ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 861/2017

Decizia nr. 861/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1049 din 12 decembrie 2016., completată prin încheierea din 30 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1285/2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a respins apelul declarat de apelanta-pârâtâ SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 1401 din 10 iunie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj și a obligat-o la plata către intimata-reclamantă B. a sumei de 2,100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 30 martie 2017, recurenta-pârâtă SC A. SA, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, a perioadei de acordare a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi și a cuantumului cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, stabilite în favoarea intimatei-reclam ante B. De asemenea, a solicitat trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel pentru analizarea motivului referitor la aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 36 și art. 49 alin. (2) din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și a prevederilor art. 451 C. proc.

civ. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 458 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06 martie 2017, sub nr. x/1285/2015. În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Litigiul de față are ca obiect acțiunea înregistrată pe roiul Tribunalului Specializat Cluj la data de 21 iulie 2015, sub nr. x/1285/2015, prin care reclamanta B. a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA și intervenientei forțate C. la plata sumei de 322.069,45 lei, cu titlu de daune patrimoniale și nepatrimoniale, compusă din suma de 7.069,45 lei, daune patrimoniale și suma de 315.000 Iei, daune nepatrimoniale; la piața penalităților în cuantum de 0,2 % zi, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând de ia data depunerii cererii, până Ia plata efectivă, urmare nerespectării prevederilor art. 37 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune în sensul că hotărârile date în apel, cele date, potrivii legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la ari 94 pct. 1 lit. a) -i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani.

în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse, recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanța sunt supuse numai apelului. Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., republicat, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015, nu suni supuse recursului, hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicata, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanță sunt supuse numai apelului. Prin raportare la dispozițiile legale evocate și la faptul că decizia instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000 lei, formulată la data de 21 iulie 2015, în raport de textele legale mai sus menționate, decizia atacată nu este supusă recursului.

Prin punctul de vedere formulat la data de 13 aprilie 2017, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că recursul este admisibil în principiu, din perspectiva dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 C. proc. civ., raportate la valoarea obiectului acțiunii și la motivul de nelegalitate invocat în cererea de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte reține că nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac, exprimate prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în cauză.

În consecință, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă SC A. SA împotriva Deciziei nr. 1049 din 12 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a Il-a civilă, astfel cum a fost completată prin încheierea din camera de consiliu de ia data de 30 ianuarie 2017, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. x/1285/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă SC A. SA, cu sediul social în orașul Voluntari, județul Ilfov, împotriva Deciziei nr. 1049 din 12 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a Il-a civilă, astfel cum a fost completată prin încheierea din camera de consiliu de la data de 30 ianuarie 2017, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. x/1285/2015, ca inadmisibil. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017