ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1899/2009

Asupra contestației în anulare de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin decizia

nr. 4832 din 28 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5325/2003, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins recursul declarat de

inculpatul T.C.A. împotriva deciziei penale nr. 413 din 12 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Î

mpotriva

acestei decizii, T.C.A. a formulat prezenta contestație în anulare, susținând

că la data judecării recursului s-a aflat în spital și nu s-a putut prezenta și

nici apăra la proces.

Examinând

contestația în anulare, sub aspectul admisibilității în principiu, în temeiul

art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 386 și art. 388 alin.

(1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit

art. 386 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se

poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare.

Potrivit

dispozițiilor art. 388 alin. (1) din același cod, contestația în anulare pentru

motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) poate fi introdusă de către

persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la

începerea executării.

În

contestația în anulare nu se invocă, în realitate, cazul prevăzut în mod expres

și limitativ de art. 386 lit. b), deoarece nu se arată că ar fi fost și în

imposibilitate de a încunoștiința instanța despre împrejurarea că s-ar afla în

spital.

Totodată,

contestația nu a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 388 alin. (1)

C. proc. pen., respectiv de 10

zile de la

începerea executării, ci după mai mult de 4 ani de la data începerii

executării.

Î

n plus, contestatorul a mai formulat o

contestație în anulare care i-a

fost respinsă pentru aceleași

considerente, prin decizia nr. 1351 din 10 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Î

n

consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibilă, contestația.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul T.C.A.

împotriva deciziei nr. 4832 din 28 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5325/2003.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 22 mai 2009.