ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4557/2019

Ședința publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată, reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia pentm Controlul Averilor de pe lângă Curtea de Apel Craiova, A. și B., a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanța nr. 2/11.02.2016 emisă de Comisia pentru Controlul Averilor de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 426 din 11 octombrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia pentru Controlul Averilor de pe lângă Curtea de Apel Craiova și A. și B., ca neîntemeiată.

II.Analiza cererii de recurs

Recurenta a criticat punctual hotărârea instanței de fond în legătură cu aprecierile asupra analizei balanței averii persoanelor cercetate pentru anul 2009 astfel:

S-a reținut inițial de către Agenția Națională de Integritate o diferență nejustificată, la nivelul acestui an, în cuantum total de 127.188,94 RON

Comisia de cercetare a Averilor a reținut că averea persoanei cercetate și a familiei acestuia pentru anul 2009 depășește veniturile dobândite în aceeași perioadă cu suma de 103.070,47 RON.

Față de reținerile inspectorului de integritate, instanța de fond a considerat următoarele:

- includerea în capitolul venituri ale persoanei cercetate si familiei acestuia a sumei de 40.000 euro (160,671,60 RON), reprezentând împrumutul acordat de numitul C. așa cum rezultă din depoziția acestuia dată în fata Comisiei.

S-a argumentat că pentru împrumutul justificat de către persoanele cercetate printr-un înscris denumit "chitanță" să poată fi opus terțelor persoane neparticipante la raportul juridic concretizat în înscrisul sub semnătură privată, trebuie ca acesta să fie supus unei forme particulare de publicitate, constând în primirea de dată certă, conform dispozițiilor art. 1182 din C. civ. (1864), având corespondent în dispozițiile art. 278 din Noul C. proc. civ., "data scripturii private nu face credință în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care s-a înfățișat la 6 instituție de stat, din ziua în care s-a înscris într-un registru public, din ziua morții aceluia sau a unuia din aceia care l-au subscris, sau din ziua în care va fi fost trecut fie și în prescurtare în acte făcute de funcționari publici, precum procese-verbale pentru punerea peceții sau pentru facerea de inventare".

Astfel, susținerea că martorul a acordat un împrumut în cuantum de 40.000 Euro, nefiind învestit cu "dată certă" într-una din modalitățile prevăzute de lege, nu poate face dovada, mai presus de orice îndoială, a adevărului celor ce cuprinde și a datei la care se pretinde că s-ar fi încheiat.

S-a mai arătat că totodată, Comisia, de Cercetare a Averilor nu a administrat nicio proba din care să reiasă că martorul C. ar fi avut puterea financiară să acorde acest împrumut, fără a și afecta situația personală si a cheltuielilor zilnice necesare întreținerii sale și a familiei.

Astfel, pentru anul 2009, persoana cercetată nu a administrat probe pertinente care să justifice, în fapt și nu doar la nivel declarativ, proveniența sumelor de bani susținute a fi primite ca împrumut de la numitul C..

Contrariul acestora ar fi dovedit prin probe certe, indubitabile și care se coroborează în sensul pretins de către persoana cercetată. Or, astfel de probe certe nu au fost administrate de către intimați în cauză, în privința acestei pretinse sume atrase în patrimoniu,

In raport de argumentele mai sus arătate, s-a apreciat de către recurent că acest împrumut nu ar fi trebuit să fie luat în considerare de către instanța de fond ca fiind real, declarația martorului C. fiind dată pro causa, cu scopul vădit de a crea o situație favorabilă persoanei cercetate în raport de obiectul și perioada relevantă a prezentei cercetări.

Recurenta susține că scopul probatoriului este tocmai acela de a convinge Comisia de Cercetare a Averilor în primă fază, și ulterior instanța de contencios administrativ investită, de realitatea transmiterii licite a unei sume de bani de la o terță persoană către pârâții.

S-a concluzinat că, pentru ca împrumuturile să fie luate în considerare în justificarea mișcării patrimoniului intimatului, eră necesar ca la dosar sa fie depuse actele de împrumut, chitanțele liberatorii de înapoiere a sumelor de bani, acte cu data certa pentru ca acestea să fie opozabile terților, conform 1182 C. civ. si 1176 C. civ., in vigoare la data acordării împrumutului,

Argumentele întemeiate pe relațiile de prietenie nu sunt convingătoare, deoarece rezerva de resurse financiare a intimaților cercetați, care putea asigura restituirea împrumuturilor era extrem de limitată.

Dubiul ce dăinuie în legătură cu acest contract de împrumut depus la dosarul cauzei, cu consecința lipsei de opozabilitate, conduce la concluzia înlăturării din rândul probelor administrate.

Astfel, raportat la probele administrate, s-a apreciat faptul că, în mod greșit, atât Comisia de Cercetare a Averilor cât și instanța de fond au respins susținerile recurentei că diferența nejustificată pe anul 2009 este în cuantum de 263.742.07 RON.

Acceptându-se sumele nejustificate pentru anii 2010 și 2011, se apreciază de asemenea eronată "compensarea" lor cu veniturile obținute în anul 2012.

De asemenea, în analiza cauzei s-a avut în vedere și întâmpinarea de la dosar fond, cu precădere autoarea, titulară a înscrisului.

În esență, prima critică se referă la realitatea împrumutului în sumă de 40.000 Euro acordat persoanelor cercetate de către C..

Având în vedere și faptul că litigiul de față se analizează în conformitate cu dreptul public nu cu cel privat, în cauza în analiză,realitatea actului juridic trebuia să se facă nu doar din perspectiva dispozițiilor art. 1176,1182 C. civ. vechi, în vigoare la data pretinsă a încheierii acelui act, ci și din faptul că martorul audiat C. avea și calitatea de pretins împrumutator.

Ridică semne de întrebare cu precădere faptul că aspect reliefat de recurentă, nu s-a făcut dovada existenței sumei pretinse a fi împrumutate în contul acestuia în timp ce restituirea - se face prin debitoarea contului bancar.

Era necesar din partea instanței de fond ca de altfel și a Comisiei de Cercetare a Averilor a exercita un rol activ, pentru a elucida aceste probleme.

Pe de altă parte, preluarea din concluziile expertizei a compensărilor dintre sumele pretinse a nu fi fost justificate nu poate fi primită, pe de o parte în lipsa unei justificări factuale dat fiind faptul că sunt necontestate diferențe pentru anii 2010 și 2011 neacoperite de respectivul ipotetic împrumut, iar pe de altă parte este în discuție interpretarea adusă dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010 ce nu apare conformă cu scopul legii.

Rezultă că în cauză cercetarea judecătorească în fața primei instanțe nu s-a realizat în raport de solicitările reclamantei contestatoare fapt ce nu este posibil a se realiza pentru prima dată de către instanța de recurs fără a prejudicia părțile de un grad de jurisdicție.

Astfel, se impune casarea hotărârii urmând ca instanța de fond, aleasă în conformitate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ., date fiind împrejurările mai sus amintite. să procedeze la o reală cercetare judecătorească.

Cum în raport de motivele invocate recursul de încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, îl va admite, va casa sentința cu trimitere spre rejudecare, conform dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 426 din 11 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare în fond la Curtea de Apel Cluj- SCAF.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2019.