ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1260/2017

Decizia nr. 1260/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, anularea deciziei de respingere a dosarului de finanțare și obligarea pârâtei să îi acorde finanțarea nerambursabilă. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2399 din 29 septembrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice.

A anulat decizia de respingere a dosarului de finanțare și a obligat pârâta la acordarea finanțării. 3. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 2399 din 29 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă dezvoltă critici vizând încălcarea și interpretarea greșită a normelor de drept material incidente speței, respectiv dispozițiile art. 12, art. 13 alin. (2) și art. 15 alin. (2) din Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepții în legătură cu cererea de recurs. II.

Analiza cererii de recurs 1. Motivele de fapt și de drept relevante În fapt, prin cererea de recurs se reiterează aspectele vizând faptul că dosarul de finanțare al reclamantului nu conținea declarația pe proprie răspundere a reclamantului conform anexei nr. 3 și extrasul de carte funciară prin care se identifică imobilul, cerințe cuprinse în art. 12 din Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire. Se consimte asupra faptului că în cererea recurentului existau aceste înscrisuri, însă declarația nu era în forma prevăzută în anexa 3 la ghid, iar extrasul de Carte Funciară nu avea menționată adresa imobilului.

Critica în fapt a soluției instanței de fond rezidă în faptul că art. 15 alin. (2) din Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, instituie o facilitate și nu o obligație în sarcina AFM, textul de lege fiind foarte clar în această privință: "Comisia poate solicita documente sau informații suplimentare cu privire la documentele depuse. În vederea clarificării dosarului de finanțare, dacă pe parcursul analizei se constată necesitatea furnizării lor.

Solicitanții au obligația de a furniza, în maximum 10 zile lucrătoare de la data solicitării, documentele și informațiile solicitate; în caz contrar, dosarul de finanțare este respins". Pe cale de consecință, solicitarea de documente sau informații suplimentare este lăsată de legiuitor la aprecierea autorității publice, neexistând o obligație legală în acest sens. Astfel chestiunea în litigiu este doar într-un secundar a chestiunii de drept ci una cât se poate de fapt, respectiv dacă funcționarul public este obligat să-și facă datoria în aria sa de competență, sau ascuns după texte normative, poate refuza accesul cetățeanului la drepturi cuvenite printr-un comportament discreționar. Aceasta întrucât reclamantul nu a depus un dosar de finanțare incomplet ci o parte dintre înscrisurile prezentate nu erau total conforme; - astfel cât privește declarația pe proprie răspundere, aceasta a fost depusă, însă nu în formatul solicitat.

- referitor la extrasul de carte funciară s-a pretins că acesta nu a indicat adresa exactă, însă, se știe aceste extrase conțin numerele de parcele cadastrale și nu adresele imobilelor (stradă, număr) în zonele istorice de Carte Funciară la Legea nr. 115/1938 neimpunând, de altfel, niciun fel de altă identificare a imobilului decât cadastrală. Rezultă că dosarul de finanțare al reclamantului conținea eroarea neconformității declarației pe proprie răspundere întrucât, cum rezultă și din dispozițiile art. 13 lit. d) din Ordin nu se impune ca extrasul CF să ateste adresa imobilului aflat în proprietate. Și astfel se ajunge la ceea ce în recurs se pretinde a fi "o facultate și nu o obligație în sarcina AFM" respectiv cea prevăzută în art-15 alin. (2) din Ordin, de a se solicita documente și informații suplimentare". Neprocedând în acest mod, este evidentă încălcare textului susmenționat, cum corect a reținut și instanța de fond.

Cât privește acordarea în mod direct a finanțării prin Sentința contestată, Înalta Curte apreciază că admiterea acestei cereri cu eludarea verificării administrative de către AFM nu este corectă. Legiuitorul a instituit o procedură firească administrativă de analiză a cererilor atât din punct de vedere al conținutului lor obligatoriu, cât și a cererii pe fond. În prezenta cauză însă respingerea solicitărilor nu s-a făcut pentru motive de fond, ci vădite a fi netemeinice de "conformitate administrativă". Judecătorul fondului a apreciat că poate proceda astfel întrucât erau întrunite dispozițiile art. 9 din Ghid și dosarul conținând înscrisurile era complet odată cu contestația administrativă formulată.

Mai mult, a luat în considerare și faptul că la deschiderea plicului care conținea dosarul de finanțare depus de reclamant era îndeplinită condiția "nedepășirii, prin însumarea finanțărilor propuse spre aprobare, a bugetului alocat la nivel național", fiind analizată eligibilitatea solicitantului și a proiectului, conform art. 15 din Ghid. În realitate, pe de altă parte, finanțarea era una pe județe, abia la finalul Programului putându-se eventual realiza o reechilibrare la nivel național, dar, în principal, de principiu nu se poate admite ca procedura judiciară să se desfășoare în lipsa unei proceduri prealabile administrative, situație similară actelor fiscale. În aceste condiții se apreciază că în mod corect instanța de fond a anulat decizia de respingere a dosarului de finanțare al reclamantului, nefiind însă posibilă admiterea în mod direct și capătul de cerere privind obligarea la acordarea finanțării nerambursabile.

2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apare ca întemeiat, astfel că Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. îl va admite, va casa sentința, va admite în parte acțiunea reclamantului A. și va anula decizia de respingere a dosarului de finanțare, va respinge capătul de cerere privind obligarea la acordarea finanțării nerambursabile.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 2399 din 29 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Admite în parte acțiunea reclamantului A. Anulează decizia de respingere a dosarului de finanțare. Respinge capătul de cerere privind obligarea la acordarea finanțării nerambursabile. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2017. Procesat de GGC - NN