ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2183/2016

Decizia nr. 2183/2016 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 19 decembrie 2013, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B. și C., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1842 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată în cauză. Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă, prin decizia nr. 588 din 11 mai 2015, a constatat perimată contestația în anulare, reținând că, întrucât de la data de 24 martie 2014, când s-a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, au devenit incidente dispozițiile art. 248 și urm. C. proc.

civ., privind perimarea. Împotriva acestei decizii, contestatoarea a declarat recurs. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din 25 septembrie 2015, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate. Cauza a stat în nelucrare până la 19 octombrie 2016, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 11 noiembrie 2016. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza in pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele considerente. În conformitate cu art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în judecată un timp îndelungat. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că, în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul deciarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 588 din 11 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2016.