ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1643/2017

HOTĂRÂRE

24.10.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1643/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 21873/212/2017, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite pentru creditorul B., împotriva debitorilor C., D., E., F. și G., toți cu domiciliul în Constanța, H. cu domiciliul în București și I., J. și K., toți cu domiciliul în comuna Buftea, în temeiul a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 2 din data de 6 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în Dosarul nr. x/2012, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 61 din data de 19 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța.

Prin încheierea din data de 24 august 2017, Judecătoria Constanța a disjuns capătul de cerere formulat de petent în contradictoriu cu debitorii I., J. și K., formându-se Dosarul nr. x/2017.

La data de 25 august 2008, prin încheierea nr. 13665 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 13943 din data de 30 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017/a1, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivare s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 666 raportat la art. 651 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revine instanței de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Constatând că la data sesizării organului de executare domiciliul debitorilor era în localitatea Buftea, a apreciat că instanța de executare competentă pentru soluționarea cererii este Judecătoria Buftea.

Prin sentința nr. 5626 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetentei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, în esență, instanța a reținut prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a arătat că dispozițiile speciale din materia executării silite nu disting, din perspectiva competenței teritoriale, între situația existenței unui singur debitor sau a mai multora.

A apreciat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în situația în care se solicită executarea silită față de mai mulți debitori, cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

În plus, a mai reținut Judecătoria Buftea că, având în vedere dispozițiile art. 116 C. proc. civ., în cazul pluralității de debitori, în cadrul cereri de încuviințare a executării silite, va fi relevant domiciliul oricăruia dintre debitori, alegerea aparținând creditorului.

A constatat că în cauză a intervenit o atare alegere din partea creditorului, Judecătoria Constanța fiind instanța învestită de către creditor cu încuviințarea executării silite a titlului executoriu față de toți debitorii.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, în speța de față, Înalta Curte reține că Judecătoria Constanța și Judecătoria Buftea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințare a executării silite.

Norma de competență incidentă raportului juridic litigios a fost apreciată de către ambele instanțe ca fiind cea prevăzută de art. 615 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Buftea a făcut și aplicarea art. 112 și art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul cărora, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost îndreptată împotriva a mai mulți debitori, având calitatea de pârâți în pricina în care a fost pronunțată sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată încuviințarea executării silite, fiind format un dosar unic de executare silită, cu nr. z/2017, deschis la Biroul executorului judecătoresc A.

Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

Astfel, potrivit textului legal anterior menționat, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Se mai reține aplicarea în cauză, prin analogie, și a prevederilor art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Constanța, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între mai multe instanțe deopotrivă competente (raportat la domiciliul debitorilor C., D., E., F. și G. care se află în localitatea Constanța), fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În consecință, având în vedere faptul că executorul judecătoresc a sesizat Judecătoria Constanța, instanța de executare competentă în raport de domiciliile unora dintre debitori, față de dispozițiile legale mai sus-citate, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.