ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3627/2015

Decizia nr. 3627/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, anularea deciziei nr. 210 din 08 iulie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Buzău, prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere privind taxa pe valoare adăugata nr. 366 din 10 mai 2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. 419 din 10 mai 2011, întocmite de organele de inspecție fiscală din cadrul Activității de Inspecție Fiscală Persoane Fizice, privind datoriile la bugetul consolidat al statului.

Prin sentința civilă nr. 47 din 27 februarie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, și, în consecință, a anulat, în parte, decizia nr. 210 din 8 iulie 2011, decizia de impunere nr. 366 din 10 mai 2011 și raportul de inspecție fiscală nr. 419 din 10 mai 2011, emise de pârâtă, pe care le menține pentru sumele de: 554.964 lei TVA, 500.028 lei dobânzi de întârziere aferente TVA și 83.245 lei penalități de întârziere (în total 1.138.237 lei).

Împotriva sentinței civile nr. 47 din 27 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., susținând că este netemeinică și nelegală, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 1, coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 47 din 27 februarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2015.