după cum se arată și în motivarea deciziei instanței de casare.

Apărarea părții reclamante de la cuvântul pe fond conform căreia și-a întemeiat acțiunea, din dosarul C.N.S.A.S. nr. z nu se susține, a apreciat Curtea, în condițiile in care din acțiune rezultă cu claritate că reclamanta s-a întemeiat pe dosarul C.N.S.A.S. v indicat expres, dar și pe dosarul w care, deși nu a fost indicat expres cu număr, nu împiedică determinarea lui cu claritate din motivare. Astfel, dosarul la care se refera reclamanta este DUI privind o persoană semnalată cu intenții de evaziune pentru care pârâtul ar fi propus avizarea negativă a cererii sale de a călători în Franța, dosarul fiind lesne identificat/identificabil din nota de constatare C.N.S.A.S., dosar Curtea de Apel București ca aparținând lui E. sub nr. C.N.S.A.S. w fiind singurul din nota C.N.S.A.S. în care se menționează motivul urmăririi ca fiind intenția de evaziune și propunerea privind avizarea negativă a cererii sale de plecare în străinătate.

Apoi, în cuprinsul acțiunii, sigurul act procedural de sesizare/investire a instanței nu sunt alte referiri la alte dosare menționate în nota C.N.S.A.S. sau depuse la dosarul Curții de Apel București.

Pentru aceste motive, Curtea a reținut că, sub aspect procedural, nu se poate reține calitatea pârâtului de lucrător al fostei Securități în condițiile în care în lumina dispozițiilor legale antemenționate, verificarea calității de lucrător al Securități nu se poate face decât cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu la instrumentarea altor persoane care nu au cerut verificarea.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 și ale art. 304¹ C. proc. civ.

Principala critică adusă de recurent sentinței atacate vizează nerespectarea deciziei de casare nr. 4154 din 5 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, mai exact încălcarea de către instanța de rejudecare a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., potrivit cărora” În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Această situație atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

1

pct. 5 C. proc. civ.

În concret s-a arătat că instanța de fond nu a analizat din perspectiva îndeplinirii condițiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 activitatea intimatului de instrumentare a dosarului cu cota z, deși Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit concret care sunt cotele arhivistice ale dosarelor în raport de care instanța de rejudecare ar fi trebuit să analizeze activitatea pârâtului A. indicând aceste dosare ca fiind cele cu cota a, y, z.

Dacă activitatea intimatului nu ar fi putut fi analizată în raport de dosarul z, așa cum în mod eronat susțin considerentele sentinței atacate, atunci Înalta Curte ar fi modificat sentința în fond pronunțată în primul ciclu procesual și ar fi respins acțiunea formulată de C.N.S.A.S., fără a mai trimite cauza spre rejudecare și fără a mai dispune expres instanței de rejudecare analizarea activității intimatului în raport de cele trei dosare amintite.

Recurentul subliniază că dacă instanța de rejudecare ar fi analizat dosarul cu cota z ar fi observat încălcarea evidentă a dreptului la viață privată câtă vreme intimatul-pârât a participat la urmărirea informativă a unui fost deținut politic, iar această situație, adăugată calității necontestate a intimatului de fost ofițer de securitate, ar fi suficientă pentru admiterea acțiunii C.N.S.A.S.

Referindu-se în detaliu la conținutul dosarului C.N.S.A.S. neanalizat (z), recurentul arată că legiuitorul nu cere existența unei pluralități a actelor de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale de către foștii ofițeri de Securitate, fiind suficient și un singur astfel de caz pentru reținerea calității de lucrător al Securității.

În plus, respingând acțiunea, instanța fondului a aplicat eronat prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, atâta timp cât a dat acestor prevederi o interpretare opusă celei date prin decizia de casare, fiind astfel aplicabil motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este fondat, așadar îl va admite și constatând incidența art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Deși în considerentele sentinței, redate rezumativ, se subliniază caracterul obligatoriu al deciziei de casare nr. 4154 din 5 noiembrie 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul fondului nu procedează în consecință.

Instanța se raportează corect la dezlegarea dată în privința modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 potrivit cu care verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu la instrumentarea altor persoane care nu au cerut verificarea, dar nu evaluează probatoriul administrat în primul ciclu procesual așa cum s-a stabilit prin decizia de casare.

Sunt trecute în revistă dosarele de urmărire informativă nr. a (titular B.), nr. y (titular C.), cu aprecierea că niciunul din aceste dosare nu sunt relevante din punctul de vedere al temeiului de drept al acțiunii C.N.S.A.S., nefiind de altfel avute în vedere la întocmire notei de constatare din 24 martie 2011. În privința dosarului nr. z - titular D. - anexat acțiunii, instanța nu analizează conținutul acestuia motivând că o astfel de analiză ar fi putut fi făcută numai dacă partea reclamantă și-ar fi întemeiat acțiunea pe acest din urmă dosar, în speță acțiunea fiind întemeiată pe dosarul CNSAS v indicat expres și pe dosarul w care se poate identifica din motivarea acțiunii.

În acest fel au fost ignorate îndrumările clare date de instanța de recurs prin decizia de casare, conform cărora se cere în mod expres instanței de rejudecare să analizeze activitatea pârâtului, în calitatea sa de fost ofițer al Securității, în raport de cererile formulate de B. - dosar a, C. - dosar y și D. - dosar z, precum și de probatoriul administrat, respectiv documentele depuse de reclamantul C.N.S.A.S. în susținerea acțiunii prin care se cere aplicarea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității față de pârâtul A.

Această situație se circumscrie unei necercetări a fondului pricinii în sensul C. proc. civ., fiind evident că instanța de rejudecare nu s-a conformat dispozițiilor cuprinse în decizia de casare nr. 4154/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Soluția casării cu trimitere se impune în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, componentă fundamentală a dreptului la un proces echitabil așa cum este acesta consacrat de dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de rejudecare este datoare a da eficiență rolului activ recunoscut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în vederea pronunțării unei sentințe temeinice și legale, urmând să aprecieze dacă acțiunea C.N.S.A.S. pentru constatarea calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului A. este susținută de probatoriul depus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 648 din 9 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.