ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 705/2017

Decizia nr. 705/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 iunie 2016, reclamanta Întreprindere Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr. x din 6 aprilie 2016 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 10 februarie 2016 emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 2872 din 5 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta solicită anularea unui act administrativ emis în legătură cu sumele reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, însă autoritatea emitentă a deciziei atacate este un centru regional, instituție asimilată autorităților locale, din perspectiva prevederilor legii contenciosului administrativ. De asemenea, a constatat că nici valoarea creanței bugetare stabilită prin actul administrativ atacat nu atrage competența curții de apel, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește faptul că a fost atacată și decizia de soluționare a contestației emisă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, instituție de nivel central, curtea reține că actul administrativ pretins vătămător reclamantei este reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, care a fost emis de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București - Ilfov.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 7287 din 15 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, întrucât actele atacate au fost emise de o autoritate publică centrală și au ca obiect finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene. Instanța a reținut că ambele acte administrative atacate emană de la o autoritate publică centrală, având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare a fost "avizat" de Directorul General Adjunct CRFIR 8 și a fost "aprobat" de Directorul General AFIR. De asemenea, s-a reținut aplicarea în cauză a prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea deciziei de soluționare a contestației nr. x din 6 aprilie 2016 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 10 februarie 2016, acte administrative emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare a fost semnat spre aprobare de Directorul General al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În cauza dedusă judecății, actele administrative contestate au fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța de judecată de contencios administrativ competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Competența materială de soluționare a acțiunii împotriva deciziei de soluționare a contestației este prevăzută de conținutul prevederilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul este emis de o autoritate publică centrală - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și are ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor, secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 19 octombrie 2015, potrivit căreia: "În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:

- conform art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel;

- conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului."

Prin urmare, în raport de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că acțiunea de față reprezintă o cerere de natura celor descrise de dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, întrucât privește acte emise de o autoritate publică centrală, iar actele contestate au ca obiect sume reprezentând fonduri europene a căror rambursare se impune beneficiarului de proiect, ca urmare a unor nereguli arătate în cuprinsul lor, astfel că instanța competentă este cea arătată expres pentru aceste cereri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Întreprindere Individuală A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL