ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3957/2015

Decizia nr. 3957/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013 reclamanta Primăria Roșiorii de Vede în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative a solicitat instanței să dispună anularea deciziei nr. II/635 din 28 septembrie 2012, emisă de pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în baza contractului de finanțare nr. 227 din 26 noiembrie 2010 a solicitat prin cererea de rambursare nr. 8613 din 6 mai 2011, AMPODCA nr. 999.904 din 24 mai 2011, suma de 178.870,83 lei fără TVA și suma de 14,284,99 lei TVA, cerere ce a fost admisă parțial, motivat de faptul că a fost depășit bugetul cu suma de 67.771,37 lei fără TVA și 5.729,08 lei TVA.

La solicitarea instanței, reclamanta a precizat acțiunea, arătând că solicită anularea deciziei nr. 11/635 din 28 septembrie 2012 emisă de pârât și validarea integrală a sumelor solicitate pe linia bugetară 3.1. „Cheltuieli pe cazări” respectiv 67.246,82 lei fără TVA și 10.956,18 lei TVA aferent, sume solicitate prin cererea de rambursare înregistrată sub nr. 8613 din 6 mai 2011.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 3288 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantei Primăria Municipiului Roșiorii de Vede în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice ca nefondată.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că actul administrat contestat de reclamantă este legal, având în vedere că în privința sumelor aferente TVA solicitată prin cererea de rambursare, acestea au fost solicitate de două ori, iar cu privire la sumele solicitate pe linia bugetară 3.1. „Cheltuielile pentru cazare” în mod corect nu au fost validate, ele putând fi eligibile doar pe linia bugetară 19, bugetul pe linia arătată fiind depășit.

Recursul exercitat

Împotriva sentinței nr. 3288 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel București a formulat recurs reclamanta Primăria Municipiului Roșiorii de Vede prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, în condițiile în care instanța nu a analizat toate înscrisurile existente la dosar, sau le-a dat o interpretare eronată.

În cauză, nu s-a avut în vedere că în perioada depunerii cererii de finanțare, TVA-ul era de 19%, iar ulterior implementării proiectului TVA-ul a crescut la 24%, situație în care putea fi prevăzut.

De asemenea, potrivit art. 32 din H.G. nr. 1860/2006 în situația în care în costul cazării este inclus și micul dejun se decontează și costul acestuia, iar în facturile aferente primei tranșe de plată se face referire la micul dejun, cheltuielile putând fi decontate în cadrul liniei bugetare 3.1. pentru care se poate deconta și diurna.

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că prin cererea de recurs, recurenta nu a adus critici sentinței recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru aceleași argumente expuse pe larg și prin întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual.

Procedura filtru

În procedura filtru a recursului, implementată de art. 493 C. proc. civ., completul filtru analizând cererea de recurs, prin raportul întocmit și comunicat părților, a constatat că excepția nulității recursului este nefondată, recursul declarat de reclamant fiind admis în principiu prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2015, părțile fiind citate conform art. 494 alin. (7) din noul C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limitele criticilor formulate, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Astfel, la data de 26 noiembrie 2010, Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative și Municipiul Roșiorii de Vede a încheiat contractul de finanțare nr. 227 pentru acordarea finanțării nerambursabile, având ca obiect implementarea proiectului intitulat: „Planificarea strategică revizuită în noul context socio-economic”, valoarea totală a proiectului fiind în sumă de 580.527,33 lei fără TVA.

În baza contractului menționat, prin cererea de rambursare înregistrată sub nr. 8613 din 6 mai 2011, recurenta a solicitat rambursarea sumei de 178.870,87 lei fără TVA și 14.284,99 lei TVA, ce a fost validată parțial, pentru suma de 111.099,4 lei fără TVA, motivând nevalidarea sumei de 67.771,37 lei fără TVA și 5.729,08 lei TVA prin depășirea valorii bugetare pe linia 3.1 „Cheltuieli pentru cazare și linia 19 „Cheltuieli pentru organizarea și/sau participare la evenimente de genul conferințe, seminarii, ateliere de lucru, reuniuni de lucru, cursuri de instruire, activități transnaționale”.

Având în vedere contractul de finanțare și documentele anexate cererii de rambursare 1, în mod corect instanța de fond, ținând cont și de dispozițiile art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1860/2006 a respins acțiunea reclamantei.

Prima critică a recurentei vizează valoarea taxei pe valoarea adăugată de la momentul formulării cererii de finanțare în raport de valoarea taxei pe valoare adăugată din momentul executării contractului, critică ce nu poate fi reținută având în vedere că în cauză nu diferența de valoare de la 19% la 24% a fost motivul respingerii cererii vizând TVA, ci faptul că reclamanta a solicitat de două oi rambursarea TVA.

Astfel, prin raportul financiar al cererii de rambursare recurenta a menționat TVA atât în coloana „valoarea cheltuielilor eligibile solicitate (fără TVA) anul curent”, cât și în coloana „valoare TVA aferentă cheltuielile eligibil solicitate - anul curent” fiind solicitată rambursarea de două ori, aspect reținut corect de prima instanță în raport de probele administrate în cauză.

A doua critică vizează interpretarea dispozițiilor art. 32 din H.G. nr. 1860/2006 cu referire la decontarea diurnei.

Nici această critică nu poate fi reținută, instanța de fiind analizând aplicabilitatea dispozițiilor legale în raport de întreg materialul probator administrat din care rezultă situația de fapt reținută.

Este evident că fiind validate cheltuieli cu diurna pe linia bugetară 3.2. nu puteau fi validate cheltuielile aferente asigurării meselor pe linia bugetară 3.1.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte analizând hotărârea în limita criticilor formulate, se constată că în cauză nu subzistă motiv de casare din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului Roșiorii de Vede împotriva sentinței civile nr. 3288 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Roșiorii de Vede împotriva sentinței civile nr. 3288 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2015.