ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1277/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1277/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr.

1277/2017

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 22

din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de

reclamanta A. și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea

de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor

Publice să calculeze și să plătească reclamantei

drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare

neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută

lunară, începând din data de 12 noiembrie 2005 - la zi și pe viitor;

drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație

și dobânda legală, cu excepția perioadei în care s-a aflat în

concediu pentru creșterea copilului. A obligat Curtea de Apel Brașov

să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al

reclamantei. A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce

fondurile necesare plății sumelor la care a fost obligat prin

prezenta acțiune.

La data de 05

mai 2017, reclamanta A. a solicitat lămurirea dispozitivului

Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de către

Curtea de Apel Brașov în sensul de a se preciza natura dobânzii la care

pârâții au fost obligați, dobândă care este una penalizatoare.

În motivare,

reclamanta a arătat că O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii

legale pentru obligații bănești, în vigoare la data

promovării acțiunii finalizate cu pronunțarea titlului

executoriu, a fost abrogată pe parcursul executării prin art. 11 din

O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și

penalizatoare, aprobată prin Legea nr. 43/2012.

Din

dispozițiile acestui act normativ rezultă că dobânda

remuneratorie reprezintă dobânda datorată de către debitor cu

titlu de preț al folosinței capitalului creditorului, iar dobânda

penalizatoare reprezintă dobânda datorată de debitorul

obligației pentru neîndeplinirea obligației respective la

scadență, având natura juridică de daună moratorie.

În aceste

condiții, începând cu data de 1 septembrie 2011 (data la care a intrat în

vigoare O.G. nr. 13/2011, art. 19), se impunea acordarea dobânzii legale

penalizatoare (al cărei cuantum este mai mare decât cel al dobânzii legale

datorate în baza O.G. nr. 9/2000) pentru debitele rămase restante începând

cu acea dată, întrucât actualizarea creanțelor cu rata inflației

nu a asigurat repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost produs prin

amânarea plății drepturilor salariale.

A invocat

Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul

că, în aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 1082

și art. 1088 vechiul C. civ., respectiv a celor ale art. 1531 alin. (1)

și (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 187/2009, pot fi

acordate daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru plata

eșalonată a sumelor de bani prevăzute în titluri executorii

având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul

bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 71/2009,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, situație ce se

regăsește în speța de față.

Cererea a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281

1

C.

proc. civ., fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform

art. 281

3

alin. (2) C. proc. civ.

În

apărare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant

convențional Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Brașov, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

cererii, ca neîntemeiată, arătând în motivarea acestei poziții

procesuale că dispozitivul sentinței pronunțate de Tribunalul

Brașov este clar, precis și necontradictoriu, astfel că nu se

impune a fi lămurit.

Prin

întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea cererii

și a invocat în acest sens jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Decizia nr. 1845/2015. Faptul că

există o diferență la modul de calcul între dobânda

penalizatoare și cea remuneratorie nu este un argument în susținerea

cererii de lămurire a dispozitivului, acesta fiind clar și în acord

cu petitele cererii de chemare în judecată.

Curtea de

Apel Brașov, cu opinie majoritară, prin încheierea din 22 mai 2017,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea și

a lămurit dispozitivului Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009

pronunțată în Dosarul nr. x/64/2008, în sensul că dobânda

legală la plata căreia părțile pârâte au fost obligate

conform sentinței menționate are natura juridică a unei dobânzi

penalizatoare, începând cu 1 septembrie 2011.

S-a

reținut că potrivit art. 281

1

C. proc. civ., în cazul în care

sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții

potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să

înlăture dispozițiile potrivnice.

Sesizarea

instanței de către petentă s-a realizat ca urmare a

modificărilor legislative ce au intervenit în procedura de punerea în

executare a sentinței civile evocată anterior, cu privire la

accesoriile obligației principale stabilită prin această

hotărâre judecătorească, ce reprezintă dobânda legală.

În

conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 230/2011, plata sumelor de bani stabilite prin

hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de Apel

Brașov a fost eșalonată pe perioada de timp indicată în

cuprinsul acestui act normativ, iar, în intervalul de timp în care s-a realizat

punerea în executare a acestui titlu, puterea legislativă a adoptat Legea

nr. 43/2012, prin care a aprobat O.G. nr. 13/2011, privind dobânda legală

remuneratorie și penalizatoare, act normativ ce a abrogat O.G. nr. 9/2000,

în vigoare la data emiterii acestui titlu.

Cum punerea

în executare a sentinței civile invocate nu a fost finalizată

până la data abrogării actului normativ în raport cu care a fost

pronunțată dispoziția de plată a accesoriilor

obligației principale, respectiv până la data de 1 septembrie 2011,

Curtea, în opinie majoritară, a reținut că se impune

lămurirea dispozitivului acestui titlu, tocmai pentru respectarea

principiilor ce guvernează etapa punerii în executare a hotărârilor

judecătorești ce constituie titluri executorii, respectiv a

principiului legalității și a principiului executării

integrale a obligației stabilită prin aceste titluri. Totodată,

problema de drept referitoare la natura juridică a dobânzii stabilite prin

titlurile executorii a căror procedură de punere în executare a fost

reglementată prin dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 230/2011, a primit dezlegare pe calea

soluționării de către instanța supremă a unui recurs

în interesul legii, prin Decizia nr. 2/2014, în sensul că pentru plata

eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca

obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, pot

fi acordate daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

În raport cu

aceste statuări, ce sunt obligatorii pentru instanțele

judecătorești, astfel cum stipulează prevederile art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ. din 1865, ca și art. 517 alin. (4) din noul C.

proc. civ., curtea a constatat că dobânda ce a fost stabilită prin

sentința civilă a cărei lămurire s-a solicitat are natura

juridică a unei dobânzi penalizatoare, astfel cum aceasta este definită

de art. 11 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, anume a

unei dobânzi datorată de către debitor pentru neexecutarea la

scadență a obligației ce a fost stabilită în sarcina sa

prin titlul executoriu.

Decizia nr.

1845/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind o

decizie de speță, iar nu pronunțată în procedura recursului

în interesul legii, nu este obligatorie pentru instanțele

judecătorești, în condițiile în care în dreptul civil român

jurisprudența nu constituie izvor de drept.

Pentru a se

face aprecieri cu privire la încetarea executării silite a unei

hotărâri judecătorești prin executare voluntară este

necesar a se cunoaște întinderea dispozitivului acesteia, ordinea

logică impunând lămurirea hotărârii în caz de divergență

între părți și după un asemenea demers calificarea

executării silite ca fiind totală sau parțială.

Atâta timp

cât normele legale aplicabile în cauză nu supun exercitarea dreptului de a

obține lămurirea dispozitivului unei hotărâri

judecătorești unui termen de decădere, nu se poate susține

impunerea pe cale jurisprudențială a unei asemenea termen.

De asemenea,

deși pârâta a susținut că dispozitivul sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Brașov este clar, precis și

necontradictoriu și că nu ar fi necesară lămurirea lui,

elocventă în acest sens este poziția pârâtului Ministerul

Justiției, care susține inaplicabilitatea O.G. nr. 13/2011, privind

dobânda legală remuneratorie și penalizatoare, iar atâta timp cât

între părți există divergențe de opinii sub aspectul

înțelesului și întinderii hotărârii judecătorești ce

constituie titlu executoriu se impune lămurirea acesteia, pentru o

corectă executare de către destinatarii săi.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs intimata Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Brașov, reprezentanta Ministerului

Finanțelor Publice.

Criticile

formulate au vizat faptul că instanța de fond s-a pronunțat în

limitele învestirii sale și nu se putea ca pe calea unei cereri de

lămurire de dispozitiv să se schimbe hotărârea

judecătorească pe fond, decât cu încălcarea

autorității de lucru judecat.

Cererea de

lămurire a dispozitivului, în sensul că dobânda legală la plata

căreia părțile pârâte au fost obligate conform sentinței

menționate are natura juridică a unei dobânzi penalizatoare începând

cu data de 1 septembrie 2011 și reprezintă o extra petita, în

cauză fiind în discuție pretenții ulterioare și subsecvente

pronunțării sentinței vizate, născute sub imperiul unei

legi noi.

Recurenta

susține că instanța a încălcat și aplicat greșit

normele de drept material, întrucât prin intermediul instituției juridice

a lămuririi de dispozitiv nu se poate modifica soluția

pronunțată, ci se poate doar explicita dispozitivul acesteia.

Totodată, nu se poate pe această cale ca instanța să

își depășească limitele învestirii.

În opinia

recurentei, Sentința civilă nr. 22 din 28 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Brașov nu cuprinde măsuri

susceptibile de interpretări diferite, fiind clară și

necontradictorie, cererea de lămurire fiind în fapt o cerere nouă.

Recursul este

fondat.

Dispozițiile

art. 281 C. proc. civ. prevăd că erorile sau omisiunile cu privire la

numele, calitatea și susținerile părților sau cele de

calcul precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau

încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Legiuitorul permite

remedierea erorilor materiale (constatând în greșeli sau omisiuni)

referitoare la numele, calitatea, susținerile părților, și

cele de calcul, precum și orice alte erori care pot fi rectificate în

această manieră.

În raport de

situația de fapt, se constată că Sentința civilă nr.

22 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, nu

a făcut obiectul vreunei executări silite, ci a fost executată

de pârât în mod eșalonat în baza dispozițiilor art. 1 și 2 din

O.U.G. nr. 71/2009, executare ce a fost finalizată cu mult înainte de

formularea cererii de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri.

La data

pronunțării Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 era în

vigoare O.G. nr. 9/2000, act normativ care nu făcea distincție între

dobânda remuneratorie și cea penalizatoare.

Legiuitorul a

clasificat cele două tipuri de dobânzi prin Legea nr. 71/2011, act

normativ care a modificat O.G. nr. 9/2000.

Prin O.G. nr.

13/2011 a fost abrogată O.G. nr. 9/2000, iar dobânzile au fost clasificate

în cele două categorii: remuneratorii și penalizatoare.

Astfel,

potrivit art. 1 alin. (1) Părțile sunt libere să

stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui

împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei

obligații bănești.

Dispozițiile

alin. (2) al aceluiași articol prevăd că dobânda datorată

de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen,

calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței

obligației, este denumită dobândă remuneratorie, iar

dispozițiile alin. (3) prevăd că dobânda datorată de

debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea

obligației respective la scadență este denumită

dobândă penalizatoare.

În ceea ce

privește calculul dobânzii, art. 3 alin. (1) prevede că rata dobânzii

legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de

referință a Băncii Naționale a României, care este rata

dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a

Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, iar

alin. (2) dispune că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește

la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.

Cum, în

speță, dobânda a fost solicitată de reclamantă pentru

neîndeplinirea la scadență a obligației bănești

principale și nu ca o plată pentru restituirea unui împrumut este de

necontestat că dobânda legală la care face referire hotărârea ce

se dorește a fi lămurită este una penalizatoare.

În ceea ce

privește dobânda legală datorată pentru plata

eșalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, Înalta

Curte de Casație și Justiție a pronunțat trei decizii

obligatorii pentru instanțele de drept comun, respectiv Decizia în

interesul legii nr. 2/2014 și hotărârile prealabile nr. 7/2015

și 21/2015.

Astfel, prin

Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și

Justiție soluționând un recurs în interesul legii a stabilit că

"În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 C. civ. din 1864,

respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1)

din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu

modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub

forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute

în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale

personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din

O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii

având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul

bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011".

Înalta Curte

de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor

chestiuni de drept, prin Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 a stabilit că

"plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de

urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume

prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi

salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup

termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru

daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare, iar, prin Decizia

nr. 21 din 22 iunie 2015 a stabilit că "În interpretarea și

aplicarea prevederilor art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ. de la 1864 și

art. 1.523 alin. (2) lit. d) C. civ. raportat la art. 166 alin. (1) și (4)

C. muncii, republicat, cu modificările și completările

ulterioare [art. 161 alin. (1) și (4) C. muncii în forma anterioară

republicării] și art. 1088 C. civ. de la 1864, art. 2 din O.G. nr.

9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și

completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin

Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare,

și art. 1.535 C. civ., dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru

executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate

pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii".

Prin cererea

de lămurire a dispozitivului, reclamanta a solicitat plata

diferențelor dintre rata dobânzii legale achitate prevăzută de

O.G. nr. 9/2000 și cea a dobânzii legale penalizatoare prevăzută

de O.G. nr. 31/2011 stabilită la nivelul ratei dobânzii de

referință BNR plus 4 puncte procentuale, începând cu data de 24

august 2011, data intrării în vigoare a ultimului act normativ

menționat.

Cererea prin

care se solicită dobânda legală penalizatoare prevăzută de

O.G. nr. 13/2011 este, însă, o cerere nouă în raport cu obiectul

acțiunii ce s-a finalizat prin Sentința civilă nr. 22 din 28

ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov și poate face obiectul

unei judecăți distincte, întrucât aceste pretenții au fost

formulate pentru prima dată prin cererea de lămurire a

dispozitivului.

Nemulțumirea

reclamantei vizează, în realitate, întinderea obligațiilor de

plată ale pârâtei, operațiune care nu este posibilă prin

mijlocul procedural ales de aceasta, respectiv în temeiul art. 281

1

C. proc. civ., întrucât o hotărâre judecătorească poate fi

lămurită doar în raport de legislația în vigoare la data

pronunțării ei, iar nu în raport de acte normative ce au intrat în

vigoare ulterior acestei date.

Față

de cele ce preced, critica recurentei este fondată, astfel încât, în

temeiul dispozițiilor art. 312 prin raportare la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul formulat în cauză și va modifica încheierea

de ședință din 22 mai 2017 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2008 în

sensul că va respinge cererea de lămurire a dispozitivului

Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

formulată de reclamanta A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Brașov pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva

încheierii de ședință din 22 mai 2017 a Curții de Apel

Brașov, Secția civilă, pronunțată în Dosarul nr.

x/64/2008.

Modifică

încheierea de ședință din 22 mai 2017 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr.

x/64/2008 în sensul că respinge cererea de lămurire a dispozitivului

Sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, formulată de reclamanta A.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017.

Procesat

de GGC - NN