ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1114/2017

Decizia

nr. 1114/2017

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău Ia

data de 15 martie 2017, sub nr. x/200/2017, formulată de petentul B.E.J., A.

privind pe creditorul B. și pe debitorul C., s-a solicitat

încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu

reprezentat de contractul de împrumut, autentificat din 12 mai 2011 și actul

adiționa) la contractul de împrumut autentificat din 05 august 2011, ce

face obiectul Dosarului de executare silită nr. x din 27 ianuarie 2012.

Prin sentința nr. 1842 din data de 21 martie 2017,

pronunțată de Judecătoria Buzău în Dosarul nr. x/200/2017,

instanța a dispus declinarea competenței de soluționare

a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București,

reținând în esență că, prin raportare la art. 819 C. proc.

civ. republicat, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016, competența

soluționării cererii de încuviințare a executării silite îi

revine instanței de executare, astfel cum este stabilită de dispozițiile

art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că în ceea ce privește

urmărirea silită imobiliară dispozițiile art. 819 fac

trimitere la competența executorului judecătoresc, că după

modificarea C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 1/2016 nu se mai prevede

competența de soluționare a cererii de încuviințare silită

pentru instanța în circumscripția

căreia se află imobilul și că domiciliul debitorului este

situat în circumscripția Judecătoriei sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr. 5091

din data de 2 mai 2017 a Judecătoriei sectorului 2 București

a fost declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Buzău, a fost constatat ivit conflictul negativ

de competență și a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Instanța a reținut, în raport

de dispozițiile art. 373 și 373

1

C. proc. civ. și de

data și conținutul cererii de învestire a instanței, că

singura instanță competentă să se pronunțe asupra

legalității executării silite este Judecătoria Buzău,

având în vedere că prin cererea formulată de executorul

judecătoresc s-a solicitat încuviințarea executării silite prin

urmărire imobiliară asupra imobilelor menționate expres în

cuprinsul cererii, acestea situându-se în județul Buzău.

Analizând conflictul negativ de

competență dedus judecății, Înalta Curte constată

următoarele:

în cauză, prin cererea de

executare silită adresată B.E.J., A. la data de 27 ianuarie 2012

(fila 6 dosar Judecătoria Buzău), creditorul B. a solicitat

încuviințarea executării silite imobiliare a debitorului C., indicând

și bunurile imobile ale acestuia, aflate în localitatea Găneasa.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr.

76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: „dispozițiile

C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea acestuia în vigoare". Momentul începerii

executării silite este cel al sesizării organului de executare,

astfel cum prevede art. 622 alin. (2) din Legea nr. 124/2010 privind C. proc.

civ., astfel că, în raport de data înregistrării cererii de executare

silită, în cauza de față sunt incidente dispozițiile C.

proc. civ. de la 1865.

Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc.

civ. de la 1865, „dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile

judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de

executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în

care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi

bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția

curții de apel unde se află acestea'".

Prevederile alin. (2) și alin. (3)

ale aceluiași text de lege stipulează că „instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se face

executarea", aceasta soluționând și cererile de

încuviințare a executării silite.

Față de acest aspect, având în vedere

că executarea urmează să se desfășoare exclusiv asupra

imobilelor situate în raza teritorială a Judecătoriei Buzău,

pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art.

373 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., competența de

soluționare a cauzei revine acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 iunie 2017.