ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2211/2016

Decizia nr. 2211/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată și cererile conexe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. x/33/2007 la data de 31 iulie 2007, precizată la data de 29 octombrie 2007, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a H.G. nr. 969/2002 în ceea ce privește cuprinderea construcției cu destinația de locuință în destinația unică de "bibliotecă sătească" în anexa acestei H.G. cu privire la inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al loc. C. și a locuinței de serviciu situată în com. C., str. Principală, nr. 442 A, jud. Cluj.

Pârâtul Guvernul României, legal citat, a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Ministrul Internelor și Reformei Administrative și Consiliul Local C. au depus la dosar cereri de intervenție în interesul Guvernului, întemeiate pe dispozițiile art. 49 - 56 C. proc. civ., admise în principiu la termenul de judecată din 4 noiembrie 2015.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 7 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererile de intervenție în interesul pârâtului, formulate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Consiliul Local C.

A admis excepția inadmisibilității acțiunii.

A respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții solicită anularea unui act administrativ H.G. nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al jud. Cluj, act pe care instanța l-a apreciat ca fiind unul normativ, dat fiind obiectul său de reglementare.

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2007 stabilește cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală activă, persoanele sau entitățile care pot fi chemate în judecată, obiectul acțiunii, condițiile de exercitare a dreptului la acțiune precum și limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative.

Cât privește condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, legea specială a instituit, pentru actele administrative unilaterale tipice, individuale sau normative, o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței, exercitată sub forma recursului grațios, care declanșează controlul administrativ intern, sau ierarhic, care atrage controlul administrativ extern ierarhic. "

Această procedură prealabilă a fost concepută ca o cale ce poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obține mai rapid rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului sau interesului legitim vătămat fără mijlocirea instanței.

În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, conform art. 7 alin. (1

1

).

Din punct de vedere al efectului pe care îl produce, excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție peremptorie, dirimantă, pentru că tinde la respingerea acțiunii.

Procedura prealabilă administrativă este astfel reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii, și este obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Or, în speță, deși s-a solicitat anularea H.G. nr. 969/2002 cu privire la atestarea apartenenței la domeniul public a jud. Cluj, nu s-a făcut dovada că s-a formulat plângerea prealabilă, aceasta fiind o condiție de admisibilitate a cererii, conform art. 109 alin. (2) din C. proc. civ.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 7 din 4 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs (cale de atac astfel calificată de Înalta Curte în ședința publică de la 21 septembrie 2016), reclamantele A. și B., fără a dezvolta motivele de fapt și de drept ale căii de atac exercitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de excepția invocată din oficiu, precum și de dispozițiile procedurale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată recurentelor la data 6 ianuarie 2016, declarația de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Cluj la data de 20 ianuarie 2016, iar motivele nu au fost depuse nici până în prezent.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată la data de 20 ianuarie 2016, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 7 din 04 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV