ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1737/2017
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea ce face obiectul contestației în anulare
Prin încheierea de ședință de cameră de consiliu nr. 2401 din data de 4 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/35/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.
Contestația în anulare exercitată în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2016, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, invocând nulitatea tuturor actelor de procedură emise anterior de cele 5 complete de judecată, unul de la Tribunalul Bihor, trei de la Curtea de Apel Oradea și unul de la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru lipsa unui document premergător actului de justiție, impus de art. 35 din H.G. nr. 123/2002, document referitor la răspunsul Comisiei de analiză privind încălcarea dreptului de acces la informațiile de interes public.
Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Examinând încheierea contestată, prin prisma criticilor formulate, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte reține următoarele.
Argumente de fapt și de drept relevante
Conform dispozițiilor art. 503 C. proc. civ.:
„(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...)
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
(...)
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”
Deci, pentru a promova contestație în anulare se cere, pe de o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.
Obiectul contestației diferă în funcție de motivele invocate în susținerea acesteia. În toate cazurile, obiectul contestației îl formează hotărâri judecătorești definitive. În cazul motivului relativ la nelegala citare, obiectul contestației îl formează orice hotărâri definitive (cu condiționările impuse de art. 504 C. proc. civ.), în timp ce în cazul celorlalte motive, obiectul contestației îl reprezintă numai hotărârile instanțelor de recurs sau de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Obiectul contestației pendinte îl formează o încheiere judecătorească definitivă.
Rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare întrucât nu este atacată o hotărâre pronunțată în recurs.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii nr. 2401 din 4 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2017.