ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5679/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 7649/20.11.2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: "Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 138 din 2004 în privința abrogării prevederilor de la art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554 din 2004 privind răspunderea penală pentru neîndeplinirea tuturor obligațiilor din titlul executoriu în termen legal de 30 de zile de la pronunțarea aplicării de amenzi și penalități în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554 din 2004, formulată de reclamant. Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale. Respinge excepția nulității întâmpinării invocată de reclamant. Respinge excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes invocate de pârâta Universitatea din București, ca neîntemeiate. Respinge cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Universitatea din București și Rectorul Universității din București - B., ca rămasă fără obiect. Cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 7649/20.11.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 a formulat recurs reclamantul A. în contradictoriu cu Universitatea din București și cu Rectorul Universitatea din București - B., în baza motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., completate fiecare din acestea cu invocarea incidenței nulității actelor de procedură îndeplinite de instanța de fond în conformitate cu dispozițiile art. 174 și următoarele din C. proc. civ., pentru ca prin hotărârea ce se va da să se admită următoarele: admiterea excepției nelegalității constituirii completului de judecată în faza de recurs întrucât învestirea/constituirea completului de recurs învestit să judece acest recurs este o consecință juridică directă a actelor îndeplinite în mod nelegal de către completul de fond dar și a nelegalității constituirii completului de judecată din faza de fond a judecării cauzei legate de aplicabilitatea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554 din 2004, pentru motivele arătate în acest act procesual.

Recurentul a solicitat judecarea în solidar a excepției nelegalității constituirii completului de judecată în faza de recurs a cauzei legată de aplicabilitatea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554 din 2004, de judecarea respingerii excepției nelegalității constituirii completului de judecata în faza de fond a cauzei legată de aplicabilitatea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554 din 2004.

Totodată, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.03.2019, completată prin nota depusă la dosar în data de 27.03.2019, petentul A. a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată C1 Recurs, învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2019, având ca obiect recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 7649/20.11.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea de Cameră de Consiliu din data de 3 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de recuzare formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 295 din data de 11 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

- a respins excepția nelegalității constituirii completului de judecată în faza recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7649/20.11.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, ca neîntemeiată;

- a admis cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale;

- a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 248 alin. (2) din C. proc. civ.

- a respins cererea de sesizare a ÎCCJ în condițiile art. 519 și urm. C. proc. civ. vizând chestiunea de drept referitoare la compunerea completului de judecată, ca inadmisibilă;

- a disjuns cererea de strămutare și dispune formarea unui nou dosar având ca obiect cererea de strămutare, cu termen de judecată la data de 03.07.2019, C1R noul C. proc. civ., orele 11:00, în camera de consiliu, sala E 01, cu citarea părților;

- a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 7649/20.11.2018 pronunțate de Tribunalul Bururești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații-pârâți Universitatea din București, și Rectorul Universității din București - B., ca inadmisibil.

Împotriva încheierii de ședință din data de 3 aprilie 2019 și a deciziei nr. 295 din data de 11 iunie 2019, ambele ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și punerea în executare.

Astfel, prin recursul formulat împotriva încheierii din data de 3 aprilie 2019 de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate formulate în cererea de recuzare a completului din dosarul nr. x/2019, reclamantul a arătat că "instanța care a judecat cererea de recuzare a completului din dosarul nr. x/2019 a ignorat, așa cum reiese din minuta de ședință afișată în Ecris, judecarea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate prin cererea de recuzare, anume excepțiile de neconstituționalitate ale art. 50 alin. (1) din noul C. proc. civ. dar și ale art. 42 alin. (1) pct. 2 și pct. 13 din noul C. proc. civ..".

Totodată, solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei nr. 295/20.11.2019 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a prevederilor abrogării răspunderii penale prevăzută de fostul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 de către art. 161 din Legea nr. 187/2012.

Deși legal citați, intimații-pârâți Universitatea din București și Rectorul Universității din București - B. nu au depus întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din același cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În prezenta cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca inadmisibil.

Totodată, Înalta Curte constată că recursul vizează aspecte care nu au făcut obiectul de analiză al încheierii de ședință din data de 3 aprilie 2019 și al deciziei nr. 295 din data de 11 iunie 2019.

Astfel, criticile subsumate căii de atac a recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 3 aprilie 2019 fac referire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 42 alin. (1) pct. 2 și pct. 13 C. proc. civ., aspecte care nu au fost tranșate prin actul procesual anterior menționat.

În același sens, nici excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 161 din Legea nr. 187/2012 nu a făcut obiectul de deciziei nr. 295 din data de 11 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Ori, din aceste puncte de vedere motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Revenind la prezenta cauză, în contextul motivelor de recurs reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., recurentul-pârât a formulat critici împotriva unor aspecte străine de natura pricinii care a făcut obiectul actelor contestate.

Or, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 3 aprilie 2019 și a deciziei nr. 295 din data de 11 iunie 2019, ambele ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.