ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 677/2017

Decizia nr. 677 /2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 17.10.2016, petenții A. și B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 112 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sentința rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursurilor, conform deciziei civile nr. 412 din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, în sensul că indexările acordate pentru anul 2007 rămân incluse în salariu și pentru anii următori.

În drept, au invocat dispozițiile art. 281 1 , art. 399 alin. (2) și art. 400 C. proc. civ. Prin încheierea din 13 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins excepția tardivității contestației la titlu, cât și excepția lipsei de interes a petenților la formularea cererii de lămurire înțeles, întindere și aplicare a dispozitivului sentinței civile nr. 112 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, excepții invocate de intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis cererea formulată de petenții A. și B. și s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 112 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul că „indexările, creșterile salariale precizate în acest titlu pentru anul 2007 rămân incluse în salariu, adică în indemnizația de încadrare brută lunară a reclamanților”.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs chemații în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, Ministerul Finanțelor Publice și pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

La termenul din 06 aprilie 2017, în ședință publică, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia reține următoarele: Prin cererea înregistrată la 21.05.2008 pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, reclamanții C., B., D., A., E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii București , au solicitat acordarea creșterilor salariale prevăzute de O.U.G. nr. 10/2007. La 20.06.2008, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care la art. I prevedea că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G.

nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 75/2008, „(1) dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac . (3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

” Prin încheierea din 22.07.2008, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008, Tribunalului Brașov, secția civilă, în temeiul art. I alin. (1) coroborat cu art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Curții de Apel Brașov. Prin sentința civilă nr. 112 din 29 octombrie 2008, Curtea de Apel Brașov, a dispus - cu opinie majoritară - respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul Superior al Magistraturii invocată de acesta și admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul că pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov au fost obligați să plătească reclamanților creșterile salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G.

nr. 10/2007 pentru anul 2007, actualizate conform indicelui de inflație și cu aplicarea dobânzii legale până la plata efectivă, începând cu 1.01.2007 pentru reclamanții C., B., E., D. și începând cu 5.03.2007 pentru reclamantul A. Au fost respinse pretențiile reclamanților formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor București și obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Brașov, să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor mai sus menționate, în favoarea reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor- D.G.R.F.P. Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, iar recursurile promovate au fost respinse prin decizia civilă nr. 412 din 09 aprilie 2009 pronunțată tot de Curtea de Apel Brașov, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 104 din 06 februarie 2009, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, articole care stabileau competența de soluționare în primă instanță de către curțile de apel a cauzelor care aveau ca obiect acordarea unor drepturi salariale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.

În acest context, se cuvine subliniat că prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale a României au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, aceasta fiind rațiunea pentru care recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 112 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a fost soluționat de aceeași curte de apel. Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 13 decembrie 2016, prin care Curtea de Apel Brașov a admis contestația la titlu și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 112 din 29 octombrie 2008 sus-menționate. Înalta Curte constată însă că dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale a României, iar ulterior, abrogate, prin articolul unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009.

Prin urmare, o dată cu abrogarea dispozițiilor legale sus-menționate, s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalului, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curții de apel. Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.

Așadar, legiuitorul a acordat plenitudine de competență tribunalului în soluționarea în primă instanță a conflictelor de muncă, iar în ceea ce privește soluționarea căii de atac, curții de apel. Așa fiind, curții de apel îi revine competența soluționării recursului declarat, motiv pentru care, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină în favoarea Curții de Apel Brașov competența de soluționare a recursului declarat de chemații în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, Ministerul Finanțelor Publice și de pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva încheierii din 13 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/62/2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.