ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2016

Decizia nr. 531/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1.

Obiectul acțiunii și procedura derulată de prima instanță;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 4729/G/II din 26 ianuarie 2012, precum și suspendarea acestuia în privința măsurii de sesizare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la soluționarea definitivă a cauzei de față.

2.1. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 881 din 28 septembrie 2012, a respins acțiunea reclamantului.

2.2. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1812 din 08 aprilie 2014, a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele:

- prima instanță a interpretat greșit natura juridică a Raportului de evaluare nr. 4729/G/II din 26 ianuarie 2012, care are două componente: una care privește sesizarea organelor de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și sancționată de art. 253

1

C. pen., ce nu poate forma obiectul analizei judiciare de către instanța de contencios administrativ, și cealaltă care se referă la conflictul de interese de ordin administrativ, a cărei legalitate poate fi analizată de prezenta instanță;

- curtea de apel nu a verificat sub niciun aspect existența conflictului de interese care ar putea conduce la aplicarea unei sancțiuni disciplinare sau a altei sancțiuni, prevăzute de Legea nr. 176/2003.

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare, la Curtea de Apel Craiova, sub nr. x/54/2012* la data de 22 mai 2014.

Au fost depuse la dosar raportul de evaluare contestat și documentația care a stat la baza întocmirii acestuia.

Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2014, instanța a respins cererea de sesizare a instanței competente cu soluționarea excepției de nelegalitate a Raportului de evaluare nr. 4729/G/II din 26 ianuarie 2012.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 201 din 30 aprilie 2015,

a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Instanța a confirmat existența stării de conflict de interese, reținută de autoritatea intimată prin actul dedus judecății, având în vedere următoarele argumente juridice:

- Reclamantul a semnat cele 5 contracte nominalizate în actul de evaluare și este rudă cu numitul C., care a deținut calitatea de asociat la SC D. SRL și SC E. SRL.

- Susținerea reclamantului referitoare la obligativitatea semnării contractelor aflate în discuție nu poate fi primită, întrucât nu a făcut dovada că acestea au fost încheiate în urma parcurgerii procedurilor de licitație publică, prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006; în concret, prin adresa din 16 aprilie 2015, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Craiova - instituția la care se găsesc actele referitoare la încheierea contractelor - a comunicat instanței că există doar un proces-verbal de deschidere a ofertelor din data de 01 iulie 2010 privind contractul „Delegarea gestiunii Serviciului Public de Salubrizare a orașului Bechet”, fără a fi identificat un raport de atribuire; cu privire la celelalte 4 contracte, a arătat că nu a fost desemnată vreo comisie de selecție a ofertelor, că nu există procese-verbale ale ședințelor de selecție a ofertelor, respectiv rapoarte ale procedurii de atribuire. Totodată, Primăria Orașului Bechet a arătat că singurul proces-verbal pe care îl deține referitor la contractele menționate este cel din data de 30 aprilie 2010, act care nu are legătură cu cele menționate de reclamant.

- Nici Hotărârile Consiliului local nr. 53 din 05 noiembrie 2010 și nr. 32 din 03 septembrie 2010 nu sunt de natură să conducă la vreo obligație a reclamantului de a semna contractele, deoarece acestea vizează rectificarea bugetului, iar nu atribuirea contractelor celor două societăți comerciale. Mai mult decât atât, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 15 din 30 aprilie 2010 s-a aprobat doar delegarea gestiunii Serviciului de salubrizare Bechet, viceprimarul orașului Bechet fiind însărcinat să ducă la îndeplinire prevederile hotărârii.

- Apărarea reclamantului în sensul că fiul său nu a obținut niciun folos practic în urma semnării contractelor analizate nu prezintă relevanță, întrucât existența conflictului de interese se analizează la momentul semnării contractelor, iar actele cu titlu oneros urmăresc întotdeauna obținerea unui beneficiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, recurentul a susținut faptul că instanța de fond s-a limitat să realizeze o analiză formală a prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Recurentul a arătat că la pronunțarea soluției instanța trebuia să țină seama de următoarele aspecte:

- nu a făcut parte din comisiile de evaluare a ofertelor depuse în cadrul procedurilor de atribuire, finalizate prin încheierea contractelor menționate în Raportul de evaluare întocmit de intimată;

- în aplicarea prevederilor art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, avea obligația să încheie contractele de achiziție publică cu ofertanții câștigători, în calitatea sa de primar al orașului Bechet; în situația nerespectării acestei obligații, era antrenată răspunderea contravențională, în raport de art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

- prin Hotărârile Consiliului local nr. 07 din 05 martie 2010 și nr. 32 din 03 septembrie 2010 au fost aprobate sumele de bani pentru efectuarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractelor supuse cercetării de către intimată;

- principiul transparenței a fost respectat prin publicarea realizată în Sistemul Electronic de Achiziții Publice.

Intimata B. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Partea a prezentat în detaliu argumentele care au condus la stabilirea stării de conflict de interese în care s-a aflat recurentul pe perioada exercitării mandatului de ales local.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și din oficiu, după cum permit dispozițiile art. 304

1

cod. proc. civ., cu luarea în considerare a apărărilor prezentate de către intimată, a cadrului normativ aplicabil în cauză și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. 4729/G/II din 26 ianuarie 2012 prin care B. a concluzionat în sensul că acesta nu a respectat regimul juridic al conflictului de interese, reglementat de art. 70-76 din Legea nr. 161/2003, întrucât a semnat contractele comerciale încheiate de Primăria orașului Bechet cu SC D. SRL și SC E. SRL, în care fiul său, dl. C., deținea calitatea de asociat.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată, pentru argumentele prezentate la pct. I.3 din decizia de față.

Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 70 și art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 70 din lege, “prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin, potrivit Constituției și altor acte normative.“

Potrivit art. 76 din lege:

“(1) Primarul și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I.

(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.”

Interpretarea prevederilor normative anterior citate conduc la concluzia că generarea unui conflict de interese este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- persoana verificată să ocupe o funcție publică;

- în exercitarea funcției publice, persoana să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție;

- actul administrativ/actul juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I.

În speța de față, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, aceste condiții sunt îndeplinite.

Astfel, pe perioada supusă verificării, recurentul a deținut funcția publică de primar al orașului Bechet și a semnat 5 contracte, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, după cum urmează:

Toate cele 3 contracte au fost încheiate cu SC D. SRL, înființată la data de 11 martie 2010, având număr de ordine la Registrul Comerțului din 2010, în cadrul căreia dl. C., fiul recurentului, a deținut calitatea de asociat cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50% din capitalul social, în perioada 18 mai 2010-06 iunie 2011;

Ultimele două contracte au fost încheiate cu SC E. SRL, înființată la 19 iunie 2009, având număr de ordine la Registrul Comerțului din 2009, în cadrul căreia dl. C. deține calitatea de asociat cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50% din capitalul social și a avut calitatea de administrator în perioada 19 iunie 2009-10 martie 2010.

Referitor la ultima condiție analizată, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că cele 5 contracte aflate în discuție au produs foloase materiale în beneficiul fiului recurentului, în calitatea sa de asociat și, respectiv, administrator în cadrul societăților beneficiare.

Celelalte aspecte invocate de recurent în cadrul memoriului de recurs nu prezintă relevanță în cauză, în condițiile în care partea nu aprobat faptul că aceste contracte au fost încheiate în urma parcurgerii procedurilor de licitație publică, prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că în speța de față nu există elemente de o consistență rezonabilă care să susțină teza recurentului referitoare la exercitarea abuzivă de către autoritatea intimată a prerogativelor sale legale, fiind corectă soluția judecătorului fondului de confirmare a legalității actului administrativ contestat.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în baza art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 201/2015 din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2016.