ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1899/2009

Asupra contestației în anulare de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 4832 din 28 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 5325/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins recursul declarat de inculpatul T.C.A. împotriva deciziei penale nr. 413 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Î mpotriva acestei decizii, T.C.A. a formulat prezenta contestație în anulare, susținând că la data judecării recursului s-a aflat în spital și nu s-a putut prezenta și nici apăra la proces. Examinând contestația în anulare, sub aspectul admisibilității în principiu, în temeiul art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., raportat la art. 386 și art. 388 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 386 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare. Potrivit dispozițiilor art. 388 alin. (1) din același cod, contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării. În contestația în anulare nu se invocă, în realitate, cazul prevăzut în mod expres și limitativ de art. 386 lit. b), deoarece nu se arată că ar fi fost și în imposibilitate de a încunoștiința instanța despre împrejurarea că s-ar afla în spital.

Totodată, contestația nu a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de 10 zile de la începerea executării, ci după mai mult de 4 ani de la data începerii executării. Î n plus, contestatorul a mai formulat o contestație în anulare care i-a fost respinsă pentru aceleași considerente, prin decizia nr. 1351 din 10 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Î n consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul T.C.A. împotriva deciziei nr. 4832 din 28 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5325/2003. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.