ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2378/2016

Decizia nr. 2378/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 (rep.) privind statutul judecătorilor și al procurorilor, în motivarea acesteia arătând că prevederile legale anterior menționate sunt neconstituționale față de dispozițiile art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004.

Soluția instanței de fond Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 9 mai 2016 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținându-se, în esență, că autorul excepției de neconstituționalitate s-a rezumat, în motivarea acesteia, la a enumera dispozițiile din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, contrare altor legi și nu cu Legea fundamentală, nefiind identificată nicio prevedere constituțională contrară. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul a susținut în esență că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, solicitând totodată instanței de recurs să admită recursul, cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004. Apărările intimatei Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile invocate în cererea de recurs și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Prima instanță a analizat cererea de sesizare a Curții Constituționale, în raport de cerințele de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. Această analiză fiind obligatorie, judecătorul fondului a procedat la interpretarea și aplicarea legii, în conformitate cu dispozițiile anterior enunțate, adoptând o soluție legală și temeinică, în limitele puterii judecătorești. Astfel, examinând cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, curtea de apel a reținut că argumentele aduse în susținerea excepției nu vizează neconformitatea acestei reglementări cu legea fundamentală, ci cu dispozițiile art. 99 lit. b) din aceeași lege.

Se observă că o nemotivare a excepției de neconstituționalitate, nu permite judecătorului cauzei să examineze condițiile de admisibilitate și, ca atare, în această situație este exclusă sesizarea Curții Constituționale. Înalta Curte constată, astfel, că încheierea recurată este temeinică și legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 9 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016. Procesat de GGC - N