ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.03.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2017

HOTĂRÂRE
16.03.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1027/2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 noiembrie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de Evaluare din 29 octombrie 2013 întocmit de pârâtă.

Prin Sentința nr. 1.845 din 10 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul A., solicitând în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, rejudecarea procesului în fond, în sensul admiterii acțiunii și anulării Raportului de evaluare.

Recurentul a susținut, în esență, că sentința recurată este nemotivată în ceea ce privește respingerea acțiunii prin raportare la constatarea ANI privind încălcarea pretinsei incompatibilități instituite în exercitarea funcției de decan prin prevederile Legii educației naționale nr. 1/2011.

A mai susținut recurentul, că prima instanță a substituit motivarea raportului de evaluare contestat cu motive proprii. În opinia recurentului, motivele care stau la baza sentinței recurate sunt contradictorii și străine de natura cauzei.

Se mai susține că sentința recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile încadrate de recurent în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din Noul C. proc. civ., rezultă că sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește criticile privind greșita interpretare și aplicate a normelor de drept material referitoare la reținerea stării de incompatibilitate, instanța de recurs constată că sunt întemeiate.

Astfel, în cauză, este necontestat că starea de incompatibilitate a fost stabilită de Agenție în raport cu funcția de manager al Spitalului Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială și funcția de decan al Facultății de Medicină Dentară din cadrul U.M.F. București.

Agenția a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora "funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele neremunerate", precum și prevederile art. 213 alin. (9) din Legea nr. 1/2011 potrivit cărora "Decanul reprezintă facultatea și răspunde de managementul și conducerea facultății".

Instanța de fond și-a însușit concluziile autorității publice și a confirmat existența stării de incompatibilitate, argumentând că funcția de decan al unei facultăți reprezintă o funcție de conducere în cadrul universității.

Într-adevăr, potrivit art. 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare la data întocmirii raportului de evaluare și a pronunțării soluției instanței de fond, "funcțiile de conducere sunt: b) decanul și prodecanul, la nivelul facultății", iar la art. 213 alin. (9) din aceeași lege se prevede că "decanul reprezintă facultatea și răspunde de managementul și conducerea facultății".

În raport, însă, cu faptul că decanul oricărei facultăți nu exercită prerogative de putere publică, ci îndeplinește atribuții exclusiv de natură didactică, instanța de fond era datoare să interpreteze funcția respectivă prin prisma conținutului său și nu a denumirii sale.

Astfel, funcțiile de decan și prodecan sunt lipsite de prerogative de putere publică, decanul neavând atribuții privind emiterea unor acte administrative (ex. diplome de absolvire, certificate, atestate etc.), nici de gestionare a resurselor umane ale facultății (numiri și eliberări din funcții, aplicarea unor sancțiuni, etc.), după cum nu are atribuții nici în ceea ce privește angajarea răspunderii, administrarea patrimoniului etc.

Deci, sintagmele folosite de legiuitor, trebuiau interpretate de instanță în sensul că decanul exercită o funcție de conducere didactică a facultății și respectiv, decanul răspunde de managementul didactic și conducerea didactică a facultății.

Faptul că aceasta a fost/este interpretarea corectă a noțiunii de funcție de conducere în cazul decanului, precum și în cazul altor titulari de asemenea funcții de conducere didactică, a rezultat din intervenția legiuitorului care, prin art. I pct. 49 din O.U.G. nr. 49/2014, la art. 207, după alin. (2) a introdus două noi alineate - alin. (2

1

) și (2

2

), cu următorul cuprins: "(2

1

) Funcțiile de conducere prevăzute la alin. (2) reprezintă funcții în domeniul didactic a căror desfășurare nu presupune prerogative de putere publică. (2

2

) Funcțiile prevăzute la alin. (2) nu sunt funcții publice de autoritate, activitățile din domeniul didactic specifice care se derulează prin intermediul acestora sunt în principal, următoarele:

a) îndeplinirea misiunii instituției de învățământ superior de a genera și de a transfera cunoaștere către societate;

b) organizarea derulării programelor de studii al căror element central este asigurarea calității în scopi dezvoltării personale, al inserției profesionale a individului și a satisfacerii nevoii de competență a mediului socio-economic;

c) organizarea procesului de obținere a calificărilor corelate cu nevoile identificate pe piața muncii;

d) gestionarea eficientă a activităților de învățământ, cercetare, producție sau transfer cognitiv și tehnologic;

e) realizarea și implementarea de proiecte finanțate din surse interne sau externe universității;

f) sprijinirea în mod, adecvat a membrilor comunității universitare;

g) derularea de acțiuni privind cooperarea internațională a instituției de învățământ superior;

h) asigurarea libertății academice a personalului didactic, didactic auxiliar și de cercetare, precum și drepturilor și libertăților studenților;

i) respectarea autonomiei universitare, a transparenței deciziilor și activităților, a echității și eticii universitare;

j) asigurarea și gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea regimului juridic al conflictelor de interese și a legislației în vigoare;

k) asigurarea, la nivelul instituției de învățământ superior, a condițiilor necesare desfășurării activității d cercetare științifică, dezvoltare, inovare și transfer tehnologic, prin creație individuală și colectivă, în domenii științelor, al științelor inginerești, al artelor, al literelor, prin asigurarea performanțelor și dezvoltării fizice și sportive, precum și valorificarea și diseminarea rezultatelor acestora în vederea producerii, transmiterii valorificării cunoașterii".

Astfel, legiuitorul a confirmat că funcțiile de la alin. (2) al art. 207, între care și funcția de decan, sunt funcții de conducere didactică, iar nu funcții de autoritate publică cu prerogative de putere publică, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Astfel fiind, rezultă că motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. este întemeiat, instanța de fond pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a normelor de drept material analizate mai sus.

În concluzie, recursul este întemeiat și va fi admis, cu consecința casării sentinței pronunțate și, rejudecând cauza, admiterii acțiunii și anulării raportului de evaluare ca fiind lipsit de temei legal.

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1.845 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul A.

Anulează Raportul de evaluare din 29 octombrie 2013 emis de A.N.I.

Obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 6.100 RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2017.

Procesat de GGC - N

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2017
Deliberând, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată sub nr. y/2/2014 la data de 28 ianuarie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Academia de
ÎCCJ 2017-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 298/2017
Decizia nr. 298/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucure
ÎCCJ 2017-05-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1606/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 06 ianuarie 2014 pe rolul Curții de Apel București, se
ÎCCJ 2019-02-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 630/2019
admiterea recursului, modificarea încheierii din 26 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și admiterea cererii de restituire a cauțiunii. Apărările intimatei Intimatul-pârâ
ÎCCJ 2018-10-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3308/2018
t. 6); - instanța nu a ținut cont nici de Decizia Curții Constituționale nr. 739/2014 în cuprinsul căreia se arată că instanța judecătorească ce soluționează acțiunea îndreptată împotriva raportului de evaluare întocmit de ANI analizează pa
Sursă