ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1108/2017

Cererea dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea din București, aplicarea unei amenzi judiciare numitului B. în calitate de rector al Universității din București, în temeiul dispozițiilor art. 22 - 25 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea Tribunalului București Prin Sentința civilă nr. 1107 din data de 22 februarie 2016 a Tribunalului București, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. Tribunalul a apreciat că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, în lipsa coparticipării procesuale pasive forțate a conducătorului Universității București, rectorul B. Necesitatea introducerii în cauză a rectorului B. a fost pusă în discuție, însă modificarea acțiunii a avut loc peste termenul prevăzut de lege.

Calea de atac exercitată și hotărârea Curții de Apel București Împotriva Sentinței civile nr. 1107 din 22 februarie 2016 a Tribunalului București a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, iar prin Decizia civilă nr. 4532 din 4 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în mod eronat s-a apreciat că cererea precizatoare a reclamantului, prin care a arătat că acțiunea este îndreptată și împotriva Rectorului Universității din București, a fost formulată peste termenul prevăzut de lege. Curtea a reținut că în mod nelegal a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea, cu motivarea instanței de fond că reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată peste termenul prevăzut de lege. În ceea ce privește introducerea în cauză a altei persoane, în speță, nu au incidență prevederile art. 204 referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată, ci prevederile art. 78 alin. (2), (3) și (4) C. proc. civ., raportat la care solicitarea recurentului reclamant de introducere a Rectorului Universității din București în prezenta cauză, nu este formulată peste termenul prevăzut de lege.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii Curții de Apel București Împotriva Deciziei civile nr. 4532 din 4 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând casarea parțială a acesteia și admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 78 și art. 79 din noul C. proc. civ. și ale art. 16¹ din Legea nr. 554/2004, precum și a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, invocată de recurent. Recurentul a arătat că instanța de control judiciar, anume Curtea de Apel București, a refuzat să se pronunțe pe acest capăt de cerere, în conformitate cu minuta încheierii de ședință din 4 octombrie 2016, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările intimaților Legal citată, intimata Universitatea din București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac ca neîntemeiată. A invocat excepția tardivității recursului, raportat la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, arătând că recursul a fost formulat la data de 11 octombrie 2016, cu mult peste termenul prevăzut de lege, de 48 de ore de la pronunțare. A mai susținut că în mod corect a apreciat prima instanță cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, aceasta neîndeplinind condițiile cerute în mod imperativ de lege.

Soluția Înaltei Curți Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cererea de recurs, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, constată recursul inadmisibil, pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 457 alin. (1) Cod proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta", iar art. 483 alin. (1) arată că sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege." Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că obiectul recursului îl pot face doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată, astfel, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului. Or, în speță, recurentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, fiind definitivă, exercitând practic recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil. Se reține că hotărârea atacată nu conține dispoziții privind respingerea cererii recurentului de sesizare a Curții Constituționale, aspect care ar fi făcut admisibil un recurs formulat în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză de reclamantul A., ca inadmisibil.