ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1033/2017

Decizia

nr. 1033/2017

Asupra conflictului negativ de competență,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr.

x/306/2017, B.E.J., A. a solicitat încuviințarea executării silite a

debitorului B. în baza titlului executoriu reprezentat de Contract pentru

emiterea cârdului de credit, în oricare dintre modalitățile

prevăzute de lege, în Dosarul execuțional nr. x/2017 referitor la

creditoarea C.

Prin sentința civilă nr. 2185 din 13

aprilie 2017, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată de instanța din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei

Oradea.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut următoarele: în raport de

dispozițiile art. 651 C. proc. civ. potrivit cărora instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se

află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul

debitorului, și având în vedere că, în speță, sediul

debitorului B. este în Oradea, aflat în raza teritorială a

Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a cauzei pendinte

aparține Judecătoriei Oradea.

Investită prin declinare.

Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 3423 din 28 aprilie

2017, a admis excepția necompetentei sale teritoriale invocată din

oficiu, și a decimat competența de soluționare a cererii în

favoarea Judecătoriei Sibiu. Constatând ivit conflictul negativ de

competența, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de

competență.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că din verificările

efectuate din oficiu în baza de date a Direcției pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, începând cu data de 07 iunie

2016, domiciliul debitorului se află în localitatea Șelimbăr,

jud. Sibiu.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art.

651 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competența de

soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sibiu în a cărei

circumscripție, la momentul sesizării instanței, își are

domiciliul debitorul B.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată

în baza art. 133 pct.

2, raportat la art. 135 alin. (1)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 651 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă

domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în

țară, este competenta judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de

executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă

acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei

circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc

învestit de creditor".

Din interpretarea literală a textului

legai redat rezultă că legiuitorul a stabilit competența

teritoriala a instanțelor de executare în funcție de domiciliul sau

sediul debitorului, la momentul la care a fost sesizat organul de executare.

Prin urmare, pentru a se stabili instanța de executare din punct de vedere

teritorial, trebuie avut în vedere domiciliul sau sediul debitorului ia

momentul la care executoriii judecătoresc este sesizat.

În cauza de față, se constată

că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data

de 10 aprilie 2017, B.E.J., A. a solicitat încuviințarea executării

silite a contractului de emitere a cârdului de credit, încheiat între

creditoarea C. și debitorul B.

Conform mențiunilor din cuprinsul

cererii de sesizare a executorului judecătoresc aflate la fila nr. 5 a Dosarului

nr. x/306/2017 al Judecătoriei

Sibiu

precum și din Fișa de evidență emisă de Direcția

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date,

debitorul B. începând cu data de 07 septembrie 2016 are domiciliul în Sibiu, sat

Șelimbăr.

Prin urmare, se constată că potrivit

înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, domiciliul debitorului, la momentul

sesizării organului de executare era în circumscripția

teritorială a Judecătoriei Sibiu.

Împrejurarea că la dosarul cauzei, fila 9

a Dosarului nr. x/306/2017 al Judecătoriei Sibiu, se află o copie a

cărții de identitate a debitorului B. potrivit căreia domiciliul

acestuia este în Municipiul Oradea. nu este în măsură să

atragă competența Judecătoriei Oradea. Aceasta întrucât

legiuitorul impune drept criteriu de determinare a instanței de executare domiciliul

debitorului la data sesizării organului de executare, ceea ce presupune

existența unui domiciliu valabil, astfel cum este definit de O.U.G. nr. 97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de

identitate ale cetățenilor români. Or, din conținutul

cărții de identitate aflate la dosarul cauzei, rezultă că

valabilitatea acestuia a expirat la data de 18 februarie 2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cererii de chemare în

judecată formulată de petentul B.E.J. A., în contradictoriu cu

intimații C. și B., având ca obiect încuviințare executare

silită, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de

petentul B.E.J., A., în contradictoriu cu intimații C. și B., având

ca obiect încuviințare executare silită, în favoarea

Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 iunie 2017.