ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2024/2016

Decizia nr. 2024/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/44/2015 din data de 20 aprilie 2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:

- anularea în parte a art. 1 din Ordinul nr. 307/2015 în privința dispoziției referitoare la stabilirea ca drepturi salariale mai favorabile ca fiind cele stabilite de ANAF;

- constatarea nulității Ordinelor prin care s-a respins contestația prealabilă a reclamanților;

- stabilirea ca drepturi salariale mai favorabile, prin asimilarea funcției publice de stat de execuție specifică de inspectori antifraudă pe care o dețin reclamanții cu cea de specialiști de înaltă calificare din cadrul structurilor DIICOT și DNA, pe toată durata detașării în cadrul autorității pârâte;

- obligarea pârâtului la plata diferenței de drepturi salariale dintre cele încasate și cele aferente funcției publice de înalt specialist în cadrul DIICOT și DNA, de la data detașării fiecărui reclamant și până la data asimilării efective a funcției, reactualizate, la zi, până la data plății, cu rata inflației;

- obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

La data de 15 decembrie 2015 (primul termen de judecată) pe rolul Tribunalului Galați, în temeiul art. 100 din Noul C. proc. civ., s-a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanții E., F. (cu domiciliile în Brăila); I. (cu domiciliul în Focșani) și B. (cu domiciliul în Onești) și formarea a trei dosare.

Prin Sentința nr. 210 din 11 septembrie 2015 a Curții de Apel Galați s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 15 decembrie 2015.

Prin Sentința civilă nr. 153/2016 din 22 februarie 2016 Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei civile formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Tribunalului Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția contencios administrativ și fiscal la data de 21 martie 2016.

Prin Sentința civilă nr. 203 din 2016 din 18 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brăila și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul E., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel Galați.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat, dobândind următorul cuprins:

„Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul E., domiciliază în Brăila, județul Brăila și reclamanta F., domiciliază în Brăila.

Înalta Curte constată că relevante în speța de față sunt dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „tribunalele administrativ fiscale soluționează în fond litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 1.000.000 RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.

Astfel, legiuitorul a stabilit o normă de protecție, în favoarea reclamantului care are dreptul să aleagă între instanța de la domiciliul său și instanța în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, competența teritorială în materia contenciosului administrativ având prin urmare caracter alternativ.

Cum, în cauză, reclamanții urmăresc plata unor drepturi bănești derivând din raporturi de serviciu încheiate cu autoritatea pârâtă, având în vedere domiciliul reclamanților (Brăila), precum și sediul pârâtului (București), precum și dispozițiile legale sus-citate, Înalta Curte constată că Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brăila îi revine competența materială în soluționarea fondului.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță în favoarea Tribunalului Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții E. și F. și pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Tribunalului Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM