ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1304/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1304/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1304/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 28 aprilie 2015, a respins cererea formulată de Societatea A. SA privind suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. 89041 din 10 decembrie 2014 emisă de pârâtă, prin care, în temeiul art. 13 alin. (5) din O.G. nr. 26/2013, s-a luat măsura recuperării sumei de 2.631.130 RON, reprezentând drepturi acordate cu încălcarea prevederilor bugetare și a prevederilor legale cu privire la fundamentarea bugetelor de venituri și cheltuieli cu respectarea politicilor salariale ale Guvernului, respectiv a sumei de 20.000 RON, reprezentând c/v amenzilor aplicate operatorului economic, prin Procesul-verbal de contravenție din 29 octombrie 2014, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Societatea A. SA, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Procedura derulată în fața instanței de recurs
Prin cererea înregistrată la data de 27 ianuarie 2017, recurenta-reclamantă Societatea A. SA a solicitat să se ia act că renunță la judecată.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Argumentele de drept relevante
Constatând că, în cauză, recurenta a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: “Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”
Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de Societatea A. SA împotriva Încheierii din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.
Procesat de GGC - LM