ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3052/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 noiembrie

2007, reclamantul S.P.N.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D.

și SC C.N.T.A.R.T. SA, anularea Hotărârii nr. 370 din 21 mai 2007 a C.N.C.D.,

să se constate că acordarea diurnei de către SC C.N.T.A.R.T. SA în mod

diferențiat în cadrul aceleiași categorii de personal constituie faptă de

discriminare și să fie obligată a doua pârâtă să acorde personalului aeronautic

civil navigant diurnă în cuantum egal.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut, în esență că, în mod greșit și cu încălcarea

prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. 5 și art. 44 alin. (2)

C. muncii și ale H.G. nr. 1061/1995, prin Hotărârea nr. 370 din 21 mai 2007,

Colegiul Director al C.N.C.D. a stabilit că acordarea unei diurne inferioare

însoțitorilor de bord față de cea acordată piloților nu constituie fapte de

discriminare, potrivit O.G. nr. 137/2000, cu toate că fac parte din aceeași

categorie de personal.

Prin încheierea pronunțată

în ședința publică de la 17 iunie 2008, Curtea de Apel București – Secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a luat act, în temeiul art. 246 C.

proc. civ. de renunțarea la judecata acțiunii.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 246 C. proc. civ. și cu

cererea înregistrată de reclamant la dosarul cauzei în data de 13 iunie 2008.

Împotriva sus menționatei

încheieri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S.P.N.T., susținând

că persoana care a semnat cererea de renunțare la judecată nu a avut mandatul

special prevăzut de lege pentru o astfel de cerere, aceasta depășindu-și

atribuțiile și prejudiciind pe membrii de sindicat.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, în recurs, intimata pârâtă SC C.N.T.A.R.T. SA a invocat excepția

nulității recursului, excepția lipsei calității de reprezentant și, în

subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, încheierea atacată

fiind legală și temeinică.

Analizând hotărârea atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent,

cu apărările formulate în întâmpinare, precum și cu reglementările legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Recursul cuprinde toate

mențiunile prevăzute de art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., datele

menționate de recurent, coroborate cu celelalte dovezi de la dosar făcând

posibilă identificarea cauzei (dosarului), a hotărârii atacate, a persoanei

care exercită calea de atac, a motivelor de recurs și fundamentelor de fapt și

drept ale acestei căi de atac.

Nu este fondată nici

excepția lipsei calității de reprezentant a persoanelor care au semnat

recursul, prin înscrisurile depuse de recurent (filele 41 – 77 dosar recurs),

făcându-se dovada că semnatarii recursului sunt membrii C.C.S.P.N.T. și că

aceștia erau abilitați să exercite această cale de atac în numele sindicatului.

Pe fond, susținerile

recurentului sunt întemeiate.

Într-adevăr, potrivit

prevederilor art. 69 alin. (1) C. proc. civ. „recunoașterile privitoare la

drepturile în judecată, renunțările, precum și propunerile de tranzacție nu se

pot face decât în temeiul unei procuri speciale”.

Cererea de renunțare la

judecată, formulată în faza judecății în primă instanță de către președinta

sindicatului, I.S., în absența unui mandat special acordat în acest sens, nu

putea fi avută în vedere de către instanța fondului pentru suspendarea

judecății în temeiul art. 246 C. proc. civ.

Având în vedere acest

considerent, hotărârea atacată se privește ca nelegală și, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 1 și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa

încheierea atacată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul S.P.N.T. împotriva încheierii din 17 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată

și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2009.