ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3298/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3298/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 3298/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Finanțe Locale Ploiești, anularea Deciziei de impunere nr. 035152 din 28 martie 2014 și a Raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 28.03.2014, emise de pârâtă.
A mai solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 035152 din 28 martie 2014 emisă de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești până la pronunțarea pe fond a instanței.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 30 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva încheierii din 30 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. S.R.L., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de suspendare.
Procedura de soluționare a recursului
2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Intimatul Serviciul Public de Finanțe Locale Ploiești a depus punct de vedere referitor la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, arătând că își însușește concluziile acestuia.
Prin rezoluția din data de 15 aprilie 2016, s-a stabilit termen la data de 22 noiembrie 2016, în complet filtru, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.
Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
În raport cu dispozițiile art. 485 C.proc.civ., se constată că recursul este tardiv formulat.
Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., „termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere privind suspendarea executării unui act administrativ, formulată în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, normă specială, incidentă în prezenta speță, arată că hotărârea prin care instanța de judecată se pronunță asupra cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a declarat recurs la data de 25 noiembrie 2014, în condițiile în care încheierea recurată a fost comunicată acesteia la data de 12 noiembrie 2014 și, față de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 18 noiembrie 2014.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA Ploiești, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Ploiești împotriva încheierii din 30 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Fără cale de atac.
Decizia se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2016.