Decizia nr. 1364/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 125/2014 a Curții de Apel Brașov

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 03 aprilie 2014, sub nr. x/64/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 10334/G/II din 12 martie 2014 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 125/F din 17 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și s-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. 10334/G/II din 12 martie 2014 emis de pârâtă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 125/F din 17 septembrie 2014 a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția Națională de Integritate, susținând că aceasta este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor Legii nr. 26/1990 (art. 21 - 22) privind registrul comerțului, republicată, a Legii nr. 31/1990 (art. 131 pct. 4) privind societățile comerciale și a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare (art. 87 alin. (1) lit. c). În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a învederat instanței următoarele: Este criticabilă aprecierea primei instanțe cu privire la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 15 din Legea nr. 96/2006. Astfel, prin Hotărârea Consiliului Județean Covasna nr. 174 din 22 noiembrie 2012 se abrogă art. 2 din Hotărârea nr. 54/2009, prin care A. a fost desemnat ca reprezentant al Județului Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor a SC B. SA Sfântu Gheorghe, însă Hotărârea nr. 174 din 22 noiembrie 2012 nu a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru a fi opozabilă terților conform art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1990. Din interpretarea dispozițiilor acestui act normativ rezultă că mențiunile existente în Registrul comerțului sunt publice și constituie "oglinda" evoluției societății comerciale, orice faptă neînregistrată nefiind opozabilă terților. Per a contrario, orice act sau faptă înregistrată, beneficiază de o prezumție de veritate, opozabilă erga omnes. Determinant este că documentația provenită de la Oficiul Național al Registrului Comerțului nu menționează existența unui alt reprezentant în afara contestatorului la data întocmirii raportului de evaluare. În consecință, interpretarea primei instanței nesocotește însăși rațiunea de a fi a Registrului comerțului, care este conceput pentru informarea terților cu privire la datele expres menționate în cuprinsul acestuia și pentru ca aceste date să fie cunoscute erga omnes până în momentul modificării lor exprese. În schimb, interpretarea autorității pârâte corespunde și practicii judecătorești în materie, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 553/2013 în Dosarul nr. x/33/2011. În concluzie, pentru motivele prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației, cu consecința menținerii ca legal și temeinic a Raportului de evaluare nr. 1334/G/II din 12 martie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a solicitat, prin întâmpinare, în principal, anularea recursului sau respingerea acestuia ca vădit nefondat, pe motiv că recurenta nu tratează în mod distinct cazurile în care instanța de fond a încălcat normele de drept material, precum și pe cele în care aceeași instanță a aplicat greșit legea și nici nu precizează care sunt normele legale nesocotite sau interpretate greșit la adoptarea soluției. În plus, pe alocuri, în expunerea motivelor de recurs, recurenta se raportează la calitatea de "primar" a intimatului, care ar fi incompatibilă cu funcția de "administrator la o societate comercială (pag. 6 alin. (4) din cererea de recurs), ignorând că, în cauză, persoana vizată prin Raportul de evaluare nr. 10334/G/II din 13 martie 2014 îndeplinește funcția de "senator" în Parlamentul României, iar în perioada analizată a ocupat funcția de reprezentant al unui acționar, respectiv al Județului Covasna, în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe, iar nu pe aceea de administrator. În opinia intimatului, confuzia realizată de recurentă este impardonabilă. În cauza dedusă judecății, intimatul nu a fost nici primar și nici administrator în perioada vizată de recurentă, așa încât întreaga pledoarie referitoare la rolul și importanța Oficiului Registrului Comerțului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 26/19990 nu interesează în cauză. În condițiile în care toate criticile formulate de recurentă nu întrunesc cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de acest text de lege, intimatul a solicitat anularea recursului. Deosebit de această situație, intimatul a opinat și în sensul respingerii recursului ca vădit nefondat, în raport de jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În situația în care nu se va dispune anularea recursului sau respingerea acestuia ca vădit nefondat în procedura de filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., intimatul a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, invocând, în esență, următoarele argumente: Deși recurenta încearcă să prezinte motivele de recurs în mod sistematizat, organizat, începând prin a circumscrie primul motiv, pct. a) din cererea de recurs, pe parcursul expunerii criticilor, abandonează această sistematizare, prin înșiruirea nemulțumirilor sale în cadrul unui singur paragraf. În continuare, sunt reiterate aceleași apărări invocate și dezvoltate și în fața primei instanțe, care au ca finalitate triumful opiniei recurentei potrivit cu care, dovada calității de reprezentant al acționarului într-o societate comercială se face numai cu înscrierile de la Oficiul Registrului Comerțului. O asemenea opinie este total nelegală. În primul rând, intimatului nu-i revenea niciuna din obligațiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 26/1990, întrucât acesta nu a avut și nu are calitatea de comerciant. Apoi, inopozabilitatea actelor și faptelor juridice față de terți nu echivalează cu inexistența acestora. Impozabilitatea unui act presupune mai întâi existența acestuia (deci el este în ființă), numai că efectele sale nu se răsfrâng asupra unor categorii de subiecte, decât în măsura în care acesta a fost făcut public sau a fost adus la cunoștința acestora, prin alte mijloace legale. În situația în care recurenta verifica și înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în conținutul contestației și dacă se proceda la verificarea în detaliu a împrejurării în care au încetat raporturile juridice de mandat dintre intimat și Consiliul Județean Covasna și apoi între intimat și SC B. SA Sfântu Gheorghe, se putea foarte ușor dovedi că în cauză nu suntem în prezența stării de incompatibilitate reclamate de recurentă. Marea majoritate a înscrisurilor și, în mod special, toate hotărârile Consiliului Județean Covasna au dată certă, fiind publicate în M. Of. al Județului Covasna. Cu toate acestea, nu trebuie omis că, în materie comercială data certă poate fi dovedită cu orice mijloc de probă admis de lege. În acest sens, trebuie reținut că, în aceeași materie, data înscrisă în cuprinsul unui act încheiat între profesioniști se prezumă a fi data la care a fost perfectat acel act. În sfârșit, în totală opoziție cu susținerea recurentei, se impune a fi subliniat faptul că dovada calității de acționar și, implicit, aceea de reprezentant al acționarului, se face cu Registrul acționarilor, așa cum dispune art. 97 din Legea nr. 31/1990. Numai în lipsa acestuia se pot administra și alte probe admise de lege, inclusiv cu înscrierile de la Oficiul Registrului Comerțului. Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea recursului Agenției Naționale de Integritate, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea acestui proces.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit de magistratul-asistent, în conformitate cu prevederile art. 494 C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., că recursul a fost motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 și că a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin urmare, s-a apreciat că se impune respingerea excepției nulității recursului, că recursul este admisibil în principiu și s-a dispus înaintarea raportului spre analiză completului de filtru, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 8 noiembrie 2016, Înalta Curte a dispus respingerea excepției nulității recursului, admiterea în principiu a recursului și fixarea unui termen pentru judecata pe fond a acestuia la data de 4 aprilie 2017, cu citarea părților, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Reclamantul A. a supus controlului de legalitate, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 10334/G/II din 12 martie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate. Prin acest Raport de evaluare s-a constatat că, în perioada 19 decembrie 2012 - prezent, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut simultan atât funcția de senator în Parlamentul României, cât și calitatea de reprezentant al Consiliului Județean Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe, încălcând astfel dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și art. 15 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, forma în vigoare la data la care se pretinde că a intervenit starea de incompatibilitate. Potrivit art. 82 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, calitatea de senator este incompatibilă cu funcția de reprezentant al statului în adunările generale ale societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute la lit. a). De asemenea, art. 15 din Legea nr. 96/2006, republicată, prevede că funcția de senator este incompatibilă cu funcția de reprezentant al statului în adunările generale ale societăților reglementate de Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute la lit. a). O primă observație care se impune este aceea că, prin raportul de evaluare contestat nu s-a reținut incompatibilitatea între calitatea de senator și funcția publică de reprezentant al statului în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe, ci incompatibilitatea între calitatea de senator și funcția de reprezentant al Consiliului Județean Covasna în adunarea generală a acționarilor acestei societăți comerciale. În aceste condiții, reclamantul a susținut că nu suntem în prezența unei situații de incompatibilitate care să fie sancționată potrivit art. 25 din Legea nr. 176/2010, întrucât între "stat", "județ" și "consiliu județean" există deosebiri esențiale, prin raportare la art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) și art. 24 din Legea administrației publice locale nr. 215/2010. Referitor la acest motiv de nelegalitate, prima instanță a apreciat că "textului legal i se poate da o interpretare extensivă, având în vedere scopul respectivei reglementări în sensul că în noțiunea de stat să fie inclus atât statul la nivel central, cât și statul la nivel descentralizat prin unitățile administrativ-teritoriale". În privința acestor considerente, prin care a fost dezlegată chestiunea litigioasă referitoare la sfera de aplicabilitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și art. 15 din Legea nr. 96/2006, operează efectul autorității de lucru judecat prevăzut de art. 430 alin. (2) C. proc. civ., de vreme ce reclamantul nu a înțeles să declare recurs împotriva considerentelor, potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, analiza instanței de control judiciar vizează exclusiv pretinsă exercitare simultană a funcției de senator în Parlamentul României și a funcției de reprezentant al Consiliului Județean Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe. Pentru a dispune anularea raportului de evaluare întocmit de autoritatea pârâtă, prima instanță a constatat că la momentul validării reclamantului în funcția de senator aceasta nu mai deținea calitatea de reprezentant al Județului Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe, întrucât la data de 25 iunie 2012, odată cu expirarea duratei mandatului consiliului județean ales în 2008 și declararea ca legal constituit a Consiliului Județean Covasna în urma alegerilor locale din 10 iunie 2012. Din această perspectivă, se remarcă inadvertențele existente în conținutul Raportului de evaluare nr. 10334/G/II din 12 martie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, în sensul că, deși în Capitolul IV - Concluzii se reține starea de incompatibilitate prin raportare la calitatea de reprezentant al Consiliului Județean Covasna, la Capitolul III - Evaluarea elementelor de incompatibilitate se analizează calitatea reclamantului de reprezentant al Județului Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe. În realitate, reclamantul nu a deținut calitatea de reprezentant al Consiliului Județean Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe, ci calitatea de reprezentant al Județului Covasna în această adunare generală a acționarilor, conform Hotărârii Consiliului Județean Covasna nr. 54/2009 și Contractului de mandat, aprobat prin Hotărârea Consiliului Județean Covasna nr. 103/2009. De altfel, potrivit Actului constitutiv al SC B. SA Sfântu Gheorghe (actualizat la data de 26 martie 2010), acționar al acestei societăți comerciale este Județul Covasna, și nu Consiliul Județean Covasna. Desemnarea reclamantului în calitate de reprezentant al Județului Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe s-a făcut pe durată determinată, respectiv "pe durata mandatului consiliului județean ales cu ocazia alegerilor din 2008", astfel cum rezultă din art. 5 din Contractul de mandat, anexă la Hotărârea Consiliului Județean Covasna nr. 103/2009. Mandatul Consiliului Județean Covasna ales în anul 2008 a încetat la data constituirii noului consiliu județean Covasna (25 iunie 2012), cu ocazia alegerilor locale din data de 10 iunie 2012. La această dată (25 iunie 2012 a încetat, prin ajungere la termen, și calitatea reclamantului de mandatar, respectiv de reprezentant al Județului Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe. Prin urmare, la data validării reclamantului în funcția de senator în Parlamentul României (19 decembrie 2012), acesta nu mai deținea calitatea de reprezentant al Județului Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe. Așadar, reclamantul A. nu a exercitat niciodată simultan funcția de senator în Parlamentul României și funcția de reprezentant al Județului Covasna în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SA Sfântu Gheorghe. Mai mult, reclamantul nu a deținut nici calitatea de reprezentant al Consiliului Județean Covasna în această adunare generală a acționarilor, de vreme ce acționar al SC B. SA Sfântu Gheorghe a fost Județul Covasna, și nu Consiliul Județean Covasna. În aceste condiții, reclamantului nu îi revenea obligația, potrivit art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, de a opta între mandatul de parlamentar și funcția care generează situația de incompatibilitate, constatările și concluziile raportului de evaluare fiind nelegale și sub acest aspect. Referitor la dovada încetării calității de reprezentant al Județului Covasna, criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente: Dispozițiile art. 5 și art. 21 - 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, invocate de recurentă, nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamantul nu a deținut calitatea de comerciant, astfel că nu avea obligația de a solicita efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului. De asemenea, nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, întrucât pretinsa inopozabilitate nu vizează o hotărâre a adunării generale a acționarilor, ci o hotărâre a consiliului județean, autoritate a administrației publice locale, respectiv Hotărârea Consiliului Județean Covasna nr. 174 din 22 noiembrie 2012. Această hotărâre, prin care a fost abrogat art. 2 din Hotărârea Consiliului Județean Covasna nr. 54/2009, a fost publicată în M. Of. al Județului Covasna nr. 11 bis/noiembrie 2012. De altfel, toate hotărârile adoptate de Consiliul Județean Covasna cu relevantă în speța de față și care au fost puse la dispoziția Agenției Naționale de Integritate în cadrul documentației care a stat la baza emiterii raportului de evaluare au fost publicate în M. Of. al Județului Covasna. În aceste condiții, ținând seama și de faptul că inopozabilitatea unui act juridic, prin definiție, nu afectează existența acestuia, în mod nelegal Agenția Națională de Integritate nu a valorificat în evaluarea elementelor de incompatibilitate efectele juridice ale Hotărârii Consiliului Județean Covasna nr. 174 din 22 noiembrie 2012, reținând în mod eronat faptul că reclamantul, în perioada 19 decembrie 2012 - prezent, s-a aflat în incompatibilitate, potrivit art. 82 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și art. 15 din Legea nr. 96/2006, republicată. În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1)pct. 8 C. proc. civ. și urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, respingerea recursului, ca nefondat. Reținând culpa procesuală a recurentei, se va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat, conform art. 453 C. proc. civ.