ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 983/2017

Decizia nr. 983/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 septembrie 2008 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub numărul de Dosar nr. x/64/2008, reclamantele A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, D. și E., solicitând obligarea primilor trei pârâți la acordarea creșterilor salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume actualizate conform indicelui de inflație și prin aplicarea dobânzii legale, precum și obligarea pârâtului E. să aloce fondurile de bani necesare plății drepturilor bănești.

În drept, reclamantele au invocat prevederile art. 16 și 20 din Constituția României, Decizia nr. 447/2005 a Curții Constituționale, art. 1 și urm. din O.G. 137/2000, art. 5C. muncii, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, O.G. nr. 10/2007, O.U.G nr. 27/2006, O.G nr. 137/2000 și Legea nr. 232/2007. Prin sentința nr. 123 din 12 noiembrie 2008,Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B. și C., și, în consecință, pârâții D. și Curtea de Apel Brașov au fost obligați la acordarea creșterilor salariale pentru anul 2007 conform art. 1 din O.G.

10/2007 către reclamante, după cum urmează:cu 5% începând cu 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;cu 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007. De asemenea, pârâții D. și Curtea de Apel Brașov au fost obligați să plătească reclamantelor actualizarea cu indicele de inflație și să acorde dobânda legală începând cu 1 ianuarie 2007 până la plata efectivă pentru sumele datorate cu titlu de creșteri salariale, mai sus arătate, iar pârâtul E. a fost obligat la alocarea fondurilor de bani necesare plății drepturilor de mai sus; au fost respinse pretențiile reclamantelor față de pârâtul Tribunalul Brașov.

Prin Decizia nr. 410/R din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursurile formulate de recurenții-pârâți E., Curtea de Apel Brașov și E., prin F. Brașov, împotriva sentinței nr. 123 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov. Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/64/2008, petenta B. a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 123 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul de a se preciza natura dobânzii la care pârâții au fost obligați, în sensul că aceasta este o dobândă penalizatoare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. Ulterior, la data de 10 ianuarie 2017,aceeași petentă a formulat o cerere de lămurire dispozitiv cu referire la aceeași sentință, solicitând de această dată și lămurirea dispozitivului în sensul că indexările acordate prin acest titlu pentru anul 2007 rămân incluse în salariu și pentru anii următori, prevalându-se de același temei de drept.

Prin încheierea din 3 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2008, Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis cererile formulate de petenta B. și, în consecință, a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 123 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul că dobânda legală la care au fost obligați pârâții din titlul executoriu are natura unei dobânzi legale penalizatoare, iar indexările, creșterile salariale precizate în acest titlu rămân incluse în salariu, adică în indemnizația de încadrare brută lunară a petentei. Împotriva încheierii din 3 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/64/2008, au formulat recurs recurenții D. și G., prin H. Brașov.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31 martie 2017, sub nr. x/1/2017. La termenul din 9 iunie 2017, văzând dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele ale art. 281 3 alin. (1) din C. proc. civ., precum și Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursurilor, asupra căreia reține următoarele: Sentința civilă nr. 123 din 12 noiembrie 2008 a fost pronunțată în primă instanță de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.

Dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că : „(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de Curțile de apel.

(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.” Art. 2 din același act normativ prevedea că : „ (1) dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație si Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.” Dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o competență specială derogatorie de la jurisdicția reglementată de C. muncii, au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituționalitatea acestora.

Astfel, Curtea Constituțională a statuat că „stabilirea în competența instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă instanță are ca efect extinderea sferei sale de competență și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor și litigiilor de muncă”. Urmare deciziei Curții Constituționale, competența de soluționare a conflictelor de muncă a revenit în primă instanță tribunalelor, potrivit art. 2 lit. c) C. proc.

civ.; soluționarea căii de atac a recursului în aceste litigii a revenit curților de apel în condițiile reglementate de art. 3 pct. 3 C. proc. civ. Ulterior, dispozițiile legale sus redate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției . Din perspectiva celor expuse, urmare deciziei Curții Constituționale sus-menționate și abrogării dispozițiilor legale evocate, recursurile declarate de pârâții E., Curtea de Apel Brașov și E., prin F. Brașov, împotriva sentinței nr. 123 din 12 noiembrie 2008,pronunțată, în primă instanță,de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, au fost soluționate tot de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 410/R din 9 aprilie 2009. Prin urmare, odată cu abrogarea dispozițiilor art. 1 și 2 din O.U.G.

nr. 75/2008 s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curților de apel. Potrivit art. 281 3 alin. (1) din C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281 1 , precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281 2 , sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

Față de considerentele arătate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, urmează a declina competența de soluționare a recursurilor declarate recurenții D. și G., prin H. Brașov, împotriva încheierii din 3 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/64/2008, în favoarea Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursurilor formulate de recurenții D. și G., prin H. Brașov, împotriva încheierii din 3 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/64/2008, în favoarea Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2017.