ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2184/2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 9 aprilie 2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea în tot a procesului-verbal nr. x din 16 februarie 3015, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât a fost încheiat cu încălcarea legii și cuprinde date neconforme cu realitatea; suspendarea efectelor procesului-verbal menționat, până la soluționarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 81 din 4 aprilie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația modificată, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a dispus anularea procesului-verbal nr. x din 16 martie 2015 și a Deciziei nr. 73 din 5 mai 2015 întocmite de M.D.R.A.P și a obligat pârâtul M.D.R.A.P. să plătească reclamantei SC A. SRL suma de 50 RON taxă judiciară timbru.

Împotriva Sentinței nr. 81 din 4 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. SRL și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice au declarat recurs.

3.1. Reclamanta societatea A. SRL, a solicitat casarea sentinței recurate și înlăturarea dispoziției primei instanțe privitoare la obligarea pârâtului MDRAP să plătească suma de 50 RON taxă judiciară de timbru, invocând în drept art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Recomandarea nr. 18/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, Recomandarea nr. R//89/8 a Comitetului de Miniștrii.

În motivare, arată că a solicitat achitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, cerere menționată de instanță în încheierea din data de 25 ianuarie 2016.

3.2. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în dezvoltarea acestora formulând următoarele critici:

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., pârâtul a arătat că motivarea hotărârii primei instanțe nu respectă cerințele prevăzute de art. 425 C. proc. civ., motiv pentru care solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe, având în vedere că nu au fost prezentate și examinate argumentele pe care le-a expus în susținerea legalității actelor atacate, o prezentare a motivelor de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate, și, de asemenea, nu s-au expus nici motivele/raționamentul care au condus instanța de fond la "constatarea" faptului că s-a respectat contractul de finanțare și că "a fost respectată legislația națională și comunitară în materie", astfel că în speță a fost pronunțată o soluție netemeinică și nelegală.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., pârâtul a solicitat casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantă, având în vedere următoarele critici:

Prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 martie 2015 s-a stabilit în sarcina SC A. SRL un debit în cuantum de 511.932,78 RON, contestația administrativă formulată fiind soluționată prin Decizia nr. 73 din 5 mai 2015, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Autoritatea a adoptat această soluție având în vedere faptul că mijloacele de transport, așa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3. "Mijloace de transport" din Hotărârea Guvernului nr. 2139/2004, nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR, fiind încălcate prevederile legislației naționale privind ajutorul de minimis, respectiv Ordinul MDLPL nr. 155 din 8 februarie 2008, care precizează că "prezenta schemă de ajutor de minimis se aplică (...) cu excepția: ajutoarelor pentru achiziția de vehicule de transport rutier de mărfuri, acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terților pentru închiriere sau "în scop comercial.

S-a apreciat că Beneficiarul nu a respectat obiectul contractului de finanțare/cererii de finanțare conform căreia - "Prin achiziționarea acestor utilaje se urmărește crearea unei noi activități în domeniul construcțiilor de drumuri, terasamente și lucrări de apă și canalizare (...)"

De asemenea, s-a reținut că prin Ghidul solicitantului, varianta consolidată în iunie 2010, cap. II.2.- Criterii de selecție - A. Bugetul proiectului s-a stabilit: Cheltuielile cu achiziționarea mijloacelor de transport, așa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3 "Mijloace de transport" din H.G. nr. 2139/2004 nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR - domeniul de intervenție 4.3. - precizare valabilă indiferent de domeniul de activitate al solicitantului, precum și de domeniul de activitate în care se dorește realizarea investiției propuse prin proiect.

Instanța de fond în mod eronat a considerat că în speță a fost respectată legislația națională, întrucât, în conformitate cu înregistrările din contabilitatea SC A. SRL, mijloacele fixe achiziționate în cadrul proiectului au fost încadrate în subgrupa 2.3 "Mijloace de transport" (prevăzută de H.G. nr. 2139/2004), astfel că în mod corect s-a constatat de către echipa de control din cadrul instituției noastre că utilajele menționate mai sus sunt mijloace de transport care nu sunt eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale prin POR.

Cheltuielile aferente Contractului de finanțare nr. x din 16 mai 2011 au fost justificate de către SC A. SRL prin cererea de finanțare, ca fiind necesare în scopul creării "unei noi activității în domeniul construcțiilor de drumuri, terasamente și lucrări de apă și canalizare".

Instanța de fond a reținut că a fost respectat contractul de finanțare, în condițiile în care, utilajele au fost înregistrate în contabilitatea SC A. SRL la "mijloace de transport", iar destinația dată acestora a fost de transport rutier marfă, fapt ce reiese din facturi, de ex:

- factura fiscală nr. x din 30 iunie 2014, reprezentând contravaloare lucrări conform Contractului nr. x din 4 februarie 2014, beneficiar SC B. SRL și a listei cuprinzând cantitățile de Lucrări la punctul 1 cod TRA01A30 se regăsește ... transport rutier al materialelor, semifabricatelor, punctul 2 cod TRA01A60 ... transport rutier al materialelor, semifabricatelor;

- factura fiscală nr. x din 30 iunie 2014, reprezentând contravaloare lucrări conform Contractului nr. x din 2 mai 2014, beneficiar SC B. SRL și a listei cuprinzând cantitățile de lucrări la punctul 1 cod IRAQJ A55 ... transport rutier al materialelor, semifabricatelor,

- factura fiscală nr. x din 21 decembrie 2014, reprezentând contravaloare servicii excavare conform Contractului nr. x din 5 mai 2012, beneficiar SC B. SRL și a listei cuprinzând cantitățile de Lucrări la punctul 1 cod TRA01A50... transport rutier al materialelor, semifabricatelor.

Prin prisma celor expuse, se impun a fi înlăturate constatările primei instanțe în sensul că societatea a utilizat utilajele achiziționate în baza Contractului de finanțare nr. x din 16 mai 2011 pentru a executa activități de transport de mărfuri, în totală contradicție cu obligațiile contractuale, activități care sunt excluse de la finanțare.

Articolul 6 din Ordinul nr. 155/2008 prevede: Prezenta schemă de ajutor de minimis se aplică microîntreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției și/sau serviciilor și/sau construcțiilor și îndeplinesc criteriile prevăzute de Regulamentul CE nr. 1.998/2006 privind ajutorul de minimis, cu excepția: (...)

g) ajutoarelor pentru achiziția de vehicule de transport rutier de mărfuri, acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terților pentru închiriere sau în scop comercial".

În concluzie, în mod corect s-a constatat că utilajele menționate mai sus sunt mijloace de transport care nu sunt eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale prin POR având în vedere că toate cheltuielile aferente Contractului de finanțare nr. x din 16 mai 2011 au fost justificate de către SC A. SRL ca fiind necesare în scopul creării "unei noi activității în domeniul construcțiilor de drumuri, terasamente și lucrări de apă și canalizare", cu toate acestea, contrar obligației asumate prin semnarea contractului de finanțare, utilajele achiziționate au fost folosite pentru transport de mărfuri (fiind astfel încălcate dispozițiile H.G. nr. 2139/2004 și ale Ordinului nr. 155/2008, care au fost redate mai sus).

În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 18 alin. (12) din acest contract, prin care au fost reglementate situațiile care atrag rezilierea contractului de finanțare, consideră că Decizia nr. 73 din 5 mai 2015, precum și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 martie 2015 au fost emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente și trebuie menținute.

În altă ordine de idei, raportat la aserțiunea instanței de fond prin care s-a reținut că au fost efectuate mai multe verificări cu privire la cheltuielile efectuate de către SC A. SRL, că anterior emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 16 martie 2015 acestea nu au fost considerate neeligibile, recurentul pârât invocă art. 7, lit. A), punctele 18 - 19 din Contractul de finanțare 15.64 din 16 mai 2011, coroborate cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, concluzionând că nu constituie motive de nelegalitate faptul că în speță au mai fost efectuate verificări în urma cărora nu s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor.

Având în vedere argumentele expuse, solicită admiterea recursului formulat.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând următoarele apărări:

După cum rezulta din Decizia nr. 73 din 5 mai 2015, AM POR a conchis în mod neîntemeiat că sunt neeligibile cheltuielile efectuate în realizarea contractului de finanțare, limitându-se la a retine că:

"bunurile achiziționate se încadrează în categoria mijloacelor de transport și au fost folosite ca atare în activități de transport mărfuri și materiale". Aceeași mențiune se regăsește și în Procesul-verbal, cu ignorarea faptului că cele doua condiții nu sunt îndeplinite în ipoteza de față, întrucât:

- mijloacele auto specializate nu au fost achiziționate pentru transport rutier de mărfuri, ci exclusiv pentru transportul de terasamente și materiale specifice pentru lucrările de construcții (drumuri, rețele de apa, canalizări);

- societatea nu face parte din categoria "întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terților" după cum rezulta din certificatul constatator al societății, CAEN 4941 - Transporturi rutiere de mărfuri - se regăsește printre activitățile secundare din domeniul de activitate al societății, aceasta nefiind însă autorizată în vederea desfășurării acestei activități conform art. 15 din Legea nr. 359/2004;

- societatea nu a efectuat cu cele trei mijloace auto transport rutier de mărfuri în numele terților, ci a efectuat transporturile corespunzătoare lucrărilor pe care le-a executat conform Cererii de finanțare și Planului de afaceri; transporturile au fost realizate pentru și în numele societății, iar nu în numele terților; scopul achiziției mijloacelor auto nu a fost închirierea sau scopul comercial, ci diversificarea serviciilor oferite, precum și creșterea calității acestora; respectarea scopului proiectului a fost verificata de OI în cadrul vizitei pe teren și a vizitelor ex-post, fiind confirmată în cadrul rapoartelor întocmite în acest sens; cu titlu exemplificativ, potrivit Raportului privind vizita ex-post la fața locului din data de 14 octombrie 2014, se precizează ca: Proiectul a prevăzut achiziția de echipamente; echipamentele au fost, inter alia, de tipul Cap Tractor Scania Tip G440 Lax2MNA, Trailer MEGA, Model MNN, Autobasculanta MAN Tip TGS 35.440 8X4; echipamentele sunt funcționale; echipamentele sunt utilizate în scopul Proiectului; în plus, chiar în Procesul-verbal "se constata faptul ca beneficiarul a utilizat mijloacele auto achiziționate conform contractului de finanțare, pentru servicii de transport mărfuri și materiale".

În susținerea celor de mai sus este și legislația europeana, în speță Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis, la care face trimitere art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 155/2008 și Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, care cuprinde prevederi similare.

Interpretarea dată de MDRAP din cadrul Deciziei nr. 73 din 5 mai 2015 prevederilor art. 6 lit. g) din Ordinul nr. 155/2008 dar și trimiterile la Ghidul Solicitantului (varianta consolidata din iunie 2010) sunt de natura a contraveni nu doar legislației naționale, ci și celei europene.

În acest sens, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că, "Ghidul solicitantului este un îndrumar pentru cei care doresc sa obțină finanțare europeană [...]. Acest ghid, chiar daca este aprobat prin ordin de ministru sau chiar (rar) prin hotărâre de guvern, nu poate deroga de la legislația aplicabila în domeniu [...]".

În acest context, mai arată că încadrarea celor trei autospeciale în codurile de clasificare din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin H.G. nr. 2139/2004 s-a efectuat în scopul determinării în mod corect a duratei normele de funcționare a mijloacelor fixe. Prin urmare, această încadrare nu a schimbat cu nimic scopul utilizării mijloacelor de transport declarate prin Cererea de finanțare și în considerarea căruia s-a încheiat Contractul de finanțare. Această concluzie rezultă din obligativitatea respectării legislației contabile naționale, obligație ce derivă chiar din prevederile Contractului de finanțare.

Consideră că prin actele a căror anulare solicită a fost încălcat, de către recurentul-pârât, principiul încrederii legitime, componentă a principiului legalității actelor administrative, care instituie obligația autorităților de a proteja, printr-un comportament consecvent și necontradictoriu așteptările legitime ale particularilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, instituie dreptul acestora de a evolua într-un cadru juridic stabil și previzibil, prin faptul că:

- cele trei mijloace auto și operațiunile tehnologice cărora acestea le erau destinate au fost precizate încă din Planul de afaceri și Cererea de finanțare, fiind aprobate de autoritățile competente;

- achiziția mijloacelor auto a făcut obiectul Contractului de finanțare constând în "achiziție utilaje construcții", încheiat cu AM POR și OI; este indubitabil ca la momentul încheierii Contractului de finanțare, costurile aferente acestor echipamente au fost considerate de către cele două autorități drept eligibile; astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Contractul de finanțare, "cheltuielile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol, sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului a prezentului Contract și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului Contract" or, cheltuielile aferente celor trei echipamente au fost cuprinse ca atare în Anexa V;

- pe parcursul implementării Proiectului, societatea a transmis către OI șase rapoarte de progres, trei cereri de rambursare și documentele justificative aferente achiziției celor trei bunuri; aceste documente au fost verificate, iar cheltuielile efectuate au fost considerate drept eligibile, sumele corespunzătoare fiind rambursate;

- ulterior finalizării Proiectului, au fost întocmite de reprezentanții OI rapoarte de vizita pe teren și ex-post la fața locului, ale căror constatări sunt fără echivoc în sensul respectării Contractului de finanțare și al utilizării celor trei echipamente în scopul Proiectului;

- verificările efectuate la momentul depunerii Cererii de finanțare, pe parcursul implementării Proiectului și ulterior finalizării acestuia, au creat în mod legitim încrederea ca respectivele cheltuieli sunt eligibile; practic raționamentul aplicat de MDRAP conduce către concluzia că, indiferent de modul de acțiune al societății, respectivele cheltuieli au avut ab initio caracter neeligibil, autoritățile cu competente în gestionarea fondurilor trebuind să se sesizeze încă de la momentul depunerii Cererii de finanțare; ca urmare a verificărilor efectuate de OI societatea a avut certitudinea conformității cheltuielilor cu Contractul de finanțare și prevederile legale;

- încrederea legitimă decurge și din obligațiile și răspunderea Ol conform Contractului de finanțare, respectiv: art. 7, pct. B, paragraful (36) din Contractul de finanțare - "Ol monitorizează din punct de vedere tehnic și financiar implementarea proiectului care face obiectul prezentului Contract" - art. 7, pct. B, paragraful (38) din Contractul de finanțare - "Ol are obligația de a verifica realitatea, legalitatea și conformitatea documentelor ce însoțesc cererea de rambursare și raportul de progres transmise de către Beneficiar, în vederea soluționării acesteia" - art. 7, pct. B, paragraful (40) din Contractul de finanțare "OI este răspunzător fata de Beneficiar pentru prejudiciile dovedite a fi cauzate acestuia ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale" - paragraful (2) din Anexa I la Contractul de finanțare - "AM POR/OI monitorizează progresul implementării proiectului prin: -verificarea rapoartelor de progres și a cererilor de rambursare transmise de către beneficiari; - realizarea de vizite la fata locului consemnate în rapoarte" -paragraful (5) din Anexa I la Contractul de finanțare - "OI va verifica 100% toate documentele ce însoțesc o cerere de rambursare" paragraful (15) din Anexa III la Actul Adițional nr. 1 la Contractul de finanțare - "OI va verifica realitatea, legalitatea și conformitatea cheltuielilor efectuate de Beneficiar, după primirea cererii de rambursare. Verificarea se face pe baza documentației solicitate ce însoțește cererea de rambursare" - rambursarea cheltuielilor presupune ca AM POR însăși a verificat documentele întocmite de A., considerând ca acestea sunt conforme prevederilor legale și Contractului de finanțare; în acest sens, art. 7, pct. C, paragraful (46) din Contractul de finanțare prevede ca "AM POR va efectua rambursarea cheltuielilor în condițiile și cu respectarea termenelor menționate în Anexa III [...], după verificarea și avizarea raportului privind cererea de rambursare și a documentelor transmise de către Ol".

De asemenea, apreciază că prin emiterea actelor contestate s-a produs nerespectarea atribuțiilor de prevenire a neregulilor de către recurentul-pârât, astfel cum acestea sunt reglementate prin O.U.G. nr. 66/2011.

În final, susține că prin declararea drept neeligibile a cheltuielilor aferente celor trei echipamente, nu a fost respectat nici principiul proporționalității, așa cum acesta a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, și care impune "ca actele instituțiilor sa nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite, înțelegându-se ca, în cazul în care este posibilă o alegere intre mai multe măsuri adecvate, trebuie sa se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie sa fie disproporționate în raport cu scopurile urmărite

În plus fata de argumentele prezentate în cererea de chemare în judecata în sensul ca utilizarea utilajelor auto pentru transportul materialelor și utilajelor în vederea executării lucrărilor nu schimbă destinația acestora în utilaje auto folosite pentru activități de transport rutier de marfă, ar putea fi invocate inclusiv mențiunile din paragraful (5) din preambulul la Regulamentul (UE) nr. 1407/2013. În acest sens, potrivit acestor mențiuni, "serviciile integrate, în care transportul propriu-zis reprezintă doar un element, cum ar fi serviciile de mutare, serviciile postate sau de curierat ori colectarea deșeurilor sau serviciile de prelucrare, nu ar trebui considerate servicii de transport".

Enumerarea în cauză are, după cum se poate observa, caracter exemplificativ și nu limitativ. Prin urmare, se poate susține ca în situația de fata transportul de materiale reprezintă doar un element al lucrărilor executate, nefiind o activitate de transport rutier de mărfuri propriu-zisă.

II. Procedura de soluționare a recursului.

Instanța de contencios administrativ a fost sesizată de către reclamanta societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice cu acțiunea în anulare a Procesului-verbal nr. x din 16 martie 2015 și a Deciziei nr. 73 din 5 mai 2015 emise de M.D.R.A.

Prima instanță a admis acțiunea formulată, reținând următoarele considerente:

- Prin Procesul-verbal nr. x din 16 martie 2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat s-a reținut de către echipa de control din cadrul pârâtului M.D.R.A.P. că suma autorizată de 720.507,00 RON, reprezentând contravaloarea unor mijloace de transport, nu îndeplinește criteriile de eligibilitate pentru a fi decontată prin Programul Operațional Regional, iar valoarea creanței bugetare rezultate din aceste nereguli a fost stabilită la suma de 511.932,78 RON.

- Petenta societatea A. SRL a formulat contestație împotriva procesului-verbal încheiat, iar pârâtul M.D.R.A.P. a respins-o ca neîntemeiată prin Decizia nr. 73 din 5 mai 2015.

- Cele trei mijloace auto achiziționate și operațiunile tehnologice cărora acestea le-au fost destinate au fost precizate în planul de afaceri și cererea de finanțare, fiind aprobate de autoritățile competente, iar achiziția acestor mijloace auto a făcut obiectul Contractului de finanțare, constând în "achiziții utilaje construcții". Costurile aferente acestor echipamente au fost considerate eligibile, fiind cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului la prezentul Contract și au respectat și condițiile acestei convenții.

- A. SRL a transmis către Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia șase rapoarte de progres, trei cereri de rambursare și documentele justificative aferente achiziției celor trei bunuri, ce au fost verificate, iar cheltuielile efectuate au fost considerate drept eligibile, sumele corespunzătoare fiind rambursate contestatoarei de instituția sus citată.

- Pârâtul a rambursat cheltuielile, iar în primă fază, a verificat documentele emise de SC A. SRL, a considerat aceste înscrisuri conforme prevederilor legale și dispozițiilor contractului de finanțare, având în vedere că la art. 7 pct. c paragraful 46 din Convenție, se menționează că se va efectua rambursarea cheltuielilor în condițiile și cu respectarea termenelor menționate în Anexa III, după verificarea și avizarea raportului privind cererea de rambursare și a documentelor transmise de către Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia.

- În ipoteza în care aceste cheltuieli erau considerate neeligibile de către pârât, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, acesta avea obligația luării tuturor măsurilor necesare prevenirii acestor nereguli, inclusiv prin activități ce constau în informarea corectă și la timp a petentei asupra riscului producerii unei nereguli.

- Caracterul eligibil al cheltuielilor aferente achiziției celor trei autospeciale, rezultă din faptul că sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, conform cărora se impune: să fie efectiv plătită de către beneficiari, să fie însoțită de facturi sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și să fie în conformitate cu dispozițiile legislației naționale și comunitare.

6.1. Cu privire la recursul reclamantei:

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta societatea A. SRL, a susținut, în esență, că prima instanță a dispus obligarea pârâtului MDRAP să plătească suma de 50 RON taxă judiciară de timbru, ignorând faptul că în cuprinsul încheierii din data de 25.01.2016 s-a consemnat poziția sa procesuală în sensul că va solicita achitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Examinând aceste critici, Înalta Curte reține că dispoziția primei instanțe privind obligarea pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, încalcă dispozițiile art. 453 C. proc. civ., fiind dată cu nesocotirea principiului disponibilității.

În temeiul art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererea și apărările părților.

În aplicarea acestui principiu, dispozițiile alin. (1) al art. 453 C. proc. civ., stabilesc că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În consecință, având în vedere că recurenta reclamantă nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ci a afirmat, potrivit celor consemnate în încheierea din data de 25 ianuarie 2016, că acordarea acestora urmează să o solicite pe calea unui proces separat, Înalta Curte, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reține contrarietatea dispozitivului cu considerentele, motiv pentru care, va admite recursul format de reclamantă, va casa în parte sentința recurată și rejudecând, va înlătura obligarea pârâtului MDRAP la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 50 de RON în favoarea reclamantei.

6.2. Cu privire la recursul pârâtului:

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-o primă critică, încadrată la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul pârât a susținut că motivarea hotărârii primei instanțe nu respectă cerințele prevăzute de art. 425 C. proc. civ., având în vedere faptul că nu au fost prezentate și examinate argumentele sale, expuse în susținerea legalității actelor atacate.

Prima instanță a analizat eligibilitatea cheltuielilor din perspectiva condițiilor cumulative cerute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, și anume, acelea ca respectivele cheltuieli să fie efectiv plătite de beneficiari, să fie însoțite de facturi sau alte documente contabile cu valoare probatorie, să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și să respecte legislația națională și comunitară, arătând argumentat motivele pentru care consideră, în fapt și în drept, că toate aceste condiții au fost îndeplinite.

Astfel, cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, a reținut că s-a dovedit faptul că prețul celor trei autospeciale, așa cum rezultă din documentele contabile depuse la dosarul cauzei, a fost plătit, aspect verificat de către OI, acesta conchizând că achiziționarea s-a făcut în conformitate cu dispozițiile contractului de finanțare, (Raportul de vizită pe teren nr. 1), iar după finalizarea proiectului, a constatat că "s-au achiziționat echipamentele propuse prin cererea de finanțare, s-au angajat cele 7 persoane" (Raportul privind vizita ex-post din data de 14 octombrie 2014) s-a menționat că s-a respectat contractul de finanțare și că echipamentele sunt funcționale și utilizate în scopul proiectului (în Raportul privind vizita ex-post din data de 29 octombrie 2013), conchizând în final că a fost respectată legislația națională și comunitară în materie, respectiv H.G. nr. 759/2007, Ordinul nr. 155/2008, Ghidul Solicitantului, Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 și Regulamentul UE nr. 1407/2013.

Instanța de fond a expus motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de admitere a acțiunii cu respectarea exigențelor stabilite de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., iar hotărârea nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Înalta Curte nu poate reține nelegalitatea hotărârii pe motiv că argumentele invocate de pârât în susținerea legalității actelor atacate nu au fost prezentate și analizate. Judecătorul fondului a analizat eligibilitatea cheltuielilor din perspectiva condițiilor cumulative cerute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, înlăturând implicit susținerile în temeiul cărora pârâtul a revenit asupra propriilor constatări, care au fundamentat declararea eligibilității și rambursarea către reclamantă a respectivelor cheltuieli.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susținut că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 155/2008, coroborate cu prevederile H.G. nr. 2139/2004, precum și a Ghidului solicitantului, varianta consolidată în iunie 2010, cap. II.2.- Criterii de selecție - A. Bugetul proiectului, prin care s-a stabilit: Cheltuielile cu achiziționarea mijloacelor de transport, așa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3 "Mijloace de transport" din H.G. nr. 2139/2004 nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR - domeniul de intervenție 4.3. - indiferent de domeniul de activitate al solicitantului, precum și de domeniul de activitate în care se dorește realizarea investiției propuse prin proiect.

Înalta Curte nu poate împărtăși susținerile recurentului-pârât în sensul că utilajele achiziționate fiind mijloace de transport, cheltuielile cu achiziționarea acestora sunt neeligibile de plano pentru rambursare din fonduri structurale prin POR, în condițiile în care, dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 155/2008 prevede o condiție specială, și anume ca vehiculele să fie utilizate pentru a efectua transport rutier de mărfuri în numele terților, pentru închiriere sau în scop comercial.

Astfel, art. 6 din Ordinul MDLAPAT nr. 155/2008 prevede: Prezenta schemă de ajutor de minimis se aplică microîntreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției și/sau serviciilor și/sau construcțiilor și îndeplinesc criteriile prevăzute de Regulamentul CE nr. 1.998/2006 privind ajutorul de minimis, cu excepția: (...) g) ajutoarelor pentru achiziția de vehicule de transport rutier de mărfuri, acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terților pentru închiriere sau în scop comercial".

Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis, la care face trimitere art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 155/2008, stabilește pa paragraful (3) că "trebuie excluse ajutoarele pentru achiziția de vehicule pentru transport rutier de mărfuri de către întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților".

În concret, încadrarea celor trei autospeciale în codurile de clasificare din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin H.G. nr. 2139/2004 în scopul determinării în mod corect a duratei normele de funcționare a mijloacelor fixe nu determină utilizarea acestora în alte scopuri decât cele declarate prin Cererea de finanțare.

Nici susținerile recurentului pârât, în sensul că potrivit facturilor emise de intimatul-reclamant acesta a efectuat transport rutier al materialelor, semifabricatelor, nu permit concluzia agreată de acesta, având în vedere faptul că nu a fost înlăturată argumentat apărarea intimatului-reclamant, potrivit căreia aceste servicii nu au constitui activitatea principală ci integrată celei de construcții.

Prin urmare, este lipsită de orice temei afirmația recurentului-pârât, în sensul că mijloacele auto specializate au fost achiziționate pentru transport rutier de mărfuri, și nu pentru transportul de terasamente și materiale specifice pentru lucrările de construcții (drumuri, rețele de apa, canalizări), conform contractului de finanțare încheiat.

Având în vedere faptul că dispozițiile Ordinului MDLAPAT nr. 155/2008 nu interzic achiziționarea mijloacelor de transport decât în vederea efectuării de transport rutier de mărfuri în contul terților, deci au în vedere scopul activităților economice pentru care au fost achiziționate, stabilirea modului de utilizare a respectivelor mijloacelor de transport este esențial din perspectiva declarării ca neeligibile a cheltuielilor efectuate cu achiziționarea acestora.

Având în vedere cele reținute, Înalta Curte apreciază că prima instanță a aplicat în mod corect reglementările naționale și europene incidente. Ca urmare, nelegalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor fiind consecința aplicării greșite a dispozițiilor legale care reglementează eligibilitatea cheltuielilor, sunt neconcludente apărările recurentului-pârât conform cărora nu constituie motiv de nelegalitate faptul că în speță au mai fost efectuate verificări, temeiul legal pentru reținerea neregulilor fiind conferit de art. 7, lit. A), punctele 18 - 19 din Contractul de finanțare 15.64 din 16 mai 2011, coroborate cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. raportat la art. 496 alin. (1) din același act normativ, și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de reclamantă, va casa hotărârea recurată, urmând să înlăture obligația pârâtului MDRAP la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 50 de RON în favoarea reclamantei.

Față de recursul pârâtului, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu pot fi reținute în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondat, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL, împotriva Sentinței nr. 81 din 4 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând înlătură obligația pârâtului MDRAP la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 50 de RON în favoarea reclamantei.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - LM