ÎCCJ, Secția I civilă
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Încheierea
nr. 308/2017
Asupra
cererii de față, constată următoarele:
La data de 9 ianuarie 2017 a fost
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă, recursul declarat de pârâții A. și B.,
împotriva Deciziei nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova,
secția I civilă.
Separat de
cererea de recurs, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5
ianuarie 2017, în Dosar nr. x/1/2017, recurenții au solicitat suspendarea
executării deciziei atacate până la soluționarea căii de
atac, în temeiul dispozițiilor art. 484 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea
cererii de suspendare, petenții au arătat că prin Decizia
civilă nr. 4458 din 03 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de
Apel Craiova în Dosarul nr. x/101/2015 și Sentința civilă nr. 8
din 22 februarie 2016 a Tribunalului Mehedinți (schimbată în parte
prin decizia Curții de Apel), s-a dispus: admiterea acțiunii în
revendicare, obligarea recurenților A. și B. să lase în
deplină proprietate și liniștită posesie terenul în
suprafață de 350 mp (terenul aferent construcțiilor), s-a admis
cererea privind demolarea construcțiilor și, în consecință,
obligarea recurenților A. și B. la demolarea construcțiilor C2
în suprafață de 41 mp, C3 în suprafață de 82 mp, C4 în
suprafață de 18 mp și a gardului de pe latura de est (toate
construcțiile edificate anterior anului 1989); s-a admis cererea privind
acordarea despăgubirilor constând în contravaloarea lipsei de
folosință pentru terenul de sub construcții; au fost
obligați recurenții A. și B. la plata către reclamant a sumei
de 20286 euro reprezentând lipsa de folosință a terenului în
suprafața de 350 mp (terenul aferent construcțiilor situat sub
construcții și necesar bunei utilizări a acestora), 14025 euro
reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de
257 mp pentru terenul situat sub casă, precum și la plata
cheltuielilor de judecată.
În Dosarul
nr. x/225/2016, la data de 20 decembrie 2016, Judecătoria Drobeta-Turnu
Severin a admis cererea de încuviințare a executării silite în toate
formele de executare, formulată de intimatul C., respingând cererea de
intervenție a intervenientului B. prin care s-a învederat instanței
de judecată că a fost formulat recurs care, potrivit
dispozițiilor art. 484 alin. (1) C. proc. civ., suspendă de drept
executarea hotărârii în cauzele privitoare la desființarea de construcții.
În vederea
soluționării cererii de suspendare a executării deciziei
recurate, prin rezoluția din 12 ianuarie 2017, s-a dispus citarea
petenților cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării
cauțiunii în cuantum de 8592 lei, calculată conform
dispozițiilor art. 484 alin. (2) C. proc. civ., raportate la cele ale art.
719 alin. (2) lit. c) din același cod, la suma de 409.224 lei, din care
154.224 lei reprezintă contravaloarea lipsei de folosință, iar
255.000 lei reprezintă contravaloarea terenului revendicat, fixând termen
pentru soluționarea cererii de suspendare a deciziei recurate la data de
19 ianuarie 2017.
La termenul
din 19 ianuarie 2017, petenții au depus la dosar dovada consemnării
cauțiunii în cuantum de 8600 lei, ce a fost înregistrată în registrul
de valori al instanței la poziția nr. 3 din 19 ianuarie 2017,
instanța a dispus amânarea soluționării cererii la 30 martie
2017, față de împrejurarea că intimatul C. a invocat prin
întâmpinare excepția inadmisibilității recursului și întrucât,
cererea de suspendare a executării constituie un incident procedural ivit
în cadrul cererii de recurs, acestea fiind indisolubil legate, instanța a
apreciat că se impune analizarea cererii de suspendare odată cu
soluționarea recursului, după derularea procedurii
prevăzută de art. 493 C. proc. civ.
Prin
încheierea din Camera de consiliu de la data de 8 februarie 2017, instanța
a dispus preschimbarea din oficiu a termenului pentru soluționarea cererii
de suspendare, la 16 februarie 2017, termen acordat și pentru
soluționarea recursului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) C.
proc. civ., după finalizarea procedurii de filtru.
Analizând
cererea de suspendare a executării, Înalta Curte constată
următoarele:
În ce
privește excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți
de Casație și Justiție în soluționarea cererii de
suspendare, invocată de intimat prin întâmpinare:
Potrivit
dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și
Justiție judecă: "recursurile declarate împotriva
hotărârilor curților de apei precum și a altor hotărâri, în
cazurile prevăzute de lege (...)", iar conform prevederilor art. 484
alin. (2) C. proc. civ.: "(...) instanța sesizată cu judecarea
recursului poate dispune, motivat; suspendarea hotărârii atacate cit
recurs (...)"
Din
coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că Înalta Curte de
Casație și Justiție este competentă să
soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor curții
de apel, ceea ce e cazul în speță, iar ca instanță de
recurs, poate dispune suspendarea executării deciziei recurate.
Așa
fiind, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de
Casație și Justiție invocată de intimat apare ca
neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Cu privire la
cererea de suspendare a executării:
Dispozițiile
art. 484 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, la cererea recurentului,
instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat,
suspendarea hotărârii atacate cu recurs, sub condiția depunerii
cauțiunii prevăzute la art. 719 C. proc. civ.
Din
coroborarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că
instanța poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate
în condițiile în care se constată că s-a plătit
cauțiunea și în condițiile în care, evident, recursul poate fi
analizat de instanță, adică dacă îndeplinește
condițiile de admisibilitate.
Cererea de
suspendare reglementată de dispozițiile art. 484 alin. (2) C. proc.
civ. constituie un incident procedural ivit cu ocazia soluționării
recursului, acestea fiind indisolubil legate.
Așa
fiind, instanța învestită cu soluționarea unei astfel de cereri
de suspendare trebuie să verifice, în primul rând, dacă recursul este
admisibil pentru a putea fi soluționat pe fond.
În
speță, prin raportul asupra admisibilității în principiu a
recursului declarat de pârâții B. și A. împotriva Deciziei nr. 4458
din 03 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,
s-au constatat următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri
pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și
pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă, "(2) În procesele pornite începând cu data
intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31
decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în
cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind
navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă
și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile
privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în
alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei
inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile
date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că
hotărârile de primă instanță sunt supuse numai
apelului."
În
cauză, prezenta acțiune, având ca obiect revendicare și
contravaloare lipsă de folosință, constituie o cerere
evaluabilă în bani.
Potrivit art.
104 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
valoarea obiectului litigiului are valență atât sub aspectul
determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii
căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor
judecătorești pronunțate în aceste cauze.
În
secțiunea a doua a Titlului III din Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, a fost reglementată competența
materială a instanțelor judecătorești în funcție de
valoarea obiectului cererii introductive de instanță.
Astfel, ca
regulă generală, potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.:
"(1) Competența se determină după valoarea obiectului
cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru
stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale,
precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele
asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile
periodice ajunse la scadență în cursul judecății. (3) În
caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate
și explicațiile date de părți".
Totodată,
dispozițiile art. 104 din aceiași secțiune prevăd că
"în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi
reale asupra unui imobil, valoarea se determină în funcție de
valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale. În
cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile
dispozițiile art. 98".
Potrivit
dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de chemare
în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după
prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum
și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu
indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică
corespunzător dispozițiile art. 104.
În
speță, se constată că petitul principal al cererii de
chemare în judecată este cel de revendicare a terenului în
suprafață de 346 mp, situat în Drobeta-Turnu Severin.
Valoarea
acestui teren a fost stabilită de instanța de fond.
Astfel, în
Sentința nr. 8 din 22 februarie 2016 a Tribunalului Mehedinți, s-a
reținut că, "întrucât valoarea terenului a fost contestată
de părți, instanța a dispus atașarea Dosarului nr.
x/225/2011, dosar în care s-a efectuat o expertiză de evaluare a terenului
din care rezultă că a fost evaluat la 230 euro/mp, respectiv 975,614
lei/mp, rezultând o valoare totală a terenului de 337.562 lei.
Întrucât
reclamantul a contestat această valoare, instanța a dispus efectuarea
unei expertize de evaluare, prin care terenul în suprafață de 346 mp
a fost evaluat de expert, la suma de 255.002 lei.
Totodată,
s-a solicitat obligarea pârâților (recurenți în prezentul dosar) la
plata contravalorii lipsei de folosință a terenului a cărui
revendicare se solicită, stabilită la suma totală de 34.311
euro, reprezentând 154.224 lei, la cursul de schimb leu/euro al BNR de 4,49
lei.
În concluzie,
având în vedere dispozițiile art. 98 alin. (2) C. proc. civ., potrivit
cărora, pentru stabilirea valorii obiectului litigiului, nu se vor avea în
vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile,
penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent
de data scadenței, astfel cum în mod greșit susțin
petenții, se constată că valoarea obiectului prezentei cauze
este sub pragul de 1.000.000 lei prevăzut de dispozițiile art. XVIII
din Legea nr. 2/2013, actualizate prin O.U.G. nr. 95/2016, astfel că
hotărârea curții de apel nu este supusă recursului.
De altfel,
pentru considerentele arătate, la aceeași dată, 16 februarie 2017,
Completul de filtru C4, a respins ca inadmisibil recursul declarat de
pârâții B. și A. împotriva Deciziei nr. 4458 din 03 noiembrie 2016 a
Curții de Apel Craiova, secția I civilă. (Decizia nr. 316 din 16
februarie 2017)
În concluzie,
constatând că recursul declarat în cauză este inadmisibil, că
suspendarea executării prevăzută de art. 484 alin. (2) C. proc.
civ. constituie un incident procedural, indisolubil legată de
admisibilitatea cererii de recurs, având în vedere argumentele și
temeiurile de drept expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,
cererea de suspendare formulată de petenții A. și B.
Față
de soluția dispusă în cauză, în temeiul art. 1064 alin. (4) C.
proc. civ., se va dispune, din oficiu, în favoarea petenților, restituirea
cauțiunii achitate în cuantum de 8600 lei, consemnată cu recipisa de
consemnare nr. 4358162/1 din 17 ianuarie 2017, aflată la registrul de
valori al instanței la poziția nr. 3 din 19 ianuarie 2017.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D I S P U N E
Respinge excepția
necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, invocată de intimatul C.
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea formulată de petenții A. și B.
privind suspendarea executării Deciziei civile nr. 4458 din 3 noiembrie
2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Restituie
către petentul B. cauțiunea în cuantum de 8600 lei consemnată cu
recipisa de consemnare nr. 4358162/1 din 17 ianuarie 2017 emisă de D.,
înregistrată în registrul de valori al instanței la poziția 3
din 19 ianuarie 2017.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.
Procesat de GGC - CT