ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1862/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1862/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1862/2016
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/95/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ghimpați, cu sediul în comuna Ghimpați, județ Giurgiu, a formulat plângere împotriva refuzului comunicării informațiilor de interes public, solicitând instanței de judecată să constate refuzul nelegal al pârâtei de a furniza informațiile de interes public solicitate și să oblige pârâta la comunicarea informațiilor de interes public din categoria celor care se comunică din oficiu, individualizate conform adresei înaintate pârâtei respectiv: copia bilanțului contabil al instituției la data de 31 decembrie 2014; bugetul și contul de execuție al instituției în forma finală, aferent anului 2014; care este cuantumul amenzilor necolectate la bugetul pârâtei pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 01 ianuarie 2015; care este numărul de somații și titluri executorii emise pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 01 ianuarie 2015; care este suma recuperată în cadrul procedurilor de executare silită fiscală în perioada 01 ianuarie 2010 - 01 ianuarie 2015; care este numărul dosarelor de conversie a amenzii în muncă în favoarea comunității înaintat de pârâtă autorității competente în perioada 01 ianuarie 2010 - 01 ianuarie 2015; deține instituția pârâtă un spațiu pentru consultarea informațiilor publice conform obligației legale prev. la art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 544/2001.
A mai solicitat reclamantul să fie obligată pârâta la a comunica: structura organizatorică, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiente al autorității sau instituției publice; lista cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate, potrivit legii; numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice; actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice; structura organizatorica (organigrama), atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiente al autorității sau instituției publice; lista societăților comerciale cu care a încheiat contracte de achiziție publică instituția pârâtă pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 01 ianuarie 2015, cu precizarea sumelor achitate fiecărui furnizor/prestator", urmând ca pârâta să comunice informațiile de interes public conform dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 544/2001 prin poștă electronică la adresa secretariat@e-buget.eu;
În măsura în care pârâta face proba lipsei mijloacelor de comunicare prin poștă electronică, s-a solicitat să se dispună comunicarea informațiilor publice la sediul pârâtei conform dispozițiilor art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 544/2001.
Prin Sentința nr. 249 din data de 12 februarie 2016, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței teritoriale a secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Giurgiu competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ghimpați, județ Giurgiu.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, cu privire la competența materială și teritorială, incidența dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 544/2001, care derogă de la cele generale cuprinse C. proc. civ., dar care, în materie de contencios administrativ, se completează cu cele ale Legii nr. 554/2004, care prevăd competența alternativă de la sediul/domiciliul reclamantului sau sediul/domiciliul pârâtului.
Întrucât reclamantul are sediul în municipiul București, iar autoritatea publică pârâtă în comuna Ghimpați, județul Giurgiu, s-a apreciat că litigiul de față trebuie soluționat exclusiv de către Tribunalul Giurgiu și nu de către Tribunalul Gorj, în a cărui rază de competență nu își are sediul niciuna dintre părți.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin Sentința nr. 152 din data de 6 aprilie 2016 Tribunalul Giurgiu a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat în favoarea Tribunalului Gorj competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta U.A.T. Comuna Ghimpați, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că încă de la momentul sesizării Tribunalului Gorj, sediul reclamantului era în municipiul Târgu Jiu, jud. Gorj, iar prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Gorj și-a exercitat dreptul de alegere, conform art. 116 C. proc. civ. și a învestit în mod legal acea instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.
Prin urmare, Tribunalul Gorj nu mai putea să dispună declinarea competenței, respectiv să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială, fiind vorba despre o normă de ordine privată, astfel că, potrivit art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (3) C. proc. civ. o eventuală excepție de necompetență putea fi invocată doar de către pârâtă, lucru care nu s-a întâmplat și nicidecum de către instanță din oficiu.
Opțiunea reclamantului de a sesiza, fie instanța de la domiciliul său, fie pe cea de la sediul pârâtei, este în deplină concordanță cu dispozițiile legale mai sus evocate, aceasta putând fi exercitată la momentul sesizării instanței de judecată, ceea ce, în speță, s-a și întâmplat. Cu alte cuvinte, în speță, Tribunalul Gorj este instanță exclusiv competentă în soluționarea cauzei, întrucât o dată aleasă instanța competentă de către cel în drept, celelalte instanțe devin necompetente, fiind astfel irelevantă împrejurarea că sediul pârâtei este în județul Giurgiu.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 544/2001, solicitând constatarea refuzului nejustificat al U.A.T. comuna Ghimpați de a comunica anumite informații de interes public, precum și obligarea autorității publice pârâte la comunicare informațiilor solicitate.
Legea nr. 544/2001 este o lege specială, care reglementează procedura de comunicare a informațiilor de interes public, precum și procedura de urmat în situația încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul actului normativ.
Astfel, potrivit art. 22 alin. (1), "în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7."
Aceste norme de competență derogă de la normele generale de competență și stabilesc o competență teritorială alternativă, în favoarea instanței de la domiciliul/sediul reclamantului sau a celei de la sediul autorității pârâte.
În prezenta cauză se constată că reclamantul A. este o persoană juridică de naționalitate română, cu sediul în București, astfel cum rezultă din antetul cererii de chemare în judecată, dar și al cererii de furnizare informații de interes public adresate pârâtei și doar aceste date de identificare sunt opozabile terților și produc efecte juridice în relațiile cu aceștia.
Se apreciază că indicarea domiciliului procesual ales la Cabinetul individual de avocat B. din Târgu Jiu, jud. Gorj, nu poate avea ca efect o prorogare de competență, câtă vreme, potrivit normei imperative edictate în cuprinsul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, competența de soluționare a cauzei putea aparține Tribunalului București (instanța de la sediul reclamantului) sau Tribunalului Giurgiu (instanța de la sediul autorității pârâte), astfel încât învestirea Tribunalului Gorj nu a avut un suport legal.
Constatând că prezentul conflict de competență privește două instanțe, dintre care doar una este competentă teritorial, potrivit legii, să judece acțiunea reclamantului, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ghimpați, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.
Procesat de GGC - CT