ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1267/2017

Decizia nr. 1267/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire și cererea de suspendare a executării înregistrate pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, sub nr. x/33/2017 la data de 25 ianuarie 2017 revizuentă A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct 1, art. 510 alin. (1), art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații B., C. și D., schimbarea în parte a Deciziei civile nr. 1.070/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/100/2016 de către această instanță, cu consecința acordării penalităților de întârziere pentru intimații B. și C. începând cu data de 02 ianuarie 2016 (unica dată menționată de către intimați pe tot parcursul judecății - fond/apel) și până la executarea definitivă a obligației de plată așa cum s-a solicitat de către aceștia, și nu de la data de 23 martie 2015 așa cum instanța de control judiciar a decis să le acorde, fără ca aceștia să fi cerut.

Prin Decizia nr. 112 din 21 februarie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/33/2017 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire și ca lipsită de obiect, cererea de suspendare; a dispus restituirea, către revizuentă, a cauțiunii în cuantum de 7.065 lei aferentă cererii de suspendare a executării; a obligat revizuentă la plata, către intimați, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial. Pentru a se pronunța astfel, instanța învestită cu cererea de revizuire a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. întrucât prin cererea introductivă, prin apelul formulat, cât și prin poziția procesuală exprimată în concluziile scrise, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi, începând cu data expirării termenului legal (prevăzut de art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011).

Chiar dacă în acțiunea introductivă și în calea de atac a apelului au indicat ca dată 02 ianuarie 2016, întreaga motivare în fapt și în drept evidențiază faptul că aceștia au solicitat și dorit obținerea obligării pârâtei la plata penalităților începând cu expirarea termenului legal de soluționare a cererii de despăgubiri adresate asigurătorului. În acest context, indicarea unei date greșite poate fi considerată o eroare materială de redactare a cererii de chemare în judecată și a căii de atac a apelului în condițiile în care prin concluziile scrise reclamanții au făcut expres referire la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, datorate începând cu data de 20 martie (a 91-zi de la avizare) și până la achitarea efectivă a obligației de plată.

În prezenta cauză, au arătat reclamanții ca avizarea daunei și depunerea cererii de despăgubire a avut loc la data de 19 decembrie 2014, aspect necontestat de pârâtă, iar termenul legal de 3 luni de soluționare a cererii, raportat la dispozițiile art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011, a expirat la data de 19 martie 2015. Prin urmare, concluzia firească ce se desprinde este că intenția reală a reclamanților, cu privire la data de la care au solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților, este cea a expirării termenului legal prevăzut de art. 36 din Ordinul CSA nr. 14/2011, cum de altfel a și procedat instanța de apel prin decizia a cărei revizuire se solicită. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., revizuenta SC A. SA, arătând că în mod greșit instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut că indicarea, de către intimați, a unei date greșit poate fi asimilată unei erori materiale de redactare a cererii de chemare în judecată și a căii de atac a apelului, în condițiile în care prin concluziile scrise, înregistrate la data de 20 decembrie 2016, intimații precizează ca solicită penalități de întârziere începând cu data de 20 martie, fără a indica vreun an anume, Mai mult, la termenul de judecată din 20 decembrie 2016 (data pronunțării hotărârii revizuite) intimații au precizat în ședință publică, prin avocat, că solicită penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, raportate la echivalentul în lei al sumei datorate, de la data de 02 ianuarie 2016 și până la executarea efectivă a obligației de plată.

Instanța de control judiciar, admițând apelul, acordă intimaților penalități de întârziere începând cu data de 23 martie 2015, deși această dată nu fusese menționată niciodată prin acțiunea introductivă de instanță sau prin concluziile scrise formulate de către aceștia și în condițiile în care, în calea de atac a apelului, nu pot fi formulate pretenții noi. În atare situație, nu poate fi vorba de o eroare materială, ci de acordarea a ceea ce nu s-a cerut, situație încadrabilă în cazul de revizuire invocat. Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 11 iulie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea acestuia către părți, dându-le posibilitatea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 17 august 2037, recurenta-revizuentă SC A. SA a formulat punct de vedere la raport, prin care a arătat că recursul este admisibil întrucât prin decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională, situație față de care Decizia nr. 1.070/2016 pronunțată în apel la data de 20 decembrie 2016 de către Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. x/100/2016 are deschisă calea recursului, iar dispozițiile art. 634 alin. (1) C. proc.

civ. nu sunt aplicabile în cauză. S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 20 septembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar potrivit alin. (6) "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul ...". În cauză, s-a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1.070 din 20 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în Dosar nr. x/100/2016, având ca obiect pretenții din asigurări, decizie prin care s-a soluționat apelul formulat de reclamanții B., C., D. și de către pârâta A. (revizuenta din prezenta cauză) împotriva Sentinței civile nr. 1.577 din 30 iunie 2016 a Tribunalului Maramureș.

Recursul este declarat împotriva Deciziei nr. 112 din 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în Dosar nr. x/33/2017, prin care s-a respins, ea neîntemeiată, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1.070 din 20 decembrie 2016, Se constată că Decizia nr. 1.070 din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civile, a cărei revizuire se solicită, este dată în apel în soluționarea unui litigiu având ca obiect pretenții din asigurări și are caracter definitiv. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri În acest context, devin aplicabile dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc.

civ. mai sus citate, în sensul că dacă hotărârea a cărei revizuire se solicită nu are deschisă calea recursului, nici hotărârea prin care s-a soluționat cererea de revizuire împotriva acesteia nu va beneficia de calea extraordinară de atac. Cum în cauză Decizia nr. 1.070 din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj (obiect al revizuirii), nu este supusă recursului, rezultă că nici hotărârea prin care s-a soluționat cererea de revizuire împotriva acestei decizii, și anume Decizia nr. 112 din 21 februarie 2017 (obiect al prezentului recurs) a aceleiași instanțe nu are deschisă atare cale de atac, așa cum statuează dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. anterior citate. Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc.

civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. Contrar opiniei revizuentei exprimată în punctul de vedere formulat la raportul de admisibilitate, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 publicată în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017 nu este aplicabilă în cauză în considerentele acestei decizii reținându-se că "... de la data publicării prezentei decizii în M. Of. urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în M. Of., în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013." Mai mult, dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc.

civ. sunt cele care reglementează regimul căilor de atac în materia revizuirii și cele care au așadar, incidență la speță, având în vedere natura căii extraordinare de atac exercitate de parte și care a fixat cadrul judecății în prezenta pricină. Față de cele arătate, criticile formulate prin intermediul motivelor de recurs nu pot fi analizate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 112 din 21 februarie 2017 a Curții de Apei Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC A. SA, cu sediul în județul Ilfov împotriva Deciziei nr. 112 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații B., C. și D., toți cu domiciliul în județul Maramureș și sediul procesual ales în Cluj-Napoca, județul Cluj. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică azi, 20 septembrie 2017. Procesat de GGC - ED