ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1322/2017

Decizia nr. 1322/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 25 noiembrie 2014 a fost depusă cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei de către B., cerere ce a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2015.

Prin Încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2014 a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul încheierii.

3.1. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, B. și Agenția Națională de Integritate au formulat recurs, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1.1. Recursul formulat de reclamanta Agenția Națională de Integritate

Recurenta-reclamantă consideră că hotărârea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite a Legii nr. 115/1996 coroborată cu Legea nr. 176/2010.

Din actele dosarului, susține recurenta-reclamantă, reiese că persoana evaluată și soția acestuia au realizat în perioada 2008 - 2011, venituri totale în sumă de 88.670 RON, iar fiica acestora, C. nu a realizat venituri, iar celelalte venituri nu au fost declarate.

Instanța de fond a considerat că sumele de 40.000 RON (rezultată din vânzarea imobilului din localitatea Slatina), precum și de 10.000 RON (rezultată din vânzarea imobilului din localitatea Priseaca), nu au fost plătite în realitate, contractele de vânzare-cumpărare reprezentând contracte de donație deghizată către fiica cercetaților.

Cu privire la depozitele bancare în valoarea de 15.000 RON și 40.000 RON, instanța de fond a reținut că au fost constituite cu bani dați sub forma unor daruri manuale de către părinți persoanei cercetate, care au o pensie de aproximativ 950 RON/lună.

De asemenea, autoturismul marca D. a fost achiziționat din banii proveniți din cele două depozite.

Recurenta-reclamantă critică soluția primei instanțe pentru faptul că a dat eficiență unor declarații de martori, rude de gradul întâi cu persoanele evaluate, declarații pro-causa.

Intimații nu justifică sumele pentru achiziționarea bunurilor de către fiica acestora, în sensul că nu aduc nicio dovadă în justificarea provenienței acestor sume.

Instanța de fond a primit, în mod nelegal, declarațiile martorilor, conform cărora înstrăinarea reprezintă, de fapt, act de donație deghizată.

Totodată, instanța de fond a reținut, contrar dispozițiilor art. 309 alin. (2) C. proc. civ., că partea s-a aflat în imposibilitate morală de a întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic.

Declarațiile de martori trebuie coroborate cu documente care să întărească mărturia, documente care să ateste posibilitățile materiale ale părților sau ale martorilor ori situația de fapt.

3.1.2. Recursul formulat de intervenientul B.

Recurentul-intervenient consideră că are interes să susțină demersul reclamantei, având în vedere că declarațiile de avere nu corespund realității și, pentru că intimatul a fraudat statul care are de încasat de la acesta suma de cinci miliarde RON, a trecut averea pe numele fiicei sale.

3.2. Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 14 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

3.3. Prin Încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2016, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursurile și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor formulate

Analiza motivelor de casare.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nominalizând prevederile Legii nr. 115/1996 și ale Legii nr. 176/2010.

Recurenta-reclamantă nu a indicat care anume norme din cele două legi au fost încălcate sau aplicate greșit.

Din cuprinsul motivelor de recurs reiese faptul că recurenta-reclamantă critică sentința instanței de fond pentru că a dat eficiență unor declarații de martori, rude de gradul unu cu intimatul, ce nu sunt susținute cu acte și contrar dispozițiilor art. 309 alin. (2) C. proc. civ.

Admisibilitatea, administrarea și aprecierea probei cu martori aparține judecătorului, iar normele vizate sunt de procedură și nu de drept material, astfel cum impun dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă consideră că intimatul nu își poate justifica bunurile dobândite în timpul mandatului, cu venituri obținute din partea celorlalți membri ai familiei și pe care acesta nu le-a declarat.

În speță, veniturile analizate sunt următoarele:

- depozite bancare deschise în cursul anilor 2008 - 2009, în cuantum de 15.000 RON, respectiv 40.000 RON;

- vânzarea a două imobile către fiica evaluatului, în anul 2011, în valoare de 10.651 RON, respectiv 41.591 RON, fiica neavând venituri;

- cumpărarea unui autoturism D. de către fiica intimaților, în valoare de 5.522 euro.

Însumând aceste valori, recurenta-reclamantă a reținut că există o diferență semnificativă între veniturile familiei, de 88.670 RON și veniturile de 107.242 RON, echivalent a 30.842 euro, pentru perioada 2008 - 2011.

În ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu fiica intimaților, instanța de fond a reținut în mod corect că acestea reprezintă, în realitate donații deghizate făcute în scopul de a trece o parte din avere pe numele acesteia.

La dosar există dovezi din care rezultă că intimatul are datorii, existând suspiciunea vânzării imobilelor în scopul de a nu mai deține bunuri care să fie executate.

Față de acestea, reiese că instanța de fond a exclus, în mod corect, din categoria sumelor de bani provenind din vânzarea imobilelor către fiica intimaților, respectiv sumele de 10.651 RON; și 41.591 RON, echivalent în euro de 12.006.

Cu privire la cele două depozite bancare în sumă de 55.000 RON (15.000 + 40.000), echivalent a 13.324 euro, instanța de fond a apreciat suveran asupra probei cu martori, neputând face obiectul criticii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, sumele au fost obținute în mod licit și justificat.

Ceea ce rămâne din totalul de 107.242 RON, echivalentul a 30.842 euro și anume 5.512 euro, este sub pragul valorii de 10.000 euro prevăzut de Legea nr. 115/1996, urmând a se constata că motivele de recurs sunt nefondate.

Recurentul-intervenient a susținut în cadrul motivelor de recurs interesul său, alături de recurenta-reclamantă de a susține demersul acesteia pentru declararea averii ca ilicită și confiscarea sumei, fără să aducă alte argumente.

Cum motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă nu au fost găsite întemeiate, pe cale de consecință și recursul intervenientului va fi respins ca nefondat.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se vor respinge recursurile ca nefondate.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., vor fi obligați recurenții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în cuantum de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Integritate și de B. împotriva Sentinței civile nr. 120 din 9 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la plata sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți A. și E.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM