ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 677/2017

Decizia nr.

677

/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de

17.10.2016, petenții A. și B., au solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, lămurirea

înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu

reprezentat de sentința civilă nr. 112 din 29 octombrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, sentința rămasă definitivă și

irevocabilă prin respingerea recursurilor, conform deciziei civile nr. 412

din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, în sensul că

indexările acordate pentru anul 2007 rămân incluse în salariu și

pentru anii următori.

În drept, au invocat

dispozițiile art. 281

1

, art. 399 alin. (2) și art. 400 C.

proc. civ.

Prin încheierea

din 13 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins excepția

tardivității contestației la titlu, cât și excepția lipsei

de interes a petenților la formularea cererii de lămurire înțeles,

întindere și aplicare a dispozitivului sentinței civile nr. 112 din

29 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, excepții invocate de intimatul

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, s-a admis cererea formulată de petenții A. și B. și

s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 112 din 29 octombrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul că „indexările,

creșterile salariale precizate în acest titlu pentru anul 2007 rămân incluse

în salariu, adică în indemnizația de încadrare brută lunară

a reclamanților”.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs chemații în garanție Direcția Generală

a Finanțelor Publice Brașov, Ministerul Finanțelor Publice și

pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii,

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

La termenul din

06 aprilie 2017, în ședință publică, Înalta Curte a invocat

excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia reține

următoarele:

Prin cererea înregistrată

la 21.05.2008 pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă,

reclamanții

C., B., D., A., E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior

al Magistraturii București

, au solicitat acordarea creșterilor salariale

prevăzute de O.U.G. nr. 10/2007.

La 20.06.2008,

a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care la art. I prevedea

că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de

personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și

alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal

din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare,

precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar

din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe

lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul

justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările

ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță,

de curțile de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunțate

în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art.

II din O.U.G. nr. 75/2008, „(1) dispozițiile art. I se aplică și proceselor

în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea

unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute

sub legea anterioară.

(2)

Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi

trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere

care nu este supusă niciunei căi de atac

.

(3)

Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute

la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare

a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă

niciunei căi de atac.

”

Prin încheierea

din 22.07.2008, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2008, Tribunalului Brașov,

secția civilă, în temeiul art. I alin. (1) coroborat cu art. II alin.

(2) din O.U.G. nr. 75/2008 a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă

soluționare Curții de Apel Brașov.

Prin sentința

civilă nr. 112 din 29 octombrie 2008, Curtea de Apel Brașov, a dispus

- cu opinie majoritară - respingerea excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei Consiliul Superior al Magistraturii invocată de

acesta și admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul

că pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție București, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov au

fost obligați să plătească reclamanților creșterile

salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007 pentru anul 2007,

actualizate conform indicelui de inflație și cu aplicarea dobânzii legale

până la plata efectivă, începând cu 1.01.2007 pentru reclamanții

C., B., E., D. și începând cu 5.03.2007 pentru reclamantul A.

Au fost respinse

pretențiile reclamanților formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor.

A fost admisă

cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public

- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

București împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei

și Finanțelor București și obligat chematul în garanție

Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Brașov, să

aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor mai sus

menționate, în favoarea reclamanților.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Institutul

Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul

Economiei și Finanțelor- D.G.R.F.P. Brașov, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, iar recursurile promovate au fost respinse prin decizia

civilă nr. 412 din 09 aprilie 2009 pronunțată tot de Curtea de Apel

Brașov, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 104 din

06 februarie 2009, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate

a art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru

soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, articole care

stabileau competența de soluționare în primă instanță de

către curțile de apel a cauzelor care aveau ca obiect acordarea unor drepturi

salariale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din

sistemul justiției.

În acest context,

se cuvine subliniat că prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții

Constituționale a României au fost declarate neconstituționale dispozițiile

art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, aceasta fiind rațiunea pentru

care recursurile declarate împotriva sentinței civile

nr. 112 din

29 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

a fost soluționat

de aceeași curte de apel.

Prezentul recurs

are ca obiect

încheierea

din 13 decembrie 2016,

prin care Curtea de Apel Brașov

a admis contestația

la titlu și a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 112 din

29 octombrie 2008 sus-menționate.

Înalta Curte constată

însă că dispozițiile art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008

au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009

a Curții Constituționale a României, iar ulterior, abrogate, prin articolul

unic pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2009.

Prin urmare, o

dată cu abrogarea dispozițiilor legale sus-menționate, s-a revenit

la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit

art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță

(în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența

de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă

aparține tribunalului, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor

de muncă sunt de competența curții de apel.

Potrivit art.

402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluționat contestația

privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.

Așadar, legiuitorul

a acordat plenitudine de competență tribunalului în soluționarea

în primă instanță a conflictelor de muncă, iar în ceea ce privește

soluționarea căii de atac, curții de apel.

Așa fiind,

curții de apel îi revine competența soluționării recursului

declarat, motiv pentru care, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte

va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în

favoarea Curții de Apel Brașov competența de soluționare a recursului

declarat de chemații în garanție Direcția Generală a Finanțelor

Publice Brașov, Ministerul Finanțelor Publice și de pârâții

Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii,

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

împotriva încheierii din 13 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în

Dosarul nr. x/62/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.