ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1277/2017

Decizia nr. 1277/2017 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 22 din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor Publice să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând din data de 12 noiembrie 2005 - la zi și pe viitor; drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, cu excepția perioadei în care s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului.

A obligat Curtea de Apel Brașov să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei. A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor la care a fost obligat prin prezenta acțiune. La data de 05 mai 2017, reclamanta A. a solicitat lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de către Curtea de Apel Brașov în sensul de a se preciza natura dobânzii la care pârâții au fost obligați, dobândă care este una penalizatoare. În motivare, reclamanta a arătat că O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare la data promovării acțiunii finalizate cu pronunțarea titlului executoriu, a fost abrogată pe parcursul executării prin art. 11 din O.G.

nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare, aprobată prin Legea nr. 43/2012. Din dispozițiile acestui act normativ rezultă că dobânda remuneratorie reprezintă dobânda datorată de către debitor cu titlu de preț al folosinței capitalului creditorului, iar dobânda penalizatoare reprezintă dobânda datorată de debitorul obligației pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență, având natura juridică de daună moratorie. În aceste condiții, începând cu data de 1 septembrie 2011 (data la care a intrat în vigoare O.G. nr. 13/2011, art. 19), se impunea acordarea dobânzii legale penalizatoare (al cărei cuantum este mai mare decât cel al dobânzii legale datorate în baza O.G.

nr. 9/2000) pentru debitele rămase restante începând cu acea dată, întrucât actualizarea creanțelor cu rata inflației nu a asigurat repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost produs prin amânarea plății drepturilor salariale. A invocat Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că, în aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 vechiul C. civ., respectiv a celor ale art. 1531 alin. (1) și (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 187/2009, pot fi acordate daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru plata eșalonată a sumelor de bani prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G.

nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, situație ce se regăsește în speța de față. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 281 3 alin. (2) C. proc. civ. În apărare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant convențional Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, arătând în motivarea acestei poziții procesuale că dispozitivul sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov este clar, precis și necontradictoriu, astfel că nu se impune a fi lămurit. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea cererii și a invocat în acest sens jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Decizia nr. 1845/2015.

Faptul că există o diferență la modul de calcul între dobânda penalizatoare și cea remuneratorie nu este un argument în susținerea cererii de lămurire a dispozitivului, acesta fiind clar și în acord cu petitele cererii de chemare în judecată. Curtea de Apel Brașov, cu opinie majoritară, prin încheierea din 22 mai 2017, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea și a lămurit dispozitivului Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/64/2008, în sensul că dobânda legală la plata căreia părțile pârâte au fost obligate conform sentinței menționate are natura juridică a unei dobânzi penalizatoare, începând cu 1 septembrie 2011. S-a reținut că potrivit art. 281 1 C. proc.

civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Sesizarea instanței de către petentă s-a realizat ca urmare a modificărilor legislative ce au intervenit în procedura de punerea în executare a sentinței civile evocată anterior, cu privire la accesoriile obligației principale stabilită prin această hotărâre judecătorească, ce reprezintă dobânda legală. În conformitate cu dispozițiile O.U.G.

nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, plata sumelor de bani stabilite prin hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Brașov a fost eșalonată pe perioada de timp indicată în cuprinsul acestui act normativ, iar, în intervalul de timp în care s-a realizat punerea în executare a acestui titlu, puterea legislativă a adoptat Legea nr. 43/2012, prin care a aprobat O.G. nr. 13/2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare, act normativ ce a abrogat O.G. nr. 9/2000, în vigoare la data emiterii acestui titlu.

Cum punerea în executare a sentinței civile invocate nu a fost finalizată până la data abrogării actului normativ în raport cu care a fost pronunțată dispoziția de plată a accesoriilor obligației principale, respectiv până la data de 1 septembrie 2011, Curtea, în opinie majoritară, a reținut că se impune lămurirea dispozitivului acestui titlu, tocmai pentru respectarea principiilor ce guvernează etapa punerii în executare a hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii, respectiv a principiului legalității și a principiului executării integrale a obligației stabilită prin aceste titluri. Totodată, problema de drept referitoare la natura juridică a dobânzii stabilite prin titlurile executorii a căror procedură de punere în executare a fost reglementată prin dispozițiile O.U.G.

nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, a primit dezlegare pe calea soluționării de către instanța supremă a unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 2/2014, în sensul că pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, pot fi acordate daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale. În raport cu aceste statuări, ce sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, astfel cum stipulează prevederile art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ. din 1865, ca și art. 517 alin. (4) din noul C. proc. civ., curtea a constatat că dobânda ce a fost stabilită prin sentința civilă a cărei lămurire s-a solicitat are natura juridică a unei dobânzi penalizatoare, astfel cum aceasta este definită de art. 11 din O.G.

nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, anume a unei dobânzi datorată de către debitor pentru neexecutarea la scadență a obligației ce a fost stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu. Decizia nr. 1845/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind o decizie de speță, iar nu pronunțată în procedura recursului în interesul legii, nu este obligatorie pentru instanțele judecătorești, în condițiile în care în dreptul civil român jurisprudența nu constituie izvor de drept. Pentru a se face aprecieri cu privire la încetarea executării silite a unei hotărâri judecătorești prin executare voluntară este necesar a se cunoaște întinderea dispozitivului acesteia, ordinea logică impunând lămurirea hotărârii în caz de divergență între părți și după un asemenea demers calificarea executării silite ca fiind totală sau parțială.

Atâta timp cât normele legale aplicabile în cauză nu supun exercitarea dreptului de a obține lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătorești unui termen de decădere, nu se poate susține impunerea pe cale jurisprudențială a unei asemenea termen. De asemenea, deși pârâta a susținut că dispozitivul sentinței pronunțată de Curtea de Apel Brașov este clar, precis și necontradictoriu și că nu ar fi necesară lămurirea lui, elocventă în acest sens este poziția pârâtului Ministerul Justiției, care susține inaplicabilitatea O.G. nr. 13/2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare, iar atâta timp cât între părți există divergențe de opinii sub aspectul înțelesului și întinderii hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu se impune lămurirea acesteia, pentru o corectă executare de către destinatarii săi.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice. Criticile formulate au vizat faptul că instanța de fond s-a pronunțat în limitele învestirii sale și nu se putea ca pe calea unei cereri de lămurire de dispozitiv să se schimbe hotărârea judecătorească pe fond, decât cu încălcarea autorității de lucru judecat. Cererea de lămurire a dispozitivului, în sensul că dobânda legală la plata căreia părțile pârâte au fost obligate conform sentinței menționate are natura juridică a unei dobânzi penalizatoare începând cu data de 1 septembrie 2011 și reprezintă o extra petita, în cauză fiind în discuție pretenții ulterioare și subsecvente pronunțării sentinței vizate, născute sub imperiul unei legi noi.

Recurenta susține că instanța a încălcat și aplicat greșit normele de drept material, întrucât prin intermediul instituției juridice a lămuririi de dispozitiv nu se poate modifica soluția pronunțată, ci se poate doar explicita dispozitivul acesteia. Totodată, nu se poate pe această cale ca instanța să își depășească limitele învestirii. În opinia recurentei, Sentința civilă nr. 22 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov nu cuprinde măsuri susceptibile de interpretări diferite, fiind clară și necontradictorie, cererea de lămurire fiind în fapt o cerere nouă. Recursul este fondat. Dispozițiile art. 281 C. proc. civ. prevăd că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Legiuitorul permite remedierea erorilor materiale (constatând în greșeli sau omisiuni) referitoare la numele, calitatea, susținerile părților, și cele de calcul, precum și orice alte erori care pot fi rectificate în această manieră. În raport de situația de fapt, se constată că Sentința civilă nr. 22 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, nu a făcut obiectul vreunei executări silite, ci a fost executată de pârât în mod eșalonat în baza dispozițiilor art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, executare ce a fost finalizată cu mult înainte de formularea cererii de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri. La data pronunțării Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 era în vigoare O.G.

nr. 9/2000, act normativ care nu făcea distincție între dobânda remuneratorie și cea penalizatoare. Legiuitorul a clasificat cele două tipuri de dobânzi prin Legea nr. 71/2011, act normativ care a modificat O.G. nr. 9/2000. Prin O.G. nr. 13/2011 a fost abrogată O.G. nr. 9/2000, iar dobânzile au fost clasificate în cele două categorii: remuneratorii și penalizatoare. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.

Dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol prevăd că dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie, iar dispozițiile alin. (3) prevăd că dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. În ceea ce privește calculul dobânzii, art. 3 alin. (1) prevede că rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, iar alin. (2) dispune că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.

Cum, în speță, dobânda a fost solicitată de reclamantă pentru neîndeplinirea la scadență a obligației bănești principale și nu ca o plată pentru restituirea unui împrumut este de necontestat că dobânda legală la care face referire hotărârea ce se dorește a fi lămurită este una penalizatoare. În ceea ce privește dobânda legală datorată pentru plata eșalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat trei decizii obligatorii pentru instanțele de drept comun, respectiv Decizia în interesul legii nr. 2/2014 și hotărârile prealabile nr. 7/2015 și 21/2015. Astfel, prin Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând un recurs în interesul legii a stabilit că "În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 C. civ.

din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din O.U.G.

nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011". Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 a stabilit că "plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare, iar, prin Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 a stabilit că "În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ.

de la 1864 și art. 1.523 alin. (2) lit. d) C. civ. raportat la art. 166 alin. (1) și (4) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [art. 161 alin. (1) și (4) C. muncii în forma anterioară republicării] și art. 1088 C. civ. de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1.535 C. civ., dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii". Prin cererea de lămurire a dispozitivului, reclamanta a solicitat plata diferențelor dintre rata dobânzii legale achitate prevăzută de O.G.

nr. 9/2000 și cea a dobânzii legale penalizatoare prevăzută de O.G. nr. 31/2011 stabilită la nivelul ratei dobânzii de referință BNR plus 4 puncte procentuale, începând cu data de 24 august 2011, data intrării în vigoare a ultimului act normativ menționat. Cererea prin care se solicită dobânda legală penalizatoare prevăzută de O.G. nr. 13/2011 este, însă, o cerere nouă în raport cu obiectul acțiunii ce s-a finalizat prin Sentința civilă nr. 22 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov și poate face obiectul unei judecăți distincte, întrucât aceste pretenții au fost formulate pentru prima dată prin cererea de lămurire a dispozitivului. Nemulțumirea reclamantei vizează, în realitate, întinderea obligațiilor de plată ale pârâtei, operațiune care nu este posibilă prin mijlocul procedural ales de aceasta, respectiv în temeiul art. 281 1 C. proc.

civ., întrucât o hotărâre judecătorească poate fi lămurită doar în raport de legislația în vigoare la data pronunțării ei, iar nu în raport de acte normative ce au intrat în vigoare ulterior acestei date. Față de cele ce preced, critica recurentei este fondată, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 prin raportare la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul formulat în cauză și va modifica încheierea de ședință din 22 mai 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2008 în sensul că va respinge cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de reclamanta A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii de ședință din 22 mai 2017 a Curții de Apel Brașov, Secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2008. Modifică încheierea de ședință din 22 mai 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2008 în sensul că respinge cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, formulată de reclamanta A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017. Procesat de GGC - NN