ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1260/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1260/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
1260/2017
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Cererea de
chemare în judecată
Prin cererea de chemare în
judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost
precizată prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul A. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, anularea
deciziei de respingere a dosarului de finanțare și obligarea pârâtei
să îi acorde finanțarea nerambursabilă.
2.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, prin Sentința civilă nr. 2399 din 29 septembrie 2016, a admis
acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta
Administrația Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului
și Schimbărilor Climatice.
A anulat
decizia de respingere a dosarului de finanțare și a obligat pârâta la
acordarea finanțării.
Cererea de
recurs
Împotriva
Sentinței civile nr. 2399 din 29 septembrie 2016, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru
Mediu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva
motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.
civ., republicat.
În
susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă dezvoltă critici
vizând încălcarea și interpretarea greșită a normelor de
drept material incidente speței, respectiv dispozițiile art. 12, art.
13 alin. (2) și art. 15 alin. (2) din Ordinul Ministrului Mediului și
Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de
finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire
care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau
completarea sistemelor clasice de încălzire.
4.
Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant
A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat,
fără a invoca excepții în legătură cu cererea de
recurs.
II. Analiza
cererii de recurs
Motivele
de fapt și de drept relevante
În fapt, prin
cererea de recurs se reiterează aspectele vizând faptul că dosarul de
finanțare al reclamantului nu conținea declarația pe proprie
răspundere a reclamantului conform anexei nr. 3 și extrasul de carte
funciară prin care se identifică imobilul, cerințe cuprinse în
art. 12 din Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274 din 20
aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind
instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie
regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de
încălzire.
Se consimte
asupra faptului că în cererea recurentului existau aceste înscrisuri,
însă declarația nu era în forma prevăzută în anexa 3 la
ghid, iar extrasul de Carte Funciară nu avea menționată adresa
imobilului.
Critica în
fapt a soluției instanței de fond rezidă în faptul că art.
15 alin. (2) din Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274
din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului
privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie
regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de
încălzire, instituie o facilitate și nu o obligație în sarcina
AFM, textul de lege fiind foarte clar în această privință:
"Comisia poate solicita documente sau informații suplimentare cu
privire la documentele depuse. În vederea clarificării dosarului de
finanțare, dacă pe parcursul analizei se constată necesitatea
furnizării lor. Solicitanții au obligația de a furniza, în
maximum 10 zile lucrătoare de la data solicitării, documentele
și informațiile solicitate; în caz contrar, dosarul de finanțare
este respins".
Pe cale de
consecință, solicitarea de documente sau informații suplimentare
este lăsată de legiuitor la aprecierea autorității publice,
neexistând o obligație legală în acest sens.
Astfel
chestiunea în litigiu este doar într-un secundar a chestiunii de drept ci una
cât se poate de fapt, respectiv dacă funcționarul public este obligat
să-și facă datoria în aria sa de competență, sau
ascuns după texte normative, poate refuza accesul cetățeanului
la drepturi cuvenite printr-un comportament discreționar.
Aceasta
întrucât reclamantul nu a depus un dosar de finanțare incomplet ci o parte
dintre înscrisurile prezentate nu erau total conforme;
- astfel cât
privește declarația pe proprie răspundere, aceasta a fost
depusă, însă nu în formatul solicitat.
- referitor
la extrasul de carte funciară s-a pretins că acesta nu a indicat
adresa exactă, însă, se știe aceste extrase conțin numerele
de parcele cadastrale și nu adresele imobilelor (stradă, număr)
în zonele istorice de Carte Funciară la Legea nr. 115/1938 neimpunând, de
altfel, niciun fel de altă identificare a imobilului decât
cadastrală.
Rezultă
că dosarul de finanțare al reclamantului conținea eroarea
neconformității declarației pe proprie răspundere întrucât,
cum rezultă și din dispozițiile art. 13 lit. d) din Ordin nu se
impune ca extrasul CF să ateste adresa imobilului aflat în proprietate.
Și
astfel se ajunge la ceea ce în recurs se pretinde a fi "o facultate
și nu o obligație în sarcina AFM" respectiv cea
prevăzută în art-15 alin. (2) din Ordin, de a se solicita documente
și informații suplimentare".
Neprocedând
în acest mod, este evidentă încălcare textului susmenționat, cum
corect a reținut și instanța de fond.
Cât
privește acordarea în mod direct a finanțării prin Sentința
contestată, Înalta Curte apreciază că admiterea acestei cereri
cu eludarea verificării administrative de către AFM nu este
corectă.
Legiuitorul a
instituit o procedură firească administrativă de analiză a
cererilor atât din punct de vedere al conținutului lor obligatoriu, cât
și a cererii pe fond.
În prezenta
cauză însă respingerea solicitărilor nu s-a făcut pentru
motive de fond, ci vădite a fi netemeinice de "conformitate
administrativă". Judecătorul fondului a apreciat că poate
proceda astfel întrucât erau întrunite dispozițiile art. 9 din Ghid
și dosarul conținând înscrisurile era complet odată cu contestația
administrativă formulată. Mai mult, a luat în considerare și
faptul că la deschiderea plicului care conținea dosarul de
finanțare depus de reclamant era îndeplinită condiția
"nedepășirii, prin însumarea finanțărilor propuse spre
aprobare, a bugetului alocat la nivel național", fiind analizată
eligibilitatea solicitantului și a proiectului, conform art. 15 din Ghid.
În realitate,
pe de altă parte, finanțarea era una pe județe, abia la finalul
Programului putându-se eventual realiza o reechilibrare la nivel național,
dar, în principal, de principiu nu se poate admite ca procedura judiciară
să se desfășoare în lipsa unei proceduri prealabile
administrative, situație similară actelor fiscale.
În aceste
condiții se apreciază că în mod corect instanța de fond a
anulat decizia de respingere a dosarului de finanțare al reclamantului,
nefiind însă posibilă admiterea în mod direct și capătul de
cerere privind obligarea la acordarea finanțării nerambursabile.
Temeiul de
drept al soluției adoptate în recurs
Motivul de
recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
apare ca întemeiat, astfel că Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor
art. 496 alin. (2) C. proc. civ. îl va admite, va casa sentința, va admite
în parte acțiunea reclamantului A. și va anula decizia de respingere
a dosarului de finanțare, va respinge capătul de cerere privind
obligarea la acordarea finanțării nerambursabile.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva
Sentinței civile nr. 2399 din 29 septembrie 2015 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează
sentința atacată.
Admite în
parte acțiunea reclamantului A.
Anulează
decizia de respingere a dosarului de finanțare.
Respinge
capătul de cerere privind obligarea la acordarea finanțării
nerambursabile.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 29 martie 2017.
Procesat
de GGC - NN