ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1447/2017

HOTĂRÂRE

03.10.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1447/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1447/2017

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin adresa nr. 173/2017 înregistrată la Judecătoria sectorului 3 sub numărul x/301/2017, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului situat în București, pornită la cererea creditorului B., debitori fiind C. și D., în baza titlurilor executorii reprezentate de convenția de credit cu nr. 0106866 din 15 iunie 2007 și contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 1164 din 15 iunie 2007 de BNP E., în vederea recuperării creanței rezultate din titlul executoriu, precum și cheltuielile de executare silită.

Prin Sentința civilă cu nr. 7284 din 15 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a admis excepția necompetentei teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și-n consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Instanța de judecată a reținut că, potrivit titlului executoriu și contractului de garanție imobiliară anexat, numiții C. și D. au calitatea de garanți și nu de debitori, debitorii obligației fiind F. și G., care au domiciliu în orașul Brașov, iar nu în sectorul 3 București.

Potrivit dispozițiilor art. 666, raportat la cele ale art. 651 C. proc. civ., încuviințarea executării silite se dispune de către instanța de executare, respectiv de judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Astfel, nu prezintă relevanță unde se află domiciliul garantului, în condițiile în care dispozițiile art, 651 C. proc. civ. se referă în mod expres la domiciliul debitorului și nu al garantului.

Dispozițiile art. 651 C. proc. civ. nu pot fi interpretate extensiv în sensul că ar cuprinde noțiunea generică de debitor, fie că este debitor principal, fie că este fidejusor, debitor accesoriu garant, atâta timp cât, în materia executării silite, legiuitorul a tăcut o distincție clară între debitor și garanți în condițiile în care și prin art. 644 alin. (1) pct. 1 și 2 și prin art. 645, art. 648 C. proc. civ. a indicat și reglementat situația terților garanți distinct de situația debitorilor. De altfel, art. 648 C. proc. civ. a reglementat tocmai dreptul creditorului de a urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia și concomitent, dar chiar și separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului și fără a include vreo excepție de la regula din art. 651 C. proc. civ. în ceea ce privește instanța competentă ca fiind instanța de la domiciliul/sediul debitorului.

La rândul său, prin Sentința civilă nr. 8028 din data de 24 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Brașov, instanța a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Constând existența unui conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța a reținut că petentul a solicit încuviințarea executării silite a garanților ipotecari și nu a debitorilor F. și G., iar din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutatul principal, cât și de garant, așadar nu numai de debitorul din raportul obligațional, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 645 alin. (1) C. proc. civ. și art. 648 alin. (1) C. proc. civ..

În consecință, având în vedere că debitorii C. și D., în calitate de moștenitori ai defunctului garant ipotecar H., au stabilit domiciliul în București, sector 3, care se află, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, în circumscripția Judecătoriei Sectorului 3 București, s-a reținut că această din urmă instanță are competența de a soluționa cauza de față.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza dispozițiilor art 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 31 mai 2017, sub nr. x/301/2017, B.E.J. Asociați A. a solicitat încuviințarea executării silite, la cererea creditorului B., asupra imobilului situat în București, împotriva debitorilor C. și D., în baza titlurilor executorii reprezentate de convenția de credit cu nr. 0106866 din 15 iunie 2007 și contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. 1164 din 15 iunie 2007 de BNP E., în vederea recuperării creanței rezultate din titlul executoriu.

Înalta Curte constată că cele două instanțe în conflict, Judecătoria Sectorului 3 și Judecătoria Brașov și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite, cerere formulată de B.E.J. Asociați A., la solicitarea creditorului B., împotriva persoanelor fizice C. și D., în calitate de moștenitori ai numitului H., garant ipotecar în temeiul convenției de credit și a contractului de garanție imobiliară mai sus-menționate, în favoarea debitorilor principali, numiții F. și G.

Se reține că executarea silită poate fi începută fie împotriva debitorului principal din convenția de împrumut, fie împotriva debitorilor garanți, fie ei fideiusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că: "Sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. în acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Se reține că cererea de încuviințare a executării silite este formulată, separat, împotriva debitorilor C. și D., moștenitori ai lui H., debitor ipotecar din contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1164 din 15 iunie 2007, în cauză fiind incidente prevederile art. 651 C. proc. civ.,

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor"; alin. (3) al aceluiași text legal prevede că: "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (...)".

Din interpretarea textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare.

În raport de textul legal indicat și având în vedere că domiciliul persoanelor fizice executate silit, C. și D., în calitate de debitori ipotecari, respectiv moștenitori ai terței persoane care a garantat plata datoriilor debitorilor principali prin instituirea unei ipoteci asupra bunurilor proprii, este în București sectorul 3, se constată că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.