ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iulie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale: anularea Deciziei emisă de pârât sub nr. 72017 din 24 aprilie 2014; să se constate că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru funcția de subinginer, în sensul că certificatul de atestare a promovării examenului de nivel universitar nr. 319 din 3 martie 2008 emis de Ordinul Geodezilor din România este echivalent cu diploma de absolvire a studiilor superioare de scurtă durată în domeniul geodeziei și astfel, să poată candida pentru un post de administrator de patrimoniu la o unitate școlară. Ulterior, reclamantul a completat cererea, chemând în judecată pe pârâtul Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare, pentru a se constata că certificatul de atestare nr. 319/2008 este echivalent cu diploma de absolvire a învățământului superior de scurtă durată în domeniul geodeziei-colegiu universitar, iar în urma absolvirii acestui examen a trecut de la titlul de tehnician la cel de subinginer în domeniul geodeziei, solicitând obligarea pârâtului să emită un certificat de echivalență în acest sens.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 3437 din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității cererii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare, și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat și arătând că hotărârea este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a normelor de drept material incidente în cauză. Astfel, instanța de fond a considerat că recunoașterea efectelor produse prin obținerea certificatului de atestare a absolvirii examenului de nivel universitar, în condițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 16/2007 nu poate fi realizată după declararea ca neconstituțională a legii în cauză. Această interpretare a legii este incorectă întrucât, după publicarea deciziei Curții Constituționale, Ordinul Geodezilor din România și-a sistat procedura de examinare prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 16/2007. Această lege a fost declarată neconstituțională datorită unui viciu în procedura de adoptare (a fost adoptată printr-o lege organică, în condițiile în care trebuia să fie adoptată prin lege ordinară). Însă, abrogarea ei nu anulează actele de studii obținute în timp ce legea a fost în vigoare. O situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, iar recurentul a absolvit examenul la data de 3 martie 2008, în vreme ce neconstituționalitatea procedurii de adoptare a Legii nr. 16/2007 a fost declarată prin Decizia nr. 1150 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 832/10.12.2008. Instanța de fond a refuzat să se pronunțe asupra fondului cauzei, considerând că autoritatea publică competentă să soluționeze cererea reclamantului ar fi ANCPI, conform Legii nr. 200/2004. Însă, recurentul este deja persoană fizică autorizată de către OCPI Neamț să execute și să verifice lucrări în domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei pe teritoriul României, în categoria B. Recurentul s-a adresat pârâților pentru a putea participa la un concurs în vederea ocupării unui post de administrator de patrimoniu la o unitate școlară, conform art. 250 lit. l) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, respectiv pentru a i se confirma îndeplinirea condiției de participare la concurs referitoare la studii (specifice funcției de subinginer). În temeiul Legii nr. 200/2004 se pot adresa autorității române competente în domeniu numai persoanele care au studiat în altă țară și doresc să activeze într-o profesie reglementată în România, precum și persoanele care au studiat în România și doresc să exercite o profesie reglementată într-o țară membră a Uniunii Europene, situație în care nu se regăsește recurentul-reclamant. Echivalența examenului de absolvire este o problemă de interpretare a legii, respectiv a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 16/2007. Pentru recunoașterea dreptului pretins este nevoie doar de interpretarea legilor în domeniul de activitate al geodeziei, iar nu de o dispoziție legală care să prevadă expres recunoașterea echivalenței solicitată prin cererea introductivă. Deși instanța de fond a reținut că ar fi invocat o pretinsă discriminare în privința normelor de drept, recurentul-reclamant s-a referit la discriminarea privind interpretarea legii, respectiv la refuzul de a recunoaște echivalența examenului de nivel universitar absolvit în martie 2008 conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 16/2007, în vigoare la data absolvirii, cu examenul de absolvire al învățământului superior de scurtă durată în domeniul geodeziei. Recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat irelevante argumentele sale de analogie, care se referă la cazuri asemănătoare în care s-au echivalat studii în cadrul altor categorii profesionale.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică. Reclamantul a solicitat recunoașterea echivalenței certificatului de atestare nr. 319/2007 eliberat de Ordinul Geodezilor din România în vederea autorizării dreptului de semnătură la OGR cu diploma de absolvire a învățământului superior de scurtă durată în domeniul geodeziei. Forma de învățământ superior de scurtă durată nu se mai regăsește în legislația privind învățământul, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2004, respectiv începând cu anul universitar 2005-2006. Reclamantul este absolvent al Școlii postliceale de specialitate - Cadastru funciar al Grupului Școlar Agricol (...), act de studii care i-a creat posibilitatea de a exercita profesia de geodez reglementată de Legea nr. 16/2007, în prezent abrogată. Examenul organizat de OGR nu poate conduce la echivalarea cursurilor de perfecționare cu studiile superioare de scurtă durată care, la data când se organizau, aveau durata de 3 ani și se finalizau cu diplomă de absolvire. Certificatul de atestare indicat de reclamant nu poate fi echivalat cu diploma de învățământ superior de scurtă durată, întrucât în prezent nu se mai organizează învățământ superior de scurtă durată, dar și pentru că acest certificat atestă capacitatea de exercitare a profesiei, iar nu calificarea dobândită prin absolvirea unui program de studiu. Reclamantul nu a urmat cursurile unei instituții de învățământ superior care să se finalizeze cu diplomă/certificat de absolvire. Certificatul de atestare nr. 319 nu este act de studii care atestă parcurgerea unui program de studii universitare, ci un certificat care autorizează dreptul de semnătură pentru exercitarea profesiei de geodez, iar examenul de nivel universitar promovat de reclamant nu poate fi echivalat cu examenul de finalizare a studiilor, definit de art. 143 din Legea nr. 1/2011.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 08 februarie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant susține că instanța de fond a interpretat și, respectiv, a aplicat greșit legea, respingând cererea sa pe motiv că nu există o prevedere legală care să stabilească în competența autorităților pârâte atribuția de recunoaștere a echivalenței studiilor pretinsă prin cererea introductivă (și anume, certificatul de atestare a promovării examenului de nivel universitar emis de Ordinul Geodezilor din România sub nr. 319 din 3 martie 2008 este echivalent cu diploma de absolvire a studiilor superioare de scurtă durată în domeniul geodeziei). Recurentul susține că nu este necesară o astfel de prevedere legală referitoare la echivalare și că ea ar fi trebuit recunoscută ca efect al aplicării Legii nr. 16/2007 privind organizarea și exercitarea profesiei de geodez, în vigoare la data obținerii certificatului nr. 319 din 3 martie 2008. Susținerile recurentului sunt nefondate întrucât atât cererea adresată pe cale administrativă cât și prezentul demers judiciar au ca scop emiterea de către autoritățile pârâte a unui certificat de echivalență/act administrativ prin care să fie recunoscută echivalența studiilor. Prin urmare, instanța de fond a reținut corect că refuzul autorităților pârâte de a da curs cererii administrative adresate de reclamant are caracter justificat întrucât nu există o prevedere legală care să stabilească în competența lor atribuția de a recunoaște această echivalență. Pe de altă parte, recurentul susține că efectele certificatului de atestare a promovării examenului de nivel universitar emis de OGR sub nr. 319 din 3 martie 2008 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data emiterii lui, printre ele numărându-se echivalența acestui certificat cu diploma de absolvire a studiilor superioare de scurtă durată în domeniul geodeziei. Prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 16/2007 privind organizarea și exercitarea profesiei de geodez (în vigoare în perioada 20 martie 2007 - 10 decembrie 2008) nu susțin poziția recurentului. Astfel, examenul standard de absolvire de nivel universitar, la care se referă textul de lege citat, are ca scop eliberarea certificatului de atestare a dreptului de exercitare a profesiei de geodez, profesie care poate fi exercitată de specialiști cu diplomă de studii superioare de lungă sau de scurtă durată în domeniul geodeziei, dar și de absolvenți cu studii postliceale de specialitate sau absolvenți de cursuri de specializare profesională în domeniul geodeziei care au o experiență profesională de minim 7 ani și care promovează examenul standard de absolvire de nivel universitar, echivalent cu examenul de absolvire corespunzător studiilor superioare de lungă sau de scurtă durată din domeniul geodeziei. Se constată astfel că prevederile legale citate, în vigoare la data emiterii certificatului de atestare nr. 319, stabilesc că acest certificat de atestare se eliberează în vederea autorizării dreptului de semnătură la Ordinul Geodezilor din România, respectiv în scopul exercitării profesiei de geodez, iar nu în scopul pretins de recurent, al echivalării examenului prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 16/2007 cu examenul de finalizare a studiilor superioare de scurtă durată. Certificatul de atestare obținut de recurentul-reclamant nu este un act de studii, care atestă parcurgerea unui program de studii universitare, ci un certificat care permite exercitarea profesiei de geodez. Cu alte cuvinte, el atestă capacitatea de a exercita o profesie, iar nu calificarea dobândită prin absolvirea unui program de studii. Recurentul afirmă fără temei că instanța de fond a refuzat să se pronunțe asupra cererii sale, date fiind considerentele referitoare la competența ANCPI de a atesta că titlul de calificare astfel obținut îndeplinește condițiile pentru a-i permite recurentului-reclamant accesul la exercitarea profesiei de geodez. Este adevărat că aceste considerente se îndepărtează de la obiectul cererii introductive și sunt întemeiate pe prevederile Legii nr. 200/2004, lege care nu este incidentă în cauză (reclamantul nu se găsește într-una dintre ipotezele care constituie domeniul de aplicare al Legii nr. 200/2004, definit prin art. 1 alin. (1) și (2) din lege). Însă, instanța de fond a reținut, prin interpretarea și aplicarea corectă a legii, că refuzul pârâților de a emite certificatul de echivalare pretins este unul justificat, întrucât nu există un temei legal care să permită o astfel de echivalare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.