ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1916/2016

Decizia nr. 1916/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Oltenia, a solicitat obligarea acestuia din urmă la soluționarea pe fond a contestației administrative înregistrată la această autoritate sub nr. 11926 din 27 decembrie 2012 precum anularea Deciziei nr. 4 din 28 ianuarie 2013, privind soluționarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare din 20 noiembrie 2012, precum și obligarea pârâtului la soluționarea în fond a contestației formulată împotriva aceluiași proces-verbal.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 16 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Sud-Oltenia și a obligat pârâtul să soluționeze pe fond contestația administrativă înregistrată la această autoritate sub nr. 11926 din 27 decembrie 2012.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 16 din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs în condițiile art. 483 din noul C. proc. civ.

Recurentul și-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din noul C. proc. civ., (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material), cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 47 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, modificată.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea recurată nu cuprinde împrejurările de fapt și de drept pe care se întemeiază decizia luată, instanța de fond nemotivând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Tot în acest motiv de nelegalitate recurentul a susținut că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra excepției netimbrării acțiunii având în vedere valoarea contractului de finanțare și în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 147/1996.

Totodată, a precizat că dispozitivul a hotărârii nu cuprinde soluția dată asupra tuturor cererilor cu care instanța a fost învestită, sens în care arată că nu a fost anulată Decizia nr. 11926 din 27 decembrie 2012.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., recurentul susține, în esență, că prevederile art. 47 alin. (4) O.U.G. nr. 66/2011, modificată reprezintă o normă derogatorie ce obligă contestatorul de a depune, contestația administrativă în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea pronunțată la data de 19 aprilie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest, stabilindu-se ca soluționarea căii de atac să se realizeze în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă SC A. SRL nu a formulat întâmpinare în cauză.

În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate refuzul organelor fiscale de a soluționa în fond a contestația formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare din 20 noiembrie 2012, precum și anularea Deciziei nr. 4 din 28 ianuarie 2013 emisă de același pârât.

Prima instanță a reținut în mod corect că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 20 noiembrie 2012 a fost comunicat reclamantei la data de 22 noiembrie 2012 (data poștei, primul dosar de fond), iar împotriva acestuia s-a formulat contestație administrativă de către reclamantă, trimisă prin poștă autorității emitente a actului la data de 21 decembrie 2012 (Dosar fond nr. x/90/2013), fiind primită de către aceasta la data de 27 decembrie 2012.

Prin Decizia nr. 04 din 28 ianuarie 2013, pârâta a respins contestația ca tardiv formulată, în temeiul art. 47 alin. (1) și alin. (4) din O.U.G. 66/2011, prin raportare la data de 27 decembrie 2012 când contestația administrativă a fost înregistrată la Organismul Intermediar Regional pentru POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia.

Așadar, potrivit art. 47 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din O.U.G. 66/2011, contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, și se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat, termenul fiind unul de decădere.

În cauză, din actele și lucrările dosarului, reiese cu claritate că această contestație administrativă a fost predată, ca recomandată, la oficiul poștal înăuntrul termenului de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ, la data de 21 decembrie 2013, aspect pe care pârâta de dealtfel nu îl contestă.

Soluția curții de apel este corectă.

Conform prevederilor art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011 "(1) Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, și trebuie să conțină următoarele elemente:

a) datele de identificare a contestatarului;

b) obiectul contestației;

c) motivele de fapt și de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila, în cazul persoanelor juridice.

(2) Dovada calității de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

(3) Obiectul contestației administrative îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanței bugetare care reprezintă titlu de creanță.

(4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere.

(5) Contestația administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat și nu este supusă taxelor de timbru.

În același sens, art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede că (1) "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Prima instanță a reținut în mod corect că aceste dispoziții aplicabile în cauză, în sensul că fiind o cale administrativă de atac, aceste dispoziții legale se corelează cu cele ale art. 7 și celelalte dispoziții din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Instanța de control judiciar reține că această interpretare este corectă, pentru că, prevederile art. 47 din O.G. nr. 66/2011 nu derogă de la dreptul comun în ceea ce privește modul de calcul al termenului procedural și implicit nici în ceea ce privește considerarea depunerii la oficiul poștal ca fiind data depunerii actului (data de 21 decembrie 2012 (Dosar fond nr. x/90/2013, data primirii 27 decembrie 2012).

Referitor la motivul de nelegalitate privind nepronunțarea instanței asupra excepției netimbrării acțiunii având în vedere valoarea contractului de finanțare și în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 147/1996, nu poate fi reținută, în condițiile în care cererea nu are ca obiect contractul de finanțare, ci refuzul nejustificat de soluționare a contestației administrative formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Faptul că acest proces-verbal privește nereguli constatate cu ocazia derulării contractului de finanțare nu constituie un motiv care să determine aplicarea acelorași dispoziții legale referitoare la timbraj, câtă vreme cele două acte sunt distincte, unul fiind act administrativ propriu-zis, unilateral, iar celălalt act administrativ asimilat, potrivit definiției din art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar cererea dedusă judecății nu privește decât în mod indirect contractul.

Conchizând, Înalta Curte constată că motivele de casare formulate nu pot determina reformarea sau casarea sentinței, așa încât, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia împotriva Sentinței nr. 16/F-CONT din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - NN