ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1158/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1158/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 264/CA din 5 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea cererii, s-a arătat că atât revizuentul, cât și soția sa B., au avut calitatea de asociați și administratori la S.C. B.C. S.R.L.. În considerentele acestor calități, organul fiscal a emis fiecăruia câte o decizie de angajare a răspunderii solidare, situația de fapt reținută în cuprinsul acestora fiind identică.
Fiecare persoană a procedat la contestarea deciziilor emise la instanța de contencios administrativ, respectiv Tribunalul Tulcea, unde au fost înregistrare două dosare cu numerele x/88/2013, respectiv y/88/2013.
În dosarul civil nr. x/88/2013 s-a dispus anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare, în timp ce prin Decizia civilă nr. 264/CA din 5 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. y/88/2013, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de revizuent împotriva Sentinței civile nr. 1930 din 23 octombrie 2014 a Tribunalului Tulcea, fiind menținută decizia administrativă atacată.
Fondul cauzelor este identic atât în dosarul nr. x/88/2013, cât și în dosarul nr. y/88/2013, iar asupra fondului s-a pronunțat în mod definitiv Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/88/2013.
În aceste condiții, există hotărâri definitive potrivnice, date de instanța de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, fiind incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Măcin a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, cu argumente ce susțineau legalitatea deciziei administrativ-fiscale contestate.
Prin Decizia civilă nr. 859/CA din 7 septembrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Examinând actele și înscrisurile dosarului, prin prisma susținerilor revizuentului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată revizuirea nefondată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri [...] poate fi cerută dacă: [...] există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune, în esență, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
(i) Există hotărâri definitive contradictorii;
(ii) Hotărârile potrivnice să fie pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri; ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.
(iii) Să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.
Principiul autorității de lucru judecat, ce rezultă din dispozițiile art. 1201 C. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesității de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu.
Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părțile au uzat deja de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege.
Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
În prezenta cauză, se constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorității de lucru judecat, în condițiile în care hotărârile invocate sunt pronunțate în cauze diferite, între părți diferite, având obiecte diferite, anume dosarul nr. x/88/2013 al Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, privind pe recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Măcin și intimata-reclamantă B., având ca obiect anularea Deciziei nr. 19774 din 15 iulie 2013 și a Dispoziției nr. 24612 din 25 septembrie 2013 emise de pârâtă, respectiv dosarul nr. y/88/2013 al Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, privind pe recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Măcin, având ca obiect anularea Deciziei nr. 19773 din 15 iulie 2013 și a Dispoziției nr. 24615 din 25 septembrie 2013 emise de autoritatea pârâtă.
În aceste circumstanțe, nu poate fi reținută îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., simpla referire la o situație de fapt presupus identică neputând constitui premisa admiterii unei cererii de revizuire.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 264/CA din 5 martie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2016.
Procesat de GGC - MM