ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1033/2017

Decizia nr. 1033/2017 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/306/2017, B.E.J., A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului B. în baza titlului executoriu reprezentat de Contract pentru emiterea cârdului de credit, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, în Dosarul execuțional nr. x/2017 referitor la creditoarea C. Prin sentința civilă nr. 2185 din 13 aprilie 2017, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanța din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: în raport de dispozițiile art. 651 C. proc.

civ. potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, și având în vedere că, în speță, sediul debitorului B. este în Oradea, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a cauzei pendinte aparține Judecătoriei Oradea. Investită prin declinare. Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 3423 din 28 aprilie 2017, a admis excepția necompetentei sale teritoriale invocată din oficiu, și a decimat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sibiu. Constatând ivit conflictul negativ de competența, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din verificările efectuate din oficiu în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, începând cu data de 07 iunie 2016, domiciliul debitorului se află în localitatea Șelimbăr, jud. Sibiu. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 651 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sibiu în a cărei circumscripție, la momentul sesizării instanței, își are domiciliul debitorul B. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 651 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competenta judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor". Din interpretarea literală a textului legai redat rezultă că legiuitorul a stabilit competența teritoriala a instanțelor de executare în funcție de domiciliul sau sediul debitorului, la momentul la care a fost sesizat organul de executare.

Prin urmare, pentru a se stabili instanța de executare din punct de vedere teritorial, trebuie avut în vedere domiciliul sau sediul debitorului ia momentul la care executoriii judecătoresc este sesizat. În cauza de față, se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 10 aprilie 2017, B.E.J., A. a solicitat încuviințarea executării silite a contractului de emitere a cârdului de credit, încheiat între creditoarea C. și debitorul B. Conform mențiunilor din cuprinsul cererii de sesizare a executorului judecătoresc aflate la fila nr. 5 a Dosarului nr. x/306/2017 al Judecătoriei Sibiu precum și din Fișa de evidență emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, debitorul B. începând cu data de 07 septembrie 2016 are domiciliul în Sibiu, sat Șelimbăr.

Prin urmare, se constată că potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, domiciliul debitorului, la momentul sesizării organului de executare era în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sibiu. Împrejurarea că la dosarul cauzei, fila 9 a Dosarului nr. x/306/2017 al Judecătoriei Sibiu, se află o copie a cărții de identitate a debitorului B. potrivit căreia domiciliul acestuia este în Municipiul Oradea. nu este în măsură să atragă competența Judecătoriei Oradea. Aceasta întrucât legiuitorul impune drept criteriu de determinare a instanței de executare domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, ceea ce presupune existența unui domiciliu valabil, astfel cum este definit de O.U.G.

nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români. Or, din conținutul cărții de identitate aflate la dosarul cauzei, rezultă că valabilitatea acestuia a expirat la data de 18 februarie 2013. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de petentul B.E.J. A., în contradictoriu cu intimații C. și B., având ca obiect încuviințare executare silită, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de petentul B.E.J., A., în contradictoriu cu intimații C. și B., având ca obiect încuviințare executare silită, în favoarea Judecătoriei Sibiu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.