ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1095/2017

Decizia nr. 1095/2017

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

La data de 4 decembrie 2014, pe rolul Tribunalului Mehedinți a

fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuenții A.

și B. împotriva Deciziei nr. 353 din 6 octombrie 2014,

pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/225/2011*.

Prin Decizia nr. 2/R din 6 ianuarie 2015,

Tribunalul Mehedinți, secția I civilă,

a

respins cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B.

împotriva Deciziei nr. 353 din 6 octombrie 2014 a Tribunalului Mehedinți,

pronunțată în Dosarul nr. x/225/2011*, intimat fiind C. A obligat

revizuenții la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

revizuenții A. și B., criticând modul de soluționare a

litigiului, în ansamblul său.

Prin Decizia nr. 231 din 31 martie

2015, Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții A. și B.

împotriva Deciziei nr. 2/R din 6 ianuarie 2015, pronunțată de

Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2014,

în contradictoriu cu intimatul C.

A obligat recurenții-revizuenți A.

și B. la 1.000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul C..

În motivarea deciziei, instanța a

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc.

civ., aplicabil în speță, hotărârea dată asupra revizuirii

este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru

hotărârea revizuită, iar, potrivit alin. (2), dacă revizuirea se

cere pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu

excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În speță, hotărârea a

cărei revizuire se solicită, respectiv, Decizia nr. 353 din 6

octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul

nr. x/225/2011* - prin care s-a respins, ca nefondat, recursul împotriva

sentinței civile nr. 5059 din 23 decembrie 2013, pronunțată de

Judecătoria Drobeta Turnu Severin - este o hotărâre irevocabilă.

Pe de altă parte, în cererea de

revizuire nu se invocă prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

respectiv, existența de hotărâri potrivnice, ci se formulează

critici cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, de

respingere a acțiunii în revendicare teren.

Prin urmare, în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd

că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă

acelorași căi de atac, ca și hotărârea ce se cere a fi

revizuită.

Cum, Decizia nr. 353 din 6 octombrie

2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/225/2011*,

ce face obiectul cererii de revizuire, nu este supusă recursului,, fiind o

hotărâre irevocabilă, înseamnă că, față de textul

legal incident în speță, nici hotărârea prin care s-a

soluționat cererea de revizuire, respectiv Decizia nr. 2/R din 6 ianuarie

2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/101/2014, nu este supusă recursului, fiind, de asemenea,

o hotărâre irevocabilă.

Una din regulile comune pentru

folosirea căilor de atac, este aceea a legalității și

unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Aceasta

înseamnă că dreptul de a folosi o cale de atac, pe de o parte,

trebuie să fie reglementat de lege, iar, pe de altă parte, este unic

și se epuizează prin chiar exercițiul lui.

În cauză, hotărârea împotriva

căreia s-a exercitat recurs, este o decizie irevocabilă, deci,

conform legii, nu este supusă recursului, așa încât, exercitarea

căii de atac a recursului împotriva acestei decizii, se privește este

inadmisibilă.

La data de 28 mai 2015, pe rolul

Curții de Apel Craiova a fost înregistrată cererea formulată de A.

și B.

împotriva Deciziei nr. 231 din 31 martie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

intitulată „cerere de contestație la executare."

Prin Decizia nr. 524 din 8 septembrie

2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

a

declinat competența de soluționare a cererii formulate de

revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 231 din 31 martie 2015,

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel,

curtea de apel a reținut că, prin cererea formulată, se aduc

critici vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor

pronunțate în cauză, precizându-se argumentele care, în opinia

petenților, ar fi trebuit sa conducă la o altă soluție,

decât cea reținută de instanțe. Se solicită casarea

hotărârii curții de apel și rejudecarea pe fond a cauzei, cu

cheltuieli de judecată. Totodată, se solicită înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere criticile de

nelegalitate aduse modului de soluționare a cauzei de către Curtea de

Apel Craiova prin Decizia nr. 231/2015, curtea de apel a constatat că

acestea reprezintă veritabile critici care tind spre reformarea

hotărârii, niciunul din motivele invocate neputând fi încadrate în cauzele

specifice căilor de

retractare,

așa încât competența de soluționare a căii de atac

aparține instanței superioare, Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă,

care, prin încheierea de

ședință din 27 ianuarie 2016, a pus în vedere revizuenților

A. și B. să precizeze calea de atac exercitată împotriva

deciziei nr. 231 din 31 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă, în sensul indicării temeiului de drept invocat.

Prin cererea depusă la data de 15

mai 2017, intitulată „precizare asupra cererii de recurs",

revizuenții A. și B. au făcut precizări asupra căii de

atac exercitate, solicitând admiterea recursului pentru motivele formulate.

La termenul de judecată din data

de 21 iunie 2017,

Înalta Curte a rămas în

pronunțare asupra admisibilității recursului, excepție ce

se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C.

proc. civ.

Căile de atac, respectiv

condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică,

deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze

care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare, niciuneia dintre

părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța

judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac

exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, una din regulile

generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în

aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic

și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă

că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai

multe ori de una și aceeași cale de atac.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără

drept de .apel, cele date în apel precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională".

Totodată, dispozițiile; art.

377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile,

ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum și orice alte

hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5).

împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau

recurs, potrivit principiului unicității căii de atac.

Prin instituirea de către

legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și

irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă

dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se

creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din

Constituția României.

Aceasta întrucât, accesul liber la

justiție nu înseamnă accesul la toate instanțele

judecătorești, acest drept putând fi supus unor

condiționări de fond și de formă, iar existența uneia

ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate

cazurile, nici de Constituție și nici

de vreun tratat internațional la care România este parte.

În speță, prin Decizia nr.

231 din 31 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

I civilă, a fost soluționat recursul declarat de revizuenții A.

și B. împotriva Deciziei nr. 2/R din 6 ianuarie 2015, pronunțată

de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2014.

Așadar, în cauză, nu poate fi

admisibil recursul declarat de reclamanți împotriva acestei decizii

irevocabile, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi

atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual

privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Drept urmare, cum împotriva unei

hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale

extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de revizuenții

A. și B. împotriva Deciziei nr. 231 din 31 martie 2015 este inadmisibil

și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 231 din 31

martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 iunie 2017.