ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2017

Decizia nr. 1263/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 11 noiembrie 2016 sub nr. x/62/2016 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 267 al Tratatului de Funcționare al Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile Tratatului de Aderare al României și Bulgariei la Uniunea Europeană, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, Constituția României, art. 998 - 999 C. civ. vechi și art. 1349 - 1395 C. civ. nou, art. 4, 8, 10, 23, 112 - 114

1

, 129 C. proc. civ., Regulamentele CE nr. 1782/2003, nr. 796/2004 și nr. 1973/2004, C. pen., C. proc. pen., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Argeș (judecătoria Pitești), Direcția Națională Anticorupție - Structura centrală, constatarea neaplicării dreptului comunitar de către Tribunalul Argeș și DNA - PÎCCJ și atragerea răspunderii patrimoniale a Statului Român în solidar cu ceilalți pârâți, în sensul acordării de despăgubiri în vederea reparării prejudiciilor materiale și morale cauzate.

Prin sentința nr. 49/S din 6 aprilie 2017 Tribunalul Brașov, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că nici reclamantul, nici pârâții nu au domiciliul sau sediul în raza teritorială de competență a Tribunalului Brașov, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., întrucât calitatea de pârât nu o are un judecător, ci o instanță, Tribunalul Argeș, persoană juridică distinctă de judecătorii care activează în cadrul acestuia.

Prin Sentința nr. 248 din 21 iunie 2017 Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Argeș a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a indicat ca sediu al pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și al pârâtei Direcția Națională Anticorupție - Structura centrală pe cele din București, iar pentru pârâtul Tribunalul Argeș pe cei din Pitești.

Cu toate acestea, reclamantul a înțeles să cheme pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la sediul său din Brașov, aspect susținut chiar de către reclamant prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar.

Aceasta întrucât sediul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu este doar în București, ci în orice reședință de județ, potrivit mandatului de reprezentare acordat administrației județene a finanțelor publice specifice fiecărui județ în baza art. 7 lit. a pct. 33 din Hotărârea nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, pentru argumentele ce succed:

Dispozițiile art. 107 C. proc. civ. din materia competenței teritoriale instituie regula generală conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, această instanță rămânând să judece procesul chiar dacă ulterior sesizării pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Reclamantul A. înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Argeș (Judecătoria Pitești) și Direcția Națională Anticorupție - Structura centrală, toate persoane juridice de drept public, în raport de care legiuitorul a stabilit o competență teritorială care derogă de la regula generală reglementată prin dispozițiile legale anterior citate.

Astfel, potrivit art. 111 C. proc. civ. "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public, pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

Deși reclamantul, în justificarea introducerii acțiunii pe rolul Tribunalului Brașov, a indicat ca temei juridic al competenței art. 127 C. proc. civ., acest text legal nu este incident în cauză» întrucât părți în proces nu sunt judecători, procurori sau grefieri activând în cadrul unei instanțe, așa cum impun dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ci autorități publice ce atrag o competență specifică.

Pe de altă parte, împrejurarea că a fost indicat sediul din Brașov al Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu are relevantă în ceea ce privește competența, întrucât aceasta nu este determinată de sediul mandatarului.

Cum niciuna dintre părți nu are domiciliul/sediul în circumscripția Tribunalului Brașov, însă atât reclamantul, cât și unul dintre pârâți, respectiv, Tribunalul Argeș, au domiciliul, respectiv sediul în raza teritorială a Tribunalului Argeș, devin aplicabile dispozițiile art. 111 C. proc. civ. anterior evocate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - ED