ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2016

Decizia nr. 2449/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D.G.R.F.P. Galați pentru D.G.R.F.P. Tulcea și A.F.P. Măcin anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare din 20 mai 2013 și a Dispoziției din 26 iunie 2013 prin care s-a respins contestația administrativă.

Prin Sentința nr. 69 din 2 aprilie 2014, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare din 20 mai 2013 și a Dispoziției din 26 iunie 2013.

Împotriva Sentinței nr. 69 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Tulcea a declarat recurs, încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta pârâtă, după expunerea situației financiare a debitorului principal SC A. SRL Măcin - rezultată din verificarea documentelor contabile existente la dosarul fiscal, precum și din informațiile comunicate de Primăria Orașului Măcin - Serviciul impozite și taxe, O.C.P.I. Tulcea, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea, Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculări Auto Tulcea, a susținut, în esență, că în conturile debitorului principal existau sume de bani ce puteau acoperi datoriile societății.

Arată, de asemenea, că unul dintre administratorii debitorului principal, respectiv C. ar fi înstrăinat bunuri din patrimoniul societății, împrejurare ce dovedește reaua intenție în provocarea insolvabilității persoanei juridice debitoare.

În contextul acțiunilor prezentate, apreciază recurenta că sunt îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii solidare, în temeiul art. 27 alin. (2) lit. b) și d) și art. 27 alin. (3) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și pe fond, menținerea actelor administrative atacate.

Prin întâmpinarea depusă la data de 29 decembrie 2014, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că situația de fapt prezentată de recurentă nu are legătură cu fondul cauzei, întrucât face prezentarea unor înscrisuri care tind a dovedi faptul că foștii administratori ai debitorului principal-numiții C. și D., prin acțiunile acestora, ar fi produs un prejudiciu bugetului de stat.

Învederează intimata că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c) C. proc. fisc., în sensul că nu s-a făcut dovada existenței unui control, direct sau indirect, între intimată și debitorul principal - SC A. SRL și nici a unor raporturi de muncă sau civile cu cel puțin jumătate dintre angajații societății debitoare.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 30 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din 7 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de casare invocat și apărările din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a supus controlului de legalitate Decizia de angajare a răspunderii solidare din 20 mai 2013 prin care organul fiscal - A.F.P. Măcin - a stabilit răspunderea solidară, în temeiul art. 27 alin. (3) lit. c) C. proc. fisc., pentru obligațiile fiscale în sumă de 1.015.076 RON ale debitorului principal SC A. SRL Măcin în sarcina persoanei juridice SC A. SRL, intimata din prezenta cauză, reținându-se că, începând cu data de 8 mai 2013, toți angajații debitoarei principale au fost preluați de intimata-reclamantă.

Contestația formulată împotriva acestei decizii de către intimata-reclamantă a fost respinsă prin Dispoziția din 26 iunie 2013, reținându-se în esență, că actul administrativ fiscal emis întrunește condițiile prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c) C. proc. fisc.

Curtea de Apel Constanța, prin Sentința civilă nr. 69 din 2 aprilie 2014 a constatat nelegalitatea actelor administrative atacate, reținând că decizia de atragere a răspunderii solidare asupra intimatei-reclamante a fost emisă în mod nelegal, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c) C. proc. fisc. prin raportare la art. 27 alin. (4) din același act normativ.

Acesta fiind contextul cauzei, instanța de control judiciar apreciază că soluția primei instanțe, care a considerat nelegale deciziile administrative atacate, a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative incidente, nefiind susceptibilă de casare prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 27 alin. (3) lit. c) C. proc. fisc., "persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct sau indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: ... c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii ai debitorului" iar conform alin. (4) din același act normativ, "în înțelesul alin. (3), termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaților unei societăți comerciale ori a unei asociații sau fundații, fie în consiliul de administrație al unei societăți comerciale ori consiliul director al unei asociații sau fundații, b) control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane".

Din analiza normelor legale incidente se desprinde concluzia că pentru atragerea răspunderii solidare a intimatei-reclamante în calitate de terț față de debitorul principal, organul fiscal este dator să dovedească împrejurarea că raportul juridic de control, direct sau indirect, sau de control comun al terțului să preexiste până la declararea stării de insolvență și să fi contribuit la această stare.

Or, atât în cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate cât și în cuprinsul motivelor de recurs, se observă că nu se indică în concret și nu se dovedește implicarea intimatei-reclamante în starea de insolvabilitate a societății debitoare.

Mai mult, motivele de recurs formulate de recurentă descriu situația de fapt și de drept numai din perspectiva angajării răspunderii solidare a persoanelor fizice în calitate de administratori ai societății debitoare, fără să demonstreze legătura de cauzalitate între declararea insolvenței societății debitoare SC A. SRL Măcin și fapta intimatei-reclamante.

Recurenta nu a indicat în ce mod contractul de închiriere încheiat între intimata-reclamantă și SC E. SRL, la data de 7 mai 2013, ulterior datei declanșării stării de insolvabilitate a societății debitoare (11 aprilie 2013), aceeași societate SC E. SRL având încheiat contractul de închiriere și cu societatea debitoare, a generat un raport juridic de control preexistent declarării stării de insolvență și cum a contribuit această stare la declararea insolvenței, în condițiile în care, așa cum rezultă din cele sus arătate, contractul a fost încheiat după declanșarea stării se insolvență a debitorului.

În același sens, recurenta nu a indicat în ce mod preluarea unui număr însemnat de foști angajați ai debitorului principal, prin intermediul programelor de reinserție profesională desfășurate de M.M. ar dovedi implicarea intimatei-reclamante în ajungerea în stare de insolvență a debitorului principal.

Concluzionând așadar cu privire la aspectele analizate, Înalta Curte reține netemeinicia motivelor de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă cu referire la angajarea răspunderii solidare a intimatei-reclamante pentru argumentele mai sus expuse ce demonstrează, totodată, legalitatea sentinței atacate.

Pentru considerentele expuse din care rezultă că nu este fondat motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Tulcea împotriva Sentinței nr. 26 din 2 aprilie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N