ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 983/2017

Decizia nr. 983/2017

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 18 septembrie 2008 pe rolul Curții de Apel

Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

sub numărul de Dosar nr. x/64/2008, reclamantele A., B. și C. au chemat

în judecată pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel

Brașov, D. și E., solicitând obligarea primilor trei pârâți la

acordarea creșterilor salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007,

respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul

din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007,

față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data

de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume

actualizate conform indicelui de inflație și prin aplicarea dobânzii

legale, precum și obligarea pârâtului E. să aloce fondurile de bani

necesare plății drepturilor bănești.

În drept, reclamantele au invocat

prevederile art. 16 și 20 din Constituția României, Decizia nr. 447/2005

a Curții Constituționale, art. 1 și urm. din O.G. 137/2000, art.

5C. muncii, art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, O.G. nr. 10/2007, O.U.G nr. 27/2006,

O.G nr. 137/2000 și Legea nr. 232/2007.

Prin sentința nr. 123 din 12

noiembrie 2008,Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, a admis cererea de chemare în judecată

formulată de reclamantele A., B. și C., și, în

consecință, pârâții D. și Curtea de Apel Brașov au

fost obligați la acordarea creșterilor salariale pentru anul 2007

conform art. 1 din O.G. 10/2007 către reclamante, după cum

urmează:cu 5% începând cu 1 octombrie 2007 față de nivelul din

luna decembrie 2006;cu 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul

din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007

față de nivelul din luna septembrie 2007.

De asemenea, pârâții D. și

Curtea de Apel Brașov au fost obligați să plătească

reclamantelor actualizarea cu indicele de inflație și să acorde

dobânda legală începând cu 1 ianuarie 2007 până la plata

efectivă pentru sumele datorate cu titlu de creșteri salariale, mai

sus arătate, iar pârâtul E. a fost obligat la alocarea fondurilor de bani

necesare plății drepturilor de mai sus; au fost respinse

pretențiile reclamantelor față de pârâtul Tribunalul Brașov.

Prin Decizia nr. 410/R din 9 aprilie

2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins recursurile formulate de recurenții-pârâți E., Curtea

de Apel Brașov și E., prin F. Brașov, împotriva sentinței nr.

123 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Prin cererea înregistrată la data

de 29 noiembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/64/2008, petenta B. a

solicitat lămurirea dispozitivului sentinței nr. 123 din 12 noiembrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul de a se

preciza natura dobânzii la care pârâții au fost obligați, în sensul

că aceasta este o dobândă penalizatoare.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.

Ulterior, la data de 10 ianuarie 2017,aceeași

petentă a formulat o cerere de lămurire dispozitiv cu referire la

aceeași sentință, solicitând de această dată și

lămurirea dispozitivului în sensul că indexările acordate prin

acest titlu pentru anul 2007 rămân incluse în salariu și pentru anii

următori, prevalându-se de același temei de drept.

Prin încheierea din 3 februarie 2017,

pronunțată în Dosarul nr. x/64/2008, Curtea de Apel Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, a admis cererile

formulate de petenta B. și, în consecință, a lămurit

dispozitivul sentinței civile nr. 123 din 12 noiembrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul că dobânda

legală la care au fost obligați pârâții din titlul executoriu

are natura unei dobânzi legale penalizatoare, iar indexările, creșterile

salariale precizate în acest titlu rămân incluse în salariu, adică în

indemnizația de încadrare brută lunară a petentei.

Împotriva încheierii din 3 februarie

2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/64/2008, au

formulat recurs recurenții D. și G.,

prin H. Brașov.

Recursurile au fost înregistrate pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31

martie 2017, sub nr. x/1/2017.

La termenul din 9 iunie 2017,

văzând dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pe cele

ale art. 281

3

alin. (1) din C. proc. civ., precum și Decizia nr.

104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea

Constituțională, Înalta Curte a invocat excepția

necompetenței materiale în soluționarea recursurilor, asupra

căreia reține următoarele:

Sentința civilă

nr. 123 din

12 noiembrie 2008

a fost pronunțată în

primă instanță de Curtea de Apel

Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale,

în

condițiile reglementate de art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea

de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul

justiției.

Dispozițiile art. 1 din

O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că : „(1)

cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale,

formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și

altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu

modificările și completările ulterioare, precum și potrivit

O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul

instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe

lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din

sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007,

cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă

instanță, de Curțile de apel.

(2)

Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în

primă instanță de Curțile de apel se judecă de Înalta

Curte de Casație și Justiție.”

Art. 2

din același act normativ prevedea că :

„ (1)

dispozițiile art. 1 se aplică și proceselor în

curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind

acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul

justiției, începute sub legea anterioară.(2) Cauzele prevăzute la

alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de

îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu

este supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor

pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe

rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de

Casație si Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei

căi de atac.”

Dispozițiile art. 1

și art. 2 din O.U.G. nr. 75/2008, prin care a fost instituită o

competență specială derogatorie de la jurisdicția

reglementată de C. muncii, au făcut obiectul excepției de

neconstituționalitate, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009,

pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M.

Of. nr. 73 din 6 februarie 2009, constatându-se neconstituționalitatea

acestora.

Astfel, Curtea

Constituțională a statuat că „stabilirea în competența

instanței supreme a soluționării recursurilor împotriva

hotărârilor pronunțate de curțile de apel în primă

instanță are ca efect extinderea sferei sale de competență

și supradimensionarea activității acesteia, în condițiile

în care potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu

funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și

Justiție o secție specializată în soluționarea conflictelor

și litigiilor de muncă”.

Urmare deciziei Curții

Constituționale, competența de soluționare a conflictelor de

muncă a revenit în primă instanță tribunalelor, potrivit art.

2 lit. c) C. proc. civ.; soluționarea căii de atac a recursului în

aceste litigii a revenit curților de apel în condițiile reglementate de

art. 3 pct. 3 C. proc. civ.

Ulterior, dispozițiile legale sus

redate au fost abrogate prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009

pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2008 privind

stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în

sistemul justiției

.

Din perspectiva celor expuse, urmare

deciziei Curții Constituționale sus-menționate și

abrogării dispozițiilor legale evocate, recursurile declarate de pârâții

E., Curtea de Apel Brașov și E., prin F. Brașov, împotriva

sentinței nr. 123 din 12 noiembrie 2008,pronunțată, în

primă instanță,de Curtea de Apel Brașov, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, au fost soluționate tot de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale,

prin Decizia nr.

410/R din 9 aprilie

2009.

Prin urmare, odată cu abrogarea

dispozițiilor art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la

competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art.

2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în

conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012),

competența de soluționare în primă instanță a

conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3

C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate

în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența

curților de apel.

Potrivit art. 281

3

alin.

(1) din C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art.

281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art.

281

2

, sunt supuse acelorași căi de atac ca și

hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz,

îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice

ori completarea.

Față de considerentele

arătate și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în

temeiul art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865,

urmează a declina competența de soluționare a recursurilor

declarate

recurenții

D. și G., prin H. Brașov, împotriva încheierii din 3 februarie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/64/2008, în favoarea

Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a recursurilor

formulate de recurenții D. și G.,

prin H. Brașov, împotriva încheierii din 3 februarie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/64/2008, în

favoarea Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 9 iunie 2017.