ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 861/2017

Decizia nr. 861/2017

După deliberare, asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1049 din 12 decembrie 2016., completată

prin încheierea din 30 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1285/2015,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

a

respins apelul declarat de apelanta-pârâtâ SC A. SA împotriva sentinței

civile nr. 1401 din 10 iunie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj și a

obligat-o la plata către intimata-reclamantă B. a sumei de 2,100 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, la data de 30 martie 2017, recurenta-pârâtă SC A. SA,

solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate,

în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, a perioadei de acordare a

penalităților de întârziere de 0,2% pe zi și a cuantumului

cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, stabilite în

favoarea intimatei-reclam ante B. De asemenea, a solicitat trimiterea cauzei,

spre rejudecare, instanței de apel pentru analizarea motivului referitor

la aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 36

și art. 49 alin. (2) din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor și a prevederilor art. 451 C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 458 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 06 martie 2017, sub

nr. x/1285/2015.

În raport de prevederile art. 248 alin.

(1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art.

499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează

să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, față de

care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin.

(1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă

numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei.

O

hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe

cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu

constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României,

republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a

hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar

exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Litigiul de față are ca

obiect acțiunea înregistrată pe roiul Tribunalului Specializat Cluj

la data de 21 iulie 2015, sub nr. x/1285/2015, prin care reclamanta B. a

solicitat obligarea pârâtei SC A. SA și intervenientei forțate C. la

plata

sumei de 322.069,45 lei, cu

titlu de daune patrimoniale și nepatrimoniale, compusă din suma de

7.069,45 lei, daune patrimoniale și suma de 315.000 Iei, daune

nepatrimoniale; la piața penalităților în cuantum de 0,2 % zi,

calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând de ia data depunerii

cererii, până Ia plata efectivă, urmare nerespectării

prevederilor art. 37 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune

în sensul că hotărârile date în apel, cele date, potrivii legii,

fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile

expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar, conform alin. (2) al

aceluiași articol, nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la ari 94 pct. 1 lit. a) -i), în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de

expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori

judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani. în valoare de

până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse, recursului

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanța sunt supuse numai

apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile art. 483

alin. (2) C. proc. civ., republicat, se aplică proceselor pornite începând

cu data de 1 ianuarie 2016, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15

februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015, nu suni supuse

recursului, hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art.

94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicata,

în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de

expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori

judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de

până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt

supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile

în care legea prevede că hotărârile de prima instanță sunt

supuse numai apelului.

Prin raportare la dispozițiile legale

evocate și la faptul că decizia instanței de apel a fost

pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de

până la 1.000.000 lei, formulată la data de 21 iulie 2015, în raport

de textele legale mai sus menționate, decizia atacată nu este

supusă recursului.

Prin punctul de vedere formulat la data

de 13 aprilie 2017, recurenta-pârâtă a susținut, în esență,

că recursul este admisibil în principiu, din perspectiva

dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 C.

proc. civ., raportate la valoarea obiectului acțiunii și la motivul

de nelegalitate invocat în cererea de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct.

8 din acest act normativ.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta

Curte reține că nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte

cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac, exprimate prin

punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a

recursului, întocmit în cauză.

În consecință, Înalta Curte

va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă SC A. SA împotriva

Deciziei nr. 1049 din 12 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția

a Il-a civilă, astfel cum a fost completată prin încheierea din

camera de consiliu de ia data de 30 ianuarie 2017, pronunțată de

această instanță în Dosarul nr. x/1285/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

recurenta-pârâtă SC A. SA, cu sediul social în orașul Voluntari,

județul Ilfov, împotriva Deciziei nr. 1049 din 12 decembrie 2016 a

Curții de Apel Cluj, secția a Il-a civilă, astfel cum a fost

completată prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30

ianuarie 2017, pronunțată de această instanță în Dosarul

nr. x/1285/2015, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi

de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 mai 2017