ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1455/2017

Decizia nr. 1455/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2017 din 30 ianuarie 2017, contestatoarea A., judecător la Judecătoria Aiud, a chemat în judecată intimatul Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Hotărârii nr. 1576 din 15 decembrie 2016 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1159 din 25 octombrie 2016 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

- anularea Hotărârii nr. 1159 din 25 octombrie 2016 emisă de Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Aiud la Judecătoria Cluj-Napoca sau la Judecătoria Turda, în subsidiar;

- obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul contestatoarei la una din judecătoriile menționate, cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației s-a arătat că, la data de 17 octombrie 2016, contestatoarea A. s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii cu o cerere de aprobare a transferului de la Judecătoria Aiud la Judecătoria Cluj-Napoca sau la Judecătoria Turda, în subsidiar.

Prin Hotărârea nr. 1159 din 25 octombrie 2016 emisă de Secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus respingerea cererii contestatoarei, soluția adoptată în cauză fiind menținută ulterior prin Hotărârea nr. 1576 din 15 decembrie 2016 a Plenului CSM.

S-a arătat de către contestatoare că respingerea cererii sale privind aprobarea transferului la Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus, potrivit Hotărârii Secției CSM, în considerarea criteriului referitor la vechimea în magistratură a participanților, considerându-se că avea prioritate cererea judecătorului B., comparativ cu celelalte 11 cereri formulate de alți magistrați.

În ceea ce privește transferul la Judecătoria Turda, cerere deopotrivă refuzată prin hotărârea Secției CSM mai sus menționată, a fost justificată prin raportare la criteriile vizând încărcătura de dosare/judecător la respectiva instanță, situată sub media înregistrată la nivel național, dar și sub încărcătura de dosare/judecător de la instanța de la care se solicita transferul, precum și la avizele negative transmise de instanța Judecătoriei Aiud și Curtea de Apel Alba-Iulia.

Ulterior, și Plenul C.S.M. a considerat că cererea de transfer fusese justificat respinsă în cauză, concluzie întemeiată pe constatarea că soluția adoptată reflecta în mod corect analiza coroborată a criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului CSM, cu modificările și completările ulterioare, precum și faptul că refuzul exprimat în cauză era de natură să mențină un echilibru între interesul public și interesul legitim privat al magistratului.

S-a arătat de către contestatoare că ambele hotărâri supuse cenzurii instanței au fost nelegal emise în cauză, în sensul în care niciuna dintre respectivele hotărâri nu cuprinde o detaliere corespunzătoare a motivelor care au condus la adoptarea soluției, rezultând din Hotărârea Secției CSM că singurul criteriu efectiv analizat l-a constituit vechimea în magistratură, superioară în cazul judecătorului B.

Or, intimatul avea obligația să analizeze cumulativ toate criteriile prevăzute la art. 3 din Regulament, în condițiile în care nu există o ordine de preferință legală sau o pondere mai mare, efectuarea unei departajări adecvate și nediscriminatorii între participanți, implicând în sarcina autorității prezentarea unei analize comparative în legătură cu toate criteriile legale, inclusiv cele referitoare la situația personală și profesională a magistraților.

În legătură cu criteriul privind încărcătura medie/schemă la instanța unde contestatoarea funcționează, s-a arătat că aceasta era comparabilă cu cea a instanței de la care provenea și judecătorul a cărui cerere fusese admisă, situație similară și în ceea ce privește încărcătura medie de dosare pe judecător la ambele instanțe, și anume Judecătoria Aiud și Judecătoria Gherla.

Susținerile contestatoarei au fost însoțite de prezentarea situației statistice aferente semestrului I al anului 2016.

Ca urmare, s-a arătat că aceste criterii nu au fost corespunzător evaluate, în condițiile în care aceeași situație a fost diferit interpretată, neconstituind un impediment, în opinia intimatului, numai în ceea ce privește cazul judecătorului de la Judecătoria Gherla.

Or, diferențele nesemnificative existente între cele două instanțe de la care proveneau judecătorii cu cereri de transfer concurente demonstrează că buna desfășurare a activității instanțelor judecătorești nu ar fi fost amenințată prin faptul aprobării transferului contestatoarei la una dintre judecătoriile menționate, ceea ce înseamnă că intimatul nu putea invoca necesitatea prezervării interesului public pentru justificarea refuzului.

S-a mai arătat că, până la emiterea hotărârilor în cauză, contestatoarea mai formulase alte 10 cereri de transfer, toate respinse, în timp ce judecătorului B. îi fuseseră admise 2 cereri de transfer din totalul de 5 cereri formulate.

În fine, s-a menționat că nu au fost deloc analizate și nici arătate concluziile desprinse din examinarea celorlalte criterii prevăzute de art. 3 din Regulament, precum cele privind vechimea la instanța de la care se solicită transferul, distanța dintre localitatea de domiciliu și localitatea unde se solicită transferul, situația personală a magistratului, cu referire la familie, copii, stare de sănătate, loc de muncă al soțului și disponibilitatea de desfășurare a activității în orice specializare.

S-a arătat că toate aceste criterii nu au fost examinate în substanță, fiind doar enumerate și menționate la nivel declarativ în considerentele Hotărârii Plenului CSM, încălcându-se astfel cerința de motivare a actului administrativ, constatare valabilă și în cazul Hotărârii Secției pentru Judecători a CSM, justificată exclusiv prin raportare la vechimea în magistratură, ca unic criteriu decisiv în analiza cauzei.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației formulate în cauză, ca nefondată, cu consecința menținerii Hotărârii nr. 1576 din 15 decembrie 2016 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a Hotărârii nr. 1159 din 25 octombrie 2016 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

S-a arătat că cererea contestatoarei privind aprobarea transferului la Judecătoria Cluj-Napoca sau, în subsidiar, la Judecătoria Turda, nu a putut fi soluționată favorabil, în contextul analizării comparative a tuturor criteriilor legale prevăzute de art. 3 din Regulament în privința celor 12 cereri concurente de transfer formulate pentru postul vacant de execuție existent la Judecătoria Cluj-Napoca.

S-a arătat că analiza comparativă a cererilor a fost efectuată în cuprinsul hotărârilor atacate, prin raportare la cererea de transfer admisă a judecătorului B., fără a mai fi necesară prezentarea separată a argumentelor avute în vedere la respingerea celorlalte cereri de transfer formulate.

S-a solicitat să se constate că hotărârile emise în procedura transferului au fost motivate în fapt și în drept, acordându-se prevalență în analiza comparativă a cererilor de transfer avizelor nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Alba Iulia și Judecătoria Aiud, cât și criteriului referitor la vechimea în magistratură mai mare a judecătorului B. în raport cu vechimea contestatoarei.

Ca urmare, s-a solicitat să se constate că, în mod corect, se acordase preferință cererii de transfer formulate de judecătorul mai sus menționat în raport cu cererea contestatoarei.

În ceea ce privește avizele instanțelor implicate, s-a solicitat să se constate că dezacordul exprimat pentru soluționarea favorabilă a cererii contestatoarei avea la baza o motivație întemeiată și obiectiv justificată.

S-a arătat astfel că Judecătoria Aiud comunicase că din cele 8 posturi de judecător prevăzute în schemă și toate ocupate erau efectiv destinate desfășurării activității instanței numai 7 posturi, unul dintre judecători fiind suspendat din funcție, urmând ca, în perioada imediat următoare, instanța să rămână cu 6 judecători, prin intrarea în concediu de odihnă și de studii a judecătorului stagiar. A fost subliniată, de asemenea, necesitatea asigurării stabilității la nivelul instanței, punct de vedere exprimat și de conducerile Tribunalului Alba și Curtea de Apel Alba Iulia.

În plus, s-a menționat că și Curtea de Apel Cluj comunicase aviz negativ în privința cererii contestatoarei, considerând că prioritatea la transfer trebuie recunoscută magistraților de la nivelul judecătoriilor arondate Curții de Apel Cluj.

De asemenea, s-a arătat că, pe lângă avizele negative transmise în procedura transferului, a fost avut în vedere criteriul privind vechimea în magistratură a participanților la sesiunea de transferuri, reținându-se o vechime de 6 ani și 3 luni în privința contestatoarei, inferioară vechimii în magistratură de 7 ani și 4 luni deținută de judecătorul B.

În ceea ce privește volumul de activitate al Judecătoriei Aiud și al Judecătoriei Gherla, ca instanțe unde își desfășura activitatea contestatoarea și de la care se aprobase transferul judecătorului B., s-a arătat că datele statistice erau comparabile, dar această împrejurare nu a fost reținută drept un criteriu determinant în soluționarea cererilor.

În concluzie, intimatul a solicitat să se constate că alte motive decât cele invocate de contestatoare au justificat respingerea cererii sale, urmărindu-se buna desfășurare a activității în cadrul Judecătoriei Aiud, care ar fi fost îngreunată în situația eliberării unui post, fără siguranța ocupării acestuia într-un termen scurt, raportat la judecătorii în activitate și încărcătura și volumul atribuțiilor de îndeplinit.

Aceleași considerente au determinat și refuzul aprobării transferului contestatoarei la Judecătoria Turda, chiar dacă a existat avizul favorabil al Curții de Apel Cluj.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Examinând legalitatea hotărârilor contestate, în raport cu criticile și apărările formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată întemeiată prezenta contestație, având în vedere considerentele ce urmează:

Prin Hotărârea nr. 1159 din 25 octombrie 2016 a Secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus respingerea cererii contestatoarei A., judecător la Judecătoria Aiud, privind aprobarea transferului la Judecătoria Cluj-Napoca sau, în subsidiar, la Judecătoria Turda.

În considerentele Hotărârii Secției pentru Judecători au fost arătate motivele care au determinat adoptarea soluției, motivația prezentată cuprinzând situația posturilor vacante existente la instanțele pentru care se solicitase acordarea transferului, volumul de activitate al instanțelor pe semestrul I al anului 2016, în componenta ce vizează încărcătura medie/judecător și încărcătura medie/schemă, comparativ cu media națională înregistrată în aceeași perioadă, avizele comunicate de instanțele implicate în procedură, precum și referiri la aspectele ce interesează examinarea celorlalte criterii prevăzute de art. 3 din Regulament, elemente în raport de care se stabilește ordinea de preferință a candidaților înscriși în aceeași sesiune de transferuri.

S-a reținut astfel că la Judecătoria Aiud, ca instanță la care își desfășoară activitatea contestatoarea, toate cele 8 posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate la data formulării cererii de transfer.

La aceeași instanță, pentru semestrul I al anului 2016, încărcătura medie/judecător a fost de 630 cauze, sub media națională de 643 cauze/judecător, iar încărcătura medie/schemă a fost de 559 cauze, spre deosebire de media națională de 572 cauze/schemă.

La Judecătoria Cluj-Napoca, ca instanță la care se solicita în principal aprobarea transferului, din cele 45 posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 44 posturi, fiind vacant un post de judecător.

La aceeași instanță, pentru semestrul I al anului 2016, încărcătura medie/judecător a fost de 542 cauze, sub media națională de 643 cauze/judecător, iar încărcătura medie/schemă a fost de 530 cauze, spre deosebire de media națională de 572 cauze/schemă.

La Judecătoria Turda, ca instanță la care se solicita în subsidiar transferul, din cele 13 posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 10 posturi, cu precizarea că, din cele 3 posturi vacante, un post era aferent funcției de președinte și un post fusese indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură 2016.

La aceeași instanță, pentru semestrul I al anului 2016, încărcătura medie/judecător a fost de 513 cauze, sub media națională de 643 cauze/judecător, iar încărcătura medie/schemă a fost de 513 cauze, spre deosebire de media națională de 572 cauze/schemă.

A rezultat astfel că volumul de activitate al Judecătoriei Aiud era mai mare decât cel înregistrat la instanțele la care se solicita acordarea transferului de către contestatoare.

Cu referire la avizele comunicate de instanțele implicate în procedura transferului, s-a reținut că, nici Judecătoria Aiud și nici Curtea de Apel Alba Iulia, nu și-au exprimat acordul la transferul contestatoarei.

De asemenea, s-a reținut că aviz nefavorabil a comunicat și Curtea de Apel Cluj pentru Judecătoria Cluj. Aceeași curte de apel a transmis însă aviz favorabil pentru Judecătoria Turda, avize favorabile transferului comunicând și Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Turda.

În schimb, Tribunalul Alba a lăsat la aprecierea conducerii Curții de Apel Alba Iulia avizarea transferului, iar Tribunalul Cluj a comunicat că nu se opune în principiu transferului solicitat.

Pe baza acestor elemente, cât și a celorlalte criterii regulamentare, secția pentru Judecători a considerat că, în analiza comparativă efectuată asupra celor 12 cereri de transfer formulate pentru singurul postul vacant de la Judecătoria Cluj-Napoca, avea prioritate și era preferabilă cererea judecătorului B., având în vedere vechimea cea mai mare în magistratură a acesteia, de 7 ani și 4 luni, comparativ cu ceilalți candidați.

Ca urmare, în considerarea acestui criteriu, au fost respinse celelalte cereri formulate în cauză, incluzând și cererea de transfer a contestatoarei.

Rezultă astfel că vechimea în magistratură a constituit criteriul de departajare între candidați.

În ceea ce privește transferul contestatoarei la Judecătoria Turda, cerere formulată în subsidiar, s-au reținut, ca elemente relevante în apreciere, volumul de activitate al respectivei instanțe, cu referire la încărcătura de dosare/judecător, situată sub media înregistrată la nivel național, dar și sub media înregistrată în aceeași perioadă la Judecătoria Aiud, instanță de la care se solicita transferul, precum și avizele nefavorabile transferului comunicate de Judecătoria Aiud și Curtea de Apel Alba Iulia.

Pe baza acestor elemente, secția pentru Judecători a dispus respingerea cererii contestatoarei privind acordarea transferului la Judecătoria Turda.

Contestația formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1576 din 15 decembrie 2016 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

S-a reținut de către Plenul CSM că soluția adoptată în cauză se întemeiază pe o analiză efectivă a criteriilor subiective prevăzute de art. 3 din Regulament, analiză efectuată în coroborare cu datele obiective privind situația instanțelor implicate în procedura transferului, fiind justificată concluzia Secției pentru Judecători formulată în sensul neacordării transferului la niciuna din instanțele menționate, refuzul exprimat în caz urmărind să asigure un echilibru între interesul public privind buna desfășurare a activității instanțelor judecătorești și interesul legitim privat al magistratului.

Nemulțumită de soluția adoptată în cauză, contestatoarea a formulat prezenta acțiune în justiție.

Prin intermediul contestației formulate, s-a solicitat instanței de contencios administrativ cenzurarea refuzului Consiliului Superior al Magistraturii privind acordarea transferului contestatoarei la instanța Judecătoriei Cluj-Napoca sau, în subsidiar, la Judecătoria Turda, invocându-se în esență insuficienta motivare a hotărârilor atacate din perspectiva criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament și, în corelație cu aceasta, lipsa unei analizei specifice care să cuprindă examinarea criteriilor referitoare la vechimea la instanța de la care se solicită transferul, distanța dintre localitatea de domiciliu și localitatea unde se solicită transferul, situația personală a magistratului, cu referire la familie, copii, stare de sănătate, loc de muncă al soțului și disponibilitatea de desfășurare a activității în orice specializare.

Apreciind asupra motivelor invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate, în sensul în care, examinate în contextul circumstanțelor particulare ale cauzei, justificau admiterea cererii contestatoarei privind acordarea transferului la Judecătoria Turda.

Referitor la soluția adoptată în ceea ce privește transferul solicitat la Judecătoria Cluj-Napoca, Înalta Curte constată că nu se poate vorbi despre exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere din partea autorității administrative.

Rezultă din conținutul hotărârilor atacate că situația contestatoarei a fost analizată în comparație cu situația celorlalți participanți la sesiunea de transferuri, precum și faptul că au fost arătate în concret motivele care au justificat opțiunea autorității.

Hotărârea Secției pentru judecători cuprinde detalierea aspectelor ce interesează aplicarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, dar și considerentul pe baza căruia s-a făcut departajarea între candidați.

În cauză, criteriul vechimii în magistratură a constituit elementul obiectiv de diferențiere între participanții aflați într-o situație comparabilă egală.

Prin urmare, nu se poate susține că, în situația examinată, Consiliul Superior al Magistraturii nu ar fi luat în considerare cvasitotalitatea criteriilor regulamentare sau că nu ar fi făcut o minimă analiză a criteriilor de ordin personal și profesional invocate, prin faptul că a acordat prevalență unui criteriu care nu era avantajos pentru contestatoare.

Sub acest aspect este de menționat că legea nu instituie o ordine de preferință a criteriilor ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer și nici nu acordă acestora o pondere anume, fiind în competența exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, cu singura limitare ca, exercitarea prerogativei să se îndeplinească în temeiul și cu respectarea legii.

Or, în caz, nu există motive care să susțină pretinsul exces de putere săvârșit de autoritate prin respingerea cererii contestatoarei privind acordarea transferului la Judecătoria Cluj-Napoca, aprecierea făcută înscriindu-se în limitele marjei conferite de lege.

În schimb, Înalta Curte constată că în privința cererii contestatoarei formulată în sensul acordării transferului la Judecătoria Turda nu au fost respectate dispozițiile legale.

O primă observație este aceea că la respectiva instanță exista cel puțin un post de execuție vacant din cele 3 posturi neocupate prevăzute în schema de personal a judecătoriei.

De asemenea, este de menționat că transferul solicitat în cauză nu a fost analizat prin comparație cu alte cereri concurente.

Prin urmare, Hotărârea Secției pentru Judecători trebuia să cuprindă o analiză separată a fiecărui criteriu regulamentar în parte și temeiurile pentru care s-a considerat că nu se impunea transferul contestatoarei.

Or, motivația prezentată se limitează la evocarea volumului de activitate al instanțelor implicate în transfer, precum și la avizele nefavorabile comunicate de Judecătoria Aiud și Curtea de Apel Alba Iulia.

Nu se face nicio referire la situația de ordin personal și profesional a contestatoarei și nici la avizul favorabil transmis de Curtea de Apel Cluj și instanțele arondate.

Aceste elemente erau însă relevante în contextul analizei pe care o reclamă prevederile art. 3 din Regulament și de natură să încline balanța deciziei în favoarea contestatoarei.

Nici în contestația administrativă formulată împotriva Hotărârii Secției pentru Judecători nu a fost efectuată o analiză în substanță a situației

contestatoarei, examinarea realizându-se numai la nivel declarativ prin Hotărârea nr. 1576 din 15 decembrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Simpla evocare a criteriilor regulamentare nu satisface obligația de motivare a refuzului și nici nu permite părții în cauză, dar nici instanței de judecată, înțelegerea raționamentului adoptat de autoritate.

De asemenea, numai volumul de activitate și situația posturilor la instanțele implicate reprezintă aspecte care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, dar aceste criterii nu constituie prin ele însele motive determinante pentru respingerea transferului, ci trebuie coroborate cu celelalte criterii regulamentare referitoare la situația personală și profesională a solicitantului sau vechimea acestuia în funcția de judecător și la instanța de la care se solicită transferul.

În acest context, Înalta Curte constată că există motive serioase și suficiente care justificau acordarea transferului contestatoarei la Judecătoria Turda.

Contestatoarea îndeplinește funcția de judecător de mai mulți ani, având o vechime în magistratură de 6 ani și 3 luni, din care 3 ani și 7 luni la Judecătoria Aiud, ca instanță de la care solicitase acordarea transferului.

Pentru desfășurarea activității la instanță, contestatoarea parcurgea zilnic o distanță considerabilă de la locuința acesteia, situată în localitatea Cluj.

De asemenea, pe lângă efortul suplimentar al navetei zilnice între localitatea de domiciliu și instanță, se impune a se reține și situația personală a contestatoarei, căsătorită, cu 2 copii minori în îngrijire, vârsta fragedă a acestora, necesitând mai mult timp și atenție sporită.

Totodată, nu trebuie omisă disponibilitatea manifestată de contestatoare privind desfășurarea activității în orice specializare din partea contestatoarei.

În plus, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că alte 10 cereri de transfer ale contestatoarei au fost respinse înainte de formularea prezentei contestații.

Toate aceste elemente, la care se adaugă și faptul avizării favorabile a transferului de către Judecătoria Turda și celelalte instanțe la care este arondată judecătoria, determină concluzia că era necesară și se impunea acordarea transferului la respectiva instanță.

Așa fiind, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează să dispună admiterea contestației formulată în cauză, cu consecința anulării hotărârilor atacate și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Aiud la Judecătoria Turda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1576 din 15 decembrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum și împotriva Hotărârii nr. 1159 din 25 octombrie 2016 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Anulează hotărârile atacate și dispune obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să aprobe cererea de transfer a contestatoarei, de la Judecătoria Aiud la Judecătoria Turda.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV