ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1435/2017

Decizia nr. 1435/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 8 din 15 martie 201, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de Consiliul Concurenței și a autorizat desfășurarea unei inspecții inopinate la sediul social, precum și în orice alte spații/puncte de lucru în care își desfășoară activitatea SC A. SA, având sediul social în Municipiul București, sector 3, cu puncte de lucru în: Municipiul Mangalia, județul Constanța; Sat B., Comuna C., județul Brașov; Sat D., Comuna D., județul Ilfov; Sat E., Comuna D., județul Ilfov; Sat F., Comuna F., județul Călărași; Oraș G., județul Călărași; Sat H., Comuna H., județul Prahova, pentru 4 zile lucrătoare consecutive, în intervalul 20 martie 2017 - 14 aprilie 2017, cu posibilitatea prelungirii motivate a acestei perioade, care urmează a fi stabilită prin ordinele Președintelui Consiliului Concurenței, care vor fi emise ulterior.

Pentru a decide în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele considerente.

Consiliul Concurenței a fost sesizat de către SC I. SRL, în legătură cu posibila încălcare de către SC A. SA precum și a altor întreprinderi agreate de acest operator (SC J. SRL Mangalia, SC K. SRL Constanța) a prevederilor art. 2 alin. (2), lit. a) și b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 100 din 24 februarie 2017 s-a dispus declanșarea unei investigații având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. a) și lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare de către întreprinderea SC A. SA.

Legea privind combaterea concurenței neloiale are drept scop asigurarea unei concurențe loiale, cu respectarea uzanțelor cinstite și a principiului general al bunei-credințe, în interesul celor implicați, inclusiv respectarea intereselor consumatorilor [art. 1, alin. (1)].

Constituie concurență neloială, conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 11/1991, practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață.

Dispozițiile acestei legi [art. 2 alin. (2)] interzic între altele: (...) "a) denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informații care nu corespund realității despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele; b) deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecției acestora și a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi și c)orice practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață".

În raport cu dispozițiile art. 40 din Legea nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare, competența de autorizare a măsurilor aferente puterilor de inspecție revine Curții de Apel București.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din aceeași lege, pentru investigarea încălcării, prevederilor Legii concurenței, inspectorii de concurență pot efectua inspecții inopinate în spațiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care întreprinderile ori asociațiile de întreprinderi le dețin legal, iar potrivit art. 39, în baza autorizării judiciare date prin încheiere, conform art. 40, inspectorii de concurență pot efectua inspecții, în spațiile prevăzute la art. 38, precum și în orice alte spații, inclusiv domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparținând conducătorilor, administratorilor, directorilor și altor angajați ai operatorilor economici sau asociațiilor de operatori economici supuși investigației.

De asemenea, conform prevederilor art. 40 din Legea nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare, inspectorii de concurență pot proceda la inspecții, potrivit prevederilor art. 39, doar în baza unui ordin emis de către președintele Consiliului Concurenței și cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către președintele Curții de Apel București sau de către un judecător delegat de acesta.

În consecință, în temeiul considerațiilor expuse și constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 38, art. 39 și art. 40 din Legea concurenței nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare, existând indiciile săvârșirii unor acte de concurență neloială dintre cele prevăzute de art. 2 alin. (2), lit. a) și b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare, de către SC A. SA, între care răspândirea de informații false, informații cu caracter denigrator la adresa societății care a formulat sesizarea în vederea atragerii beneficiarilor de pe piața afectată, instanța de fond a admis cererea formulată de Consiliul Concurenței.

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel a formulat contestație SC A. SA susținând că este nelegală și netemeinică.

În motivarea contestației se arată că potrivit dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 21/1996 cererea de autorizare a inspecției trebuie să cuprindă toate informațiile de natură să justifice inspecția, iar judecătorul sesizat este ținut să verifice dacă cererea este întemeiată.

Susține contestatoarea că din analiza considerentelor încheierii atacate nu rezultă deloc argumentele care să se circumscrie motivării de fapt a unei hotărâri judecătorești.

Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut obligativitatea filtrului instanței într-o astfel de situație, rezidă în necesitatea de evitare a arbitrariului, abuzului și încălcării drepturilor persoanei supuse inspecției.

Însă, în cauză, lipsa controlului efectiv exercitat de instanță a făcut posibilă punerea în practică a unei măsuri disproporționate (inspecția inopinată a fost derulată prin intermediul unui număr de 24 de inspectori de concurență).

De asemenea, susține contestatoarea că obligația instanței de a exercita un control efectiv este cu atât mai pregnantă cu cât societatea a fost în imposibilitate de a-și formula apărările, în condițiile în care probele susținute de petentă i-au fost inaccesibile, datorită caracterului secret al acestei proceduri.

Deși Consiliul Concurenței nu a prezentat în concret indiciile temeinice care ar justifica necesitatea efectuării inspecției inopinate atât la sediul social cât și în toate celelalte spații și la punctele de lucru ale societății, instanța a dispus autorizarea desfășurării inspecției atât la sediul social cât și la toate punctele de lucru, astfel că încheierea atacată nu respectă exigențele impuse de art. 425 C. proc. civ.

Cu privire la motivarea cererii și caracterul adecvat al autorizării inspecției inopinate.

În cuprinsul cererii de autorizare s-a precizat că în baza Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 100 din 24 februarie 2017 a fost declanșată o cercetare aprofundată având ca obiect o posibilă încălcare a art. 2 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurenței neloiale, de către întreprinderea SC A. SA.

Cercetarea aprofundată a fost inițiată de către autoritatea de concurență pe baza sesizării făcute de întreprinderea SC I. SRL, înregistrată sub nr. R6/10934 din 14 septembrie 2015.

Consiliul Concurenței a arătat că din informațiile și datele transmise de autorul sesizării a rezultat că, suplimentar unor acțiuni susceptibile de a fi considerate anticoncurențiale, întreprinderea A. a săvârșit, între anii 2013-2015, o serie de acțiuni susceptibile de a constitui fapte de concurență neloială concretizate în informații cu caracter denigrator la adresa întreprinderilor concurente, fapte ce se circumscriu interdicției prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a), b) și c) din Legea nr. 11/1991.

În cerere, Consiliul a menționat detaliat obiectul inspecției și anume: inspectarea oricăror documente, registre, acte financiar contabile, evidențe legate de activitatea întreprinderii, inclusiv comunicări, indiferent de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate acestea.

Inspectarea documentelor și informațiilor relevante păstrate în medii electronice, aparținând întreprinderii, vizează toate dispozitivele și echipamentele de stocare a datelor, anume; computere, laptopuri, tablete, telefoane, memorystick-uri, hard-discuri, CD-uri/DVD-uri, imprimante, faxuri sau aparatura multifuncțională, precum și orice alte medii de stocare a datelor.

Curtea de apel a admis cererea formulată de Consiliul Concurenței și a autorizat desfășurarea unei inspecții inopinate la sediul social, precum și în orice spații/puncte de lucru în care își desfășoară activitatea SC A. SA pentru patru zile lucrătoare consecutive, în intervalul 20 martie 2017 - 14 aprilie 2017, cu posibilitatea prelungirii motivate a acestei perioade, care urmează a fi stabilită prin Ordinele Președintelui Consiliului Concurenței, care vor fi emise ulterior.

În raport de obiectul și justificarea cererii, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond este întemeiată în parte.

Potrivit art. 38 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, cererea de inspecție trebuie să cuprindă toate informațiile de natură să justifice inspecția, iar judecătorul a apreciat legal că cererea este întemeiată. În cazul cererii de autorizare trebuie prezentate indicii suficiente care să susțină cererea, în vederea efectuării unei cercetări adecvate, iar în cauză, autoritatea de concurență a prezentat indiciile și elementele de probă referitoare la existența unor încălcări, astfel încât verificările suplimentare prin intermediul inspecției inopinate nu încalcă principiul proporționalității.

Pentru a se pune în discuție nesocotirea principiului proporționalității ar fi fost necesar să se demonstreze că măsura solicitată și încuviințată de instanță ar cauza inconveniențe disproporționate și inacceptabile, în raport cu scopurile urmărite de inspecția în cauză.

Or, în cauză, nu s-au invocat astfel de argumente, așa încât în raport de scopul legitim al inspecției (prevenirea și combaterea faptelor anticoncurențiale) și de prezentarea unor informații suficient de detaliate, autorizarea inspecției apare ca fiind adecvată. Nu este necesar a se prezenta toate informațiile de care dispune autoritatea de concurență în momentul solicitării încuviințării instanței, deoarece o astfel de prezentare ar putea conduce la compromiterea măsurii ce se cere a fi autorizată.

Realizarea inspecției inopinate este condiționată prin lege de existența unor indicii că pot fi găsite documente sau obținute informații necesare misiunii, astfel că o detaliere a faptei anticoncurențiale suspectate, a modului în care este implicată întreprinderea sau indicarea obiectului căutat nu este oportună, deoarece ar putea conduce la nerealizarea scopului urmărit.

Cu privire la exercitarea dreptului de apărare, Înalta Curte reține că în cuprinsul cererii de autorizare autoritatea de concurență a expus informațiile de care dispune cu privire la încălcările prezentate, fiind indicate prezumțiile pe care intenționează să le investigheze.

Potrivit dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 21/1996, o copie certificată a ordinului de inspecție și a autorizației judiciare se comunică persoanei supuse investigației, aceasta din urmă având posibilitatea să conteste încheierea de autorizare la Înalta Curte de Casație și Justiție.

De altfel, tocmai pentru a înlătura un eventual exces de putere, legea supune cererea de inspecție inopinată autorizării judiciare, ex ante, reglementând în același timp și dreptul părții de a contesta măsura la o instanță superioară în grad. Aceste prevederi legale se constituie în reale garanții pentru exercitarea dreptului la apărare.

În ceea ce privește critica ce vizează greșita menționare a sintagmelor "(...) precum și în orice spațiu în care își desfășoară activitatea (...)" și "(...) cu posibilitatea prelungirii motivate a acestei perioade (...)".

Prin cererea de autorizare înregistrată de către autoritatea de concurență la data de 13 martie 2017 s-a solicitat autorizarea efectuării unei inspecții inopinate la sediul social al SC A. SA și la punctele de lucru situate în: Municipiul Mangalia, județul Constanța; sat B., Com. C., jud. Brașov; sat D., com. D., județul Ilfov; sat E., comuna D., județul Ilfov; sat F., comuna F., județul Călărași; oraș G., județul Călărași; sat H., comuna H., județul Prahova.

De asemenea, perioada pentru care s-a solicitat autorizarea desfășurării inspecției este de 4 zile lucrătoare consecutive în intervalul 20 martie 2017 - 14 aprilie 2017.

Așadar, menționarea sintagmelor "în orice alte spații în care își desfășoară activitatea ..." și "... cu posibilitatea prelungirii motivate a acestei perioade ..." exced cererii formulate de Consiliul Concurenței, care a indicat în mod expres atât spațiile (sediu social și puncte de lucru), cât și intervalul (4 zile lucrătoare consecutive în perioada 20 martie 2017 - 14 aprilie 2017) în cadrul căreia urma să se desfășoare inspecția inopinată.

În aceste condiții, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, va fi admisă în parte contestația, casată în parte încheierea atacată, în sensul că vor fi înlăturate din dispozitiv mențiunile care exced obiectului cererii de autorizare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii pronunțate de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de SC A. SA împotriva încheierii nr. 8 din 15 martie 2017 a Președintelui Curții de Apel București.

Casează, în parte, încheierea atacată, în sensul că:

Înlătură din dispozitiv mențiunile: "(...) precum și în orice spațiu în care își desfășoară activitatea (...)" și "(...) cu posibilitatea prelungirii motivate a acestei perioade (...)".

Menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV