ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2578/2016

Decizia nr. 2578/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 decembrie 2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Deva, suspendarea Deciziei de impunere nr. x/2012 și a Dispoziției nr. x/2012 emise de Primarul Municipiului Deva; obligarea Consiliului Local Deva să acorde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a celor două acte atacate; obligarea Consiliului Local Deva să emită acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare.

Prin Sentința nr. 300 din 18 decembrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin întâmpinare.

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă și a anulat, în parte, Dispoziția nr. x din 20 noiembrie 2012 emisă de Primarul Municipiului Deva, Referatul nr. x din 20 noiembrie 2012 și Decizia de impunere nr. x din 5 septembrie 2012 privind creanțele datorate bugetului local, emisă de Serviciul Public Fiscal Impozite și Taxe Locale în ceea ce privește accesoriile aferente creanței principale calculate pentru anii 2009, 2010, 2011 și 2012. A obligat pârâtul Serviciul Public Fiscal Impozite și Taxe Locale să emită decizie de impunere pentru accesoriile aferente creanței principale pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 29 mai 2009 și a respins celelalte cereri formulate în contradictoriu cu acești pârâți, ca neîntemeiate.

De asemenea, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Deva, A., B., C., D., E., F., G., H. și I., ca neîntemeiată.

A respins cererile de chemare în garanție formulate de reclamantă în contradictoriu cu chemații în garanție Oficiul Național al Registrului Comerțului, Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, succesoare în drepturi și obligații a fostei Administrații a Finanțelor Publice Deva și J., respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca neîntemeiate.

Prin aceeași sentință, a respins cererea privind constatarea discriminării formulată de reclamantă în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a obligat pârâții Primarul Municipiului Deva și Serviciul Public Fiscal Impozite și Taxe Locale să plătească reclamantei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursurile declarate de SC A. SRL și de Municipiul Deva - Direcția Economică - Serviciul Recuperare Impozite și Taxe Locale împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate, potrivit Deciziei nr. 1109 din data de 7 aprilie 2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin aceeași decizie a fost respinsă că inadmisibilă cererea recurentei-reclamante SC A. SRL de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, fiind respinse cererile recurentei-reclamante de sesizare a C.J.U.E. și de înscriere în fals.

La data de 11 aprilie 2016, K. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1109 din 7 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 C. proc. civ. și precizând că motivarea căii extraordinare de atac va fi depusă după comunicarea deciziei instanței de recurs.

Examinând excepția netimbrării, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În vederea soluționării căii extraordinare de atac promovate în cauză, contestatoarea K. a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar, însă, până la termenul de judecată acordat, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea contestației în anulare se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și aplicarea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum impun dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Având în vedere faptul că, în cauza de față, contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de K. împotriva Deciziei nr. 1109 din 7 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CL