ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1095/2017

Decizia nr. 1095/2017 Asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 4 decembrie 2014, pe rolul Tribunalului Mehedinți a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 353 din 6 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/225/2011*. Prin Decizia nr. 2/R din 6 ianuarie 2015, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 353 din 6 octombrie 2014 a Tribunalului Mehedinți, pronunțată în Dosarul nr. x/225/2011*, intimat fiind C. A obligat revizuenții la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții A. și B., criticând modul de soluționare a litigiului, în ansamblul său.

Prin Decizia nr. 231 din 31 martie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 2/R din 6 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2014, în contradictoriu cu intimatul C. A obligat recurenții-revizuenți A. și B. la 1.000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul C.. În motivarea deciziei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în speță, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar, potrivit alin. (2), dacă revizuirea se cere pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție.

În speță, hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv, Decizia nr. 353 din 6 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/225/2011* - prin care s-a respins, ca nefondat, recursul împotriva sentinței civile nr. 5059 din 23 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin - este o hotărâre irevocabilă. Pe de altă parte, în cererea de revizuire nu se invocă prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv, existența de hotărâri potrivnice, ci se formulează critici cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, de respingere a acțiunii în revendicare teren. Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea ce se cere a fi revizuită.

Cum, Decizia nr. 353 din 6 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/225/2011*, ce face obiectul cererii de revizuire, nu este supusă recursului,, fiind o hotărâre irevocabilă, înseamnă că, față de textul legal incident în speță, nici hotărârea prin care s-a soluționat cererea de revizuire, respectiv Decizia nr. 2/R din 6 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2014, nu este supusă recursului, fiind, de asemenea, o hotărâre irevocabilă. Una din regulile comune pentru folosirea căilor de atac, este aceea a legalității și unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Aceasta înseamnă că dreptul de a folosi o cale de atac, pe de o parte, trebuie să fie reglementat de lege, iar, pe de altă parte, este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui.

În cauză, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat recurs, este o decizie irevocabilă, deci, conform legii, nu este supusă recursului, așa încât, exercitarea căii de atac a recursului împotriva acestei decizii, se privește este inadmisibilă. La data de 28 mai 2015, pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată cererea formulată de A. și B. împotriva Deciziei nr. 231 din 31 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, intitulată „cerere de contestație la executare." Prin Decizia nr. 524 din 8 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 231 din 31 martie 2015, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut că, prin cererea formulată, se aduc critici vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor pronunțate în cauză, precizându-se argumentele care, în opinia petenților, ar fi trebuit sa conducă la o altă soluție, decât cea reținută de instanțe. Se solicită casarea hotărârii curții de apel și rejudecarea pe fond a cauzei, cu cheltuieli de judecată. Totodată, se solicită înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție. Având în vedere criticile de nelegalitate aduse modului de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 231/2015, curtea de apel a constatat că acestea reprezintă veritabile critici care tind spre reformarea hotărârii, niciunul din motivele invocate neputând fi încadrate în cauzele specifice căilor de retractare, așa încât competența de soluționare a căii de atac aparține instanței superioare, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, care, prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2016, a pus în vedere revizuenților A. și B. să precizeze calea de atac exercitată împotriva deciziei nr. 231 din 31 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în sensul indicării temeiului de drept invocat. Prin cererea depusă la data de 15 mai 2017, intitulată „precizare asupra cererii de recurs", revizuenții A. și B. au făcut precizări asupra căii de atac exercitate, solicitând admiterea recursului pentru motivele formulate. La termenul de judecată din data de 21 iunie 2017, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra admisibilității recursului, excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Ca atare, niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de .apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională". Totodată, dispozițiile; art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac. Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

Aceasta întrucât, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate instanțele judecătorești, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte. În speță, prin Decizia nr. 231 din 31 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost soluționat recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 2/R din 6 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, în Dosarul nr. x/101/2014. Așadar, în cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamanți împotriva acestei decizii irevocabile, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 231 din 31 martie 2015 este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 231 din 31 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2017.