ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2293/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Hotărârea contestată

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 14 februarie 2018, a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulate de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 31 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Contestația în anulare exercitată

Împotriva acestei Încheieri a formulat contestație în anulare petentul A., întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a invocat încălcarea art. 157 alin. (1) lit. c, j) și g) din C. proc. civ., prin aceea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, citația necuprinzând mențiunea prevăzută de lege, iar petentul nu a fost prezent la judecată.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ., susținând că nu a fost legal citat la soluționarea cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii de ședință din data de 31.10.2017 și nici nu a fost prezent la judecată, apreciind, totodată, că este incidentă și ipoteza greșelii materiale.

Prevederile art. 30 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre arată: " împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.; (2) cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă."

Conform acestor dispoziții, partea care este nemulțumită de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de către instanță, inclusiv caracterul timbrabil al cererii, are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, care constituie calea de atac exclusivă pentru soluționarea acestor incidente privind timbrajul.

Astfel de critici nu pot fi invocate prin intermediul căilor de atac, de vreme ce legea special pune la îndemâna părții interesate o altă cale de atac clară, precisă și previzibilă.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a părții, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

Referitor la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, se reține că acestea se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale și sunt de strictă interpretare.

Noțiunea de "eroare materială"a fost analizată în doctrină și jurisprudență prin opoziție cu greșeala de judecată, arătându-se că textul vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.

În speță, aspectele prezentate de contestator nu se încadrează în sintagma "erori materiale".

Prin urmare, în cauză, nu este incidentă nici ipoteza greșelii materiale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 14 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2018.