ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2265/2016

Decizia nr. 2265/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției B.:

- anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 1313/C din 10 aprilie 2013 privind stabilirea și actualizarea numărului executorilor judecătorești pentru anul 2013 și să emită un nou ordin privind stabilirea și actualizarea numărului executorilor judecătorești pentru anul 2013 care să respecte prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în așa fel încât la 15000 de locuitori să revină un executor judecătoresc, iar numărul executorilor judecătorești din circumscripția unei instanțe să nu fie mai mic de 3.

SAU

- modificarea Ordinul Ministrului Justiției nr. 1313/C din 10 aprilie 2013 privind stabilirea și actualizarea numărului executorilor judecătorești pentru anul 2013 în așa fel încât la 15000 de locuitori să revină un executor judecătoresc, iar numărul executorilor judecătorești din circumscripția unei instanțe să nu fie mai mic de 3.

- obligarea pârâților ca în Ordinul privind stabilirea și actualizarea numărului executorilor judecătorești pentru anul 2013 să cuprindă un post vacant (sau mai multe) de executor judecătoresc pentru schimbări de sediu în circumscripția Judecătoriei Roman, jud. Neamț, Curtea de Apel Bacău.

- obligarea pârâților să revoce Ordinul Ministrului Justiției nr. 875/2013 din 12 martie 2013 publicat în M. Of. nr. 148/20.03.2013.

Prin Sentința civilă nr. 366 din 5 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției reprezentat de Ministrul Justiției și Ministrul Justiției - B., având ca obiect "obligare emitere act administrativ" ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 366 din 5 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța de fond a reținut că "nevoia asigurării unui executor la fiecare 15000 de locuitori este circumstanțiată, potrivit legii, de cerințele locale determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate și de numărul locuitorilor, prin urmare numărul locuitorilor nu este, prin el însuși, un criteriu ce impune un anumit număr de executori, ci doar în măsura în care este justificată și de o activitate pe măsură".

În ordinul depus la instanța de fond de Ministerul Justiției nu este evidențiat niciunul dintre criteriile prevăzute de lege.

Instanța de fond constată că Ministerul Justiției nu poate fi obligat să stabilească un post vacant pentru schimbări de sediu în circumscripția Judecătoriei Roman.

Referitor la Ordinul Ministerului Justiției nr. 875/2013 instanța de fond constată că "criticile aduse de reclamant acestui ordin vizează modificarea art. 5 privind modul de ocupare a posturilor rămase vacante; ori în condițiile lipsei unui post vacant orice pretenții ale reclamantului privind anularea Ordinului nr. 875/2013 sunt lipsite de interes".

Au fost anunțate 58 de posturi vacante pentru executorii judecătorești care vor promova examenul de definitivat, fiind ocupate numai 11 posturi, iar celelalte 47 au rămas vacante.

Față de aceste motive solicită admiterea recursului și obligarea Ministerului Justiției la îndeplinirea obligațiilor prevăzute la punctul D.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 06 aprilie 2016, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamant și s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică.

Cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, recurentul-reclamant a formulat un punct de vedere prin care arată că principalele capete de cerere sunt:

- obligarea pârâților să revoce Ordinul Ministrului Justiției nr. 875/2013 din 12 martie 2013 publicat în M. Of. nr. 148/20.03.2013;

- obligarea pârâților ca în Ordinul privind stabilirea și actualizarea numărului executorilor judecătorești pentru anul 2013 să cuprindă un post vacant (sau mai multe) de executor judecătoresc pentru schimbări de sediu în circumscripția Judecătoriei Roman, jud. Neamț, Curtea de Apel Bacău.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 1313/C din 10 aprilie 2013 adoptat de Ministrul Justiției, s-au stabilit, la punctul 1, următoarele: "Pentru anul 2013, numărul posturilor de executor judecătoresc se stabilește și se actualizează la 1053, din care 934 executori judecătorești în funcție (876 executori judecătorești definitivi și 58 executori judecătorești stagiari) și 119 posturi vacante".

Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 numărul executorilor judecătorești se stabilește și se actualizează anual de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în funcție de cerințele locale determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate și de numărul locuitorilor, în așa fel încât la 15.000 de locuitori să revină cel puțin un executor judecătoresc. Numărul executorilor judecătorești din circumscripția unei instanțe nu va fi mai mic de 3. De asemenea, la stabilirea numărului executorilor judecătorești se va avea în vedere și numărul executorilor judecătorești stagiari care au promovat examenul de definitivat.

Potrivit Hotărârii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 84 din 21 martie 2013 privind aprobarea Tabloului executorilor judecătorești pe anul 2013, hotărâre publicată în M. Of. nr. 222/18.04.2013, în circumscripția Judecătoriei Roman figurează ca ocupate 5 posturi de executori judecătorești, dintre care 3 executori judecătorești funcționează efectiv, unul este suspendat și unul este asociat în cadrul CEJ Iași.

Din datele menționate în Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 1313/C/2013 rezultă că, în circumscripția Judecătoriei Roman figurează ca ocupate 5 posturi de executori judecătorești.

În interpretarea textului mai sus redat, Înalta Curte constată că singura limită imperativă este cea ca numărul posturilor de executori judecătorești din circumscripția unei judecătorii să nu fie mai mic de 3.

Nevoia asigurării unui executor la fiecare 15.000 de locuitori este circumstanțiată, potrivit legii, "de cerințele locale determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate și de numărul locuitorilor"; prin urmare, numărul locuitorilor nu este, prin el însuși, un criteriu ce impune un anumit număr de executori, ci doar în măsura în care este justificat și de o activitate pe măsură.

Limita minimă este asigurată, potrivit legii, de minimul de 3 executori în circumscripția fiecărei judecătorii, dincolo de această limită intervenind criteriile mai sus arătate.

Că aceasta a fost în mod cert intenția legiuitorului reiese din stenograma ședinței Camerei Deputaților din 5 iulie 2006, cu prilejul votului final pe amendamentul privind modificarea art. 13 al legii, intervenția unuia dintre autorii amendamentului: "Nu este vorba neapărat de obligativitatea existenței unui executor judecătoresc la 15.000 de persoane. Este vorba doar de o posibilitate pe care practica o va reglementa. Dacă numărul de cauze va justifica necesitatea unui executor judecătoresc la 15.000 de persoane, atunci într-adevăr oferim această posibilitate".

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu se întrunește niciun motiv de nelegalitate în privința Ordinului nr. 1313 din 10 aprilie 2013, prin urmare capătul de cerere accesoriu privind obligarea la stabilirea unui post vacant de executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Roman pentru a-și schimba sediul biroului în mod corect a fost respins de către prima instanță, ca neîntemeiat, neexistând nicăieri reglementată o atare obligație a ministerului.

În ceea ce privește anularea Ordinului nr. 875/2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, aprobat prin O.M.J. nr. 210/2001 se constată că acesta a fost emis pentru reglementarea disfuncționalităților întâmpinare în aplicarea practică a prevederilor regulamentului referitoare la imposibilitatea organizării în mod concomitent sau succesiv, la intervale scurte de timp a concursurilor sau examenelor pentru admiterea în profesia de executor judecătoresc, pentru schimbarea sediului biroului executorului judecătoresc sau definitivare.

După modificare, dispozițiile art. 5 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, au următorul conținut:

"(1) Ministrul justiției stabilește și actualizează numărul executorilor judecătorești, de regulă în primul trimestru al fiecărui an, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în funcție de cerințele locale determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate și de numărul locuitorilor. Stabilirea numărului de executori judecătorești se face astfel încât la 15.000 de locuitori să revină cel puțin un post de executor judecătoresc. Numărul posturilor executorilor judecătorești din circumscripția unei judecătorii nu va fi mai mic de 3. Ordinul de actualizare va cuprinde, pe circumscripția fiecărei judecătorii:

a) numărul executorilor judecătorești în funcție;

b) numărul executorilor judecătorești stagiari în funcție;

c) numărul posturilor vacante pentru examenul de definitivat;

d) numărul posturilor vacante pentru schimbări de sediu;

e) numărul posturilor vacante pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani o funcție de specialitate juridică și au promovat concursul sau examenul de admitere în profesie și pentru persoanele care au exercitat timp de 5 ani funcția de judecător, procuror sau avocat;

f) numărul posturilor vacante pentru executorii judecătorești stagiari.

(2) Posturile vacante pentru examenul de definitivat prevăzute la alin. (1) lit. c) se stabilesc, în mod corespunzător, în circumscripțiile judecătoriilor unde executorii judecătorești stagiari și-au efectuat perioada de stagiu. Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești va transmite Ministerului Justiției necesarul de posturi vacante pentru persoanele care vor susține examenul de definitivat, pentru a fi avut în vedere la actualizarea numărului executorilor judecătorești".

În ceea ce privește schimbarea sediului biroului executorului judecătoresc dintr-o circumscripție în alta, la pct. 5 al Ordinului nr. 875/C/2013 se menționează următoarele: Alin. (1) al art. 79 se modifică și va avea următorul cuprins: "(1) Schimbarea sediului biroului executorului judecătoresc dintr-o circumscripție în alta se face, la cerere, pe locurile vacante prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d)".

Astfel, modificarea propusă s-a referit la stabilirea și actualizarea numărului executorilor judecătorești, acestea urmând a se face pe categorii de posturi vacante. De asemenea, s-a urmărit introducerea unor dispoziții privind stabilirea posturilor vacante pentru examenul de definitivat, aceste posturi urmând să fie stabilite în circumscripțiile judecătoriilor unde executorii judecătorești stagiari și-au efectuat perioada de stagiu. Totodată, modificarea s-a realizat și pentru evitarea situațiilor în care camerele executorilor judecătorești refuză propunerea de posturi de executor judecătoresc definitiv, deși în camera respectivă există executori judecătorești stagiari care urmează să susțină examenul de definitivat, iar camera a propus în anii anterior posturi în acest scop.

În concluzie, art. 5 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 210/2001, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 875/2013, în întregul său, respectă dispozițiile legii în ceea ce privește fondul, forma, competența, procedura de emitere, neexistând niciun motiv temeinic care să impună anularea sau modificarea sa.

Întrucât suplimentarea directă și imediată cu întreg numărul necesar de posturi pentru atingerea țintei propuse ar avea efecte negative în sistem, este necesară actualizarea etapizată pe fiecare an, ținta urmărită putând fi atinsă prin creșteri succesive anuale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și normelor de drept incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 366 din 5 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2016.

Procesat de GGC - NN